Cafe Roubaix

Gianni Savio: “Rujano ne-a dezamăgit”

Unul dintre subiectele de prim-plan la ediţia din acest an a Turului Italiei a fost abandonul lui Jose Rujano, rutier creditat cu şanse mari la o victorie de etapă şi o clasare între primii zece. În schimb, venezueleanul a fost invizibil şi a abandonat cu doar câteva zile înainte de final, decizie care i-a adus critici din partea managerului grupării peninsulare. Sud-americanul s-a apărat, spunând că s-a retras din cursă deoarece a fost diagnosticat cu mononucleoză, însă această versiune nu a fost luată în seamă de Gianni Savio, care a contraatacat.

Marţi, acesta a trimis un comunicat de presă, susţinând că Jose Rujano nu avea virusul, ci doar câteva urme ale acestuia din urmă cu ceva timp, urme care nu aveau cum să îl afecteze. Acest lucru a fost descoperit după ce fostului câştigător al tricoului verde i-au fost făcute mai multe analize de sânge, ce au relevat că nu mononucleoza a fost cauza abandonului. Mai mult, Gianni Savio a pus încă o dată la îndoială hotărârea luată de Rujano în Giro, deoarece acesta a anunţat că vrea să participe la Jocurile Olimpice, lucru imposibil dacă ar avea cu adevărat mononucleoză.

Tot marţi, dar după-amiază, am discutat cu Gianni Savio despre subiectul “Jose Rujano”, cum arată viitorul acