Cafe Roubaix

Supremaţie germană la sprinturi

“Lasciate ogni speranza, voi ch’intrate” – până joi, acest citat li se potrivea de minune etapelor de plat din Turul Franţei, dominate de Marcel Kittel şi al său “trenuleţ” oferit de Giant-Shimano. Rutierul în vârstă de 26 de ani câştigase trei etape din tot atâtea posibile şi era favorit să îşi adjudece şi celelalte runde destinate sprinterilor, mulţi fiind de părere că poate ajunge şi la şapte victorii. Totuşi, ciclismul rămâne cel mai imprevizibil sport din lume, iar asta s-a văzut la Reims, acolo unde Kittel pur şi simplu nu a mai putut sta în frunte pe finalul etapei, oferindu-le adversarilor săi ocazia să lupte pentru victorie, şi nu doar pentru locul secund, aşa cum s-a întâmplat până acum.

În absenţa compatriotului său, André Greipel a prins încrederea care i-a lipsit în primele zile şi a declanşat un sprint perfect în ultimii 250 de metri, câştigând fără nicio emoţie la Reims, acolo unde caravana a revenit după patru ani. Germanul, care conduce într-un clasament al victoriilor din 2014, şi-a trecut în cont al şaselea succes al carierei în Turul Franţei şi şi-a refăcut moralul după startul slab pe care l-a avut în această săptămână inaugurală a cursei.

În plus, rutierul lui Lotto-Belisol i-a adus ţării sale victoria cu numărul 56 în Marea Buclă, Germania fiind pe locul opt într-un clasament al tuturor timpurilor, după Franţa, Belgia, Italia, Olanda, Spania, Luxemburg şi Elveţia, dar la egalitate cu Marea Britanie. După mai puţin de o treime dintre etapele desfăşurate până acum, Germania conduce clar la numărul de succese, iar Marcel Kittel, André Greipel şi Tony Martin promit să aducă în următoarele săptămâni noi victorii, care să transforme acest Tur al Franţei într-un festival german şi să revitalizeze interesul pentru ciclism în ţara lor natală.

Turul Franţei 2014 – etapa a Vl-a

Calvarul din nordul Hexagonului s-a încheiat pentru rutieri, iar aceştia sunt pregătiţi să se întoarcă pe drumuri mult mai prietenoase. Etapa a şasea le va oferi încă o oportunitate sprinterilor, a patra de până acum. Plutonul va pleca din Arras, va trece peste două căţărări de categoria a patra şi va ajunge la Reims, după o rundă ce va măsura 194 de kilometri. Marcel Kittel va căuta să obţină al patrulea succes de la această ediţie, însă rămâne de văzut cum se va simţi germanul în vârstă de 26 de ani, după căzătura suferită miercuri, atunci când s-a lovit la coapsa stângă.

În cazul în care lucrurile vor decurge bine pentru ciclistul echipei Giant-Shimano, acesta îşi va egala performanţa de la precedenta ediţie, când a bifat tot patru victorii. În precedenta etapă de plat, la Lille, adversarii lui Kittel i-au pus mai multe probleme, iar acum vor porni cu speranţa că îl şi pot învinge pe masivul rutier german. Dintre aceştia, Alexander Kristoff ar putea da lovitura, însă nici Peter Sagan nu ar trebui neglijat, deşi este de aşteptat ca rutierul lui Cannondale să se resimtă după efortul depus miercuri. Alţi oameni de urmărit vor mai fi André Greipel (cu condiţia ca sprinterul lui Lotto-Belisol să fi scăpat de teama afişată în zilele anterioare), Bryan Coquard, Arnaud Démare şi Mark Renshaw.

Este posibil ca vântul să le creeze probleme rutierilor în a doua jumătate a etapei, fiind şanse mari să se apară “borduri” în nu mai puţin de trei locuri diferite de pe traseu. Apoi, în ultimii cinci kilometri, îşi vor face apariţia trei sensuri giratorii, două viraje ascuţite, iar drumul nu va fi mai lat de şase metri. Dacă vor trece cu bine de toate aceste obstacole, pe rutieri îi va aştepta o linie dreaptă în lungime de 1100 de metri, pe bulevardul Victor Hugo.

Va fi pentru doar a zecea oară când o etapă din Marea Buclă se va încheia la Reims. La precedenta vizită, în 2010, victoria i-a revenit lui Alessandro Petacchi, aflat la al şaselea succes al carierei în Le Tour. Atunci, italianul i-a învins pe Julian Dean şi Edvald Boasson Hagen.

Reacţii după etapa a cincea din Turul Franţei

Lars Boom:“Să câştig o etapă din Turul Franţei este un vis devenit realitate. Victoria a fost cu atât mai frumoasă, cu cât am obţinut-o pe ploaie, concurând pe pavatele din Paris-Roubaix.”

David Brailsford:“Într-o zi ca aceasta vor exista mereu câştigători şi pierzători. Richie Porte, care se află într-o formă extraordinară, va fi liderul nostru de acum înainte.”

Fabian Cancellara: “Deşi sunt un specialist al clasicelor, pot zice că a fost o zi epică şi pentru mine. Acum pot spune că am mers pe pavate ude.”

Alberto Contador:“Prefer să mai pierd un minut şi să evit căzăturile, decât să îmi asum prea multe riscuri. Am avut schimbătorul blocat, din cauza noroiului, de aceea am pierdut atât de mult timp. Oricum, Turul Franţei este în continuare lung.”

Chris Froome: “Sunt devastat să mă retrag din Turul Franţei. Accidentarea suferită la încheietura mâinii şi condiţiile meteo dificile mi-au făcut imposibilă viaţa.”

Steven de Jongh: “Am cedat două minute şi jumătate în faţa unui foarte puternic Vincenzo Nibali, dar rămânem încrezători. Alberto a pierdut contactul cu roata lui Nibali şi nu a mai putut recupera acel ecart. Din fericire, nu a căzut, iar asta e foarte important.”

Jakob Fuglsang: “Dacă aş fi ştiut că va fi atât de uşor, nu mi-aş mai fi făcut griji dimineaţă”.

George Hincapie: “Se pare că Alberto Contador a clacat la nivel fizic. A fost o etapă scurtă, dar în care s-a consumat foarte multă energie. Rutierii vor fi mai obosiţi după ziua această decât după oricare alta din Tur”.

Robbie Hunter: “Cred că mulţi oameni se vor plânge şi vor spune că astfel de etape nu au ce căuta în Turul Franţei, dar pentru noi a mers bine. Cea mai mare surpriză a fost Astana, care a avut foarte mulţi ciclişti în faţă, pe pavate.”

Marcel Kittel: “Ziua nu a decurs aşa cum mi-am dorit. Eu şi John am căzut într-un sens giratoriu şi am ajuns în grupetto”.

Tony Martin: “Mi-ar plăcea ca astfel de etape să nu mai apară în Turul Franţei. Cine vrea pavate, să meargă în Turul Flandrei sau în Paris-Roubaix”.

Eddy Merckx: “A fost o zi uluitoare! Ceea ce a făcut Nibali pe pavate a fost de-a dreptul incredibil. E prea devreme pentru a spune dacă va câştiga Turul Franţei, dar cert este că a fost impresionant.”

Bauke Mollema: “Ce zi epică! Am rămas fără energie pe final, nu aş fi supravieţuit fără ajutorul colegilor mei.”

Vincenzo Nibali: “Am fost aproape să cad de trei ori, dar am avut noroc. Toată echipa a fost incredibilă astăzi. Nu credeam că îi voi lua atât de mult timp lui Contador, însă vreau să rămân cu picioarele pe pământ. ”

Jerome Pineau: “Vreau să îi întreb pe cei care au protestat când au fost scoase cele două sectoare: au avut parte de suficient spectacol?”

Peter Sagan: “A fost o zi dulce-amăruie pentru mine. Sunt fericit, deoarece am terminat în faţă, nu am căzut în această etapă infernală şi am luat puncte importante în clasamentul tricoului verde. Pe de altă parte, sunt dezamăgit pentru că aş fi putut fi alături de Boom, Fuglsang şi Nibali, însă înainte de penultimul sector nu m-am aflat în frunte şi am pierdut ocazia de a merge cu ei.”

Max Sciandri: “A fost o zi la finalul căreia am fi putut fi foarte sus, sau foarte jos. Cred că putem spune că ne aflăm undeva la mijloc, poate chiar puţin mai sus. Dacă ne uităm la ierarhia generală, stăm bine.”

Andrew Talansky: “A fost o zi epică, de care îmi voi aminti toată viaţa. Am scăpat fără probleme şi mă aflu într-o poziţie bună”.

Niki Terpstra: “Până astăzi, nu am mai concurat pe pavate în condiţii de ploaie, astfel încât şi pentru mine a fost o noutate. Totuşi, a fost ceva epic. Nu ai cum să nu iubeşti pavatele”.

Jurgen Van Den Broeck: “Sunt foarte fericit cu rezultatul meu. Am terminat la un minut şi 43 de secunde în urma lui Nibali, dar Contador, Mollema, Talansky şi Van Garderen au încheiat după mine. Am căzut o dată, însă nu au existat urmări fizice.”

Tejay van Garderen: “A fost nebunie curată. Cred că ASO trebuie să se gândească mai bine la prezenţa unor astfel de etape în cursă”.

Alejandro Valverde: “Chiar dacă am cedatmult timp faţă de Nibali, trebuie să fim mulţumiţi, deoarece nu am pierdut faţă de alţii, şi chiar i-am luat câteva secunde lui Contador”.

Jonathan Vaughters: “Băieţii au mers extraordinar astăzi, sunt foarte fericit. A fost un adevărat război acolo.”

Bradley Wiggins: “Este o zi dificilă. Nu-mi place să văd un rutier mare la pământ, dar Chris va reveni. Astăzi am văzut cât de greu e să câştigi Turul Franţei.”

Refresh

Toate calculele făcute înainte de startul cursei şi după primele zile au devenit lipsite de valoare odată cu etapa a cincea, ce i-a dus pe rutieri în infern, pe care puţini îl cunoşteau şi de unde şi mai puţini au ieşit cu speranţele intacte. Prima victimă a zilei a fost şi cea mai sonoră: Chris Froome, nimeni altul decât deţinătorul trofeului. Britanicul, despre care au început să circule zvonuri că a luat startul cu fractură la osul scafoid, a căzut de două ori, de fiecare dată pe asfalt, iar acele incidente nu doar că i-au agravat situaţia, dar l-au şi făcut să cedeze la nivel mental, senzaţia generală fiind că Froome a dat înapoi în lupta cu natura dezlănţuită.

Parcă amintindu-şi de victoriile obţinute în Paris-Roubaix de compatriotul său, Francesco Moser – victorii văzute în copilărie, cu ajutorul unor casete video – Nibali a plutit deasupra pavatelor, ajutat şi de un fenomenal Lieuwe Westra, mărindu-şi avansul cu fiecare sector de pavate parcurs. Datorită acestei evoluţii à la Hinault – care a făcut ceva similar în 1980, singura diferenţă fiind că “Le Blaireau” a câştigat etapa – ciclistul Astanei stăpâneşte acum cu autoritate clasamentul general, acolo unde are un avans de două minute şi 37 de secunde în faţa unui Alberto Contador care va fi obligat să îşi regândească strategia pentru restul cursei.

Parcă amintindu-şi de victoriile obţinute în Paris-Roubaix de compatriotul său, Francesco Moser – victorii văzute în copilărie, cu ajutorul unor casete video – Nibali a plutit deasupra pavatelor, ajutat şi de un fenomenal Lieuwe Westra, mărindu-şi avansul cu fiecare sector de pavate parcurs. Datorită acestei evoluţii à la Hinault – care a făcut ceva similar în 1980, singura diferenţă fiind că “Le Blaireau” a câştigat etapa – ciclistul Astanei stăpâneşte acum cu autoritate clasamentul general, acolo unde are un avans de două minute şi 37 de secunde în faţa unui Alberto Contador care va fi obligat să îşi regândească strategia pentru restul cursei.

După etapa epică de miercuri, ce a oferit un spectacol cum Turul Franţei aştepta de mult, au început să se refacă atât calculele, cât şi statutul rutierilor interesaţi de tricoul galben. Chiar dacă deţinătorul trofeului a ieşit din cursă, gradul de interes pentru Marea Buclă rămâne extrem de ridicat, nimic nefiind bătut în cuie, deoarece cinci zile cu finiş în căţărare şi un lung contratimp individual îi aşteaptă pe ciclişti în săptămânile următoare, când aceştia vor fi pregătiţi de noi bătălii, cu condiţia să îşi fi revenit după cea mai dură etapă din istoria recentă a Turului Franţei.

Clasamentul favoriţilor după Arenberg Porte du Hainaut:

– Vincenzo Nibali

– Michal Kwiatkowski + 0:50

– Jurgen Van Den Broeck + 1:45

– Richie Porte + 1:54

– Andrew Talansky + 2:05

– Alejandro Valverde + 2:11

– Romain Bardet + 2:11

– Tejay van Garderen + 2:11

– Rui Costa + 2:11

– Thibaut Pinot + 2:25

– Bauke Mollema + 2:27

– Alberto Contador + 2:37

O scurtă istorie a pavatelor în Turul Franţei (ultimii 34 de ani)

Turul Franţei 2014 – etapa a V-a

Pentru a comemora un secol de la începutul Primului Război Mondial, ASO a decis ca etapa a cincea să plece din Ypres, scena mai multor bătălii între germani şi forţele aliate. Etapa este scurtă, dar va reprezenta unul dintre cele mai importante teste pentru oamenii de clasament general, deoarece va aduce în calea acestora nouă porţiuni de piatră cubică, ce vor totaliza 15,4 kilometri: Gruson au Carrefour de L’Arbre, Pont-Thibaut to Ennevelin, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies à Beubry-la-Fôret, Sars-et-Rosières à Tiloy-lez Marchiennes, Brillon à Warlaing, Wanginginies-Hamage à Hornaing şi Hélesmes a Wallers.

Pavatele au mai apărut de două ori în ultimul deceniu, iar Iban Mayo, Lance Armstrong şi Alberto Contador sunt doar câteva dintre numele mari care au avut o viaţa grea pe piatra cubică din nordul Hexagonului. Problemele vor apărea şi acum, mai ales că lupta pentru o poziţie cât mai bună va fi foarte disputată, mai multe echipe fiind interesate să îşi protejeze liderii şi să îi aducă într-o poziţie cât mai bună. Principalii favoriţi la câştigarea tricoului galben, Chris Froome şi Alberto Contador, vor avea alături rutieri cu experienţă pe acest teren, dar britanicul se bucură de un avantaj în raport cu adversarul său: constituţia fizică mult mai adecvată pentru pavate. Pe de altă parte, rămâne de văzut cum se va descurca acesta după căzătura suferită marţi, care a părut că l-a zguduit destul de serios.

Un alt ciclist aşteptat să se descurce bine este Alejandro Valverde, care a participat în câteva clasice ale nordului anul acesta. Tot dintre rutierii de general, Vincenzo Nibali şi Andrew Talansky ar mai trebui să meargă fără probleme, mai ales că se pot baza pe colegi experimentaţi, lucru ce nu se poate spune despre Romain Bardet, Thibaut Pinot sau Jurgen Van Den Broeck. La toate aceste calcule, trebuie adăugate haosul care va cuprinde plutonul imediat cum se va ajunge pe piatră cubică (un haos declanşat de faptul că foarte mulţi ciclişti nu sunt obişnuiţi cu acest teren) şi vremea teribilă, ploaia urmând să îşi pună serios amprenta asupra cursei.

În ceea ce priveşte candidaţii la victorie, omul de urmărit va fi Fabian Cancellara, triplul învingător din Paris-Roubaix. Dacă în urmă cu patru ani l-a protejat pe Andy Schleck, elveţianul nu va avea nicio îndatorire acum şi va încerca să obţină primul succes după doi ani în Le Tour. Peter Sagan va fi un alt favorit, statut de care se va bucura şi Niki Terpstra, olandezul care a cucerit “Infernul Nordului” în această primăvară. Fără victorie în clasicele pe pavate din 2014, Sep Vanmarcke speră să se impună aici şi să confirme potenţialul său, cu condiţia ca Belkin să nu îl ţină lângă Bauke Mollema. Cu clasări bune în Paris-Roubaix, Greg Van Avermaet va fi un alt favorit, belgianul fiind printre cei avantajaţi de o eventuală sosire la sprint.

Teoretic, şi Sebastian Langeveld ar putea să se implice în această etapă, însă totul va depinde de rolul său în echipa lui Garmin-Sharp, care ar putea decide ca olandezul să stea lângă Talansky. În schimb, John Degenkolb va avea libertate absolută şi va fi unul dintre marii favoriţi, recomandat şi de locul secund din Paris-Roubaix. IAM va fi condusă de Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler şi Martin Elmiger, care îi pot oferi echipei elveţiene mai multe variante, cei trei urmând să încerce să le strice calculele favoriţilor, la fel ca Luca Paolini, Matthieu Ladagnous, Arnaud Démare şi Jens Keukeleire alţi outsideri periculoşi.

Kittel şi restul

Spre deosebire de Il Giro, Turul Franţei rar oferă o etapă de plat care să le pună probleme sprinterilor puri. Tocmai de aceea, s-a ajuns ca în ultimii ani să apară un rutier care să domine sprinturile cu o asemenea autoritate, încât tot ce le-a mai rămas adversarilor săi a fost să lupte pentru celelalte locuri de pe podium. După perioade de domnie a lui Mark Cavendish, a venit rândul lui Marcel Kittel să fie stăpânul sprinturilor şi să îşi construiască un palmares la care puţini visează atunci când se apucă de ciclism.

Cum oponenţii lui au văzut că nu pot să îi pună probleme, singura cale prin care l-ar putea împiedica să câştige este să devină cinici şi să nu se mai implice deloc la trenă, astfel încât una sau mai multe evadări să reuşească în etapele de plat. Şi aceasta, deoarece Kittel a demonstrat că se descurcă chiar şi atunci când nu are la dispoziţie un “trenuleţ” la dispoziţie, deoarece absenţa unui “lansator” nu îl deranjează. În plus, germanul a ajuns să îi domine şi mental pe adversarii lui, aceştia părând învinşi încă dinainte de a declanşa sprintul.

Reims, Nîmes, Bergerac şi Paris sunt cele patru etape care le-au mai rămas la dispoziţie sprinterilor, dar dacă ceva nu se va schimba în bine pentru Alexander Kristoff, Peter Sagan, André Greipel sau Arnaud Démare, toate aceste oraşe vor purta pecetea lui Marcel Kittel la finalul cursei.

Turul Franţei 2014 – etapa a lV-a

Traseul dintre Le Touquet-Paris-Plage şi Lille (163,5 kilometri) va avea două căţărări repertoriate şi alte cinci fără categorie, însă sprinterii nu vor fi deranjaţi de acestea, deoarece toate au fost înghesuite în primele două treimi ale etapei. La Lille, acolo unde se va termina runda de marţi, nu s-a mai ajuns din 1994, atunci când britanicul Chris Boardman a stabilit cea mai ridicată medie orară întâlnită vreodată într-un prolog din Turul Franţei, 55,267 km/h.

Având în vedere demonstraţiile oferite la Harrogate şi Londra, Marcel Kittel porneşte cu prima şansă, între el şi ceilalţi sprinteri fiind o diferenţă uriaşă, care poate transforma etapele de plat într-un “one-man show”. Dintre adversarii săi, André Greipel a surprins într-un mod neplăcut până acum, germanul de la Lotto-Belisol lăsând impresia că are probleme pe finalul etapelor. Dacă le va regla, iar “trenuleţul” său se va achita de treabă, atunci Greipel poate că va avea o şansă la victorie. Altfel, Peter Sagan va încerca să îşi consolideze tricoul verde printr-o nouă clasare pe podium, acolo unde vor mai încerca să ajungă Alexander Kristoff, Danny van Poppel sau Bryan Coquard.

Deşi pare ciudat la prima vedere, etapa a patra va fi importantă şi pentru oamenii de general, care vor spera ca formaţiile lor să aibă o poziţie cât mai bună la finalul zilei în clasamentul pe echipe. Motivul? Ordinea din ierarhia după runda de la Lille va determina şi ordinea pe care o vor avea maşinile echipelor în ziua următoare, când se va merge pe pavate, iar un rutier care va întâmpina un incident mecanic va trebui ajutat cât mai repede cu putinţă de staff-ul său tehnic.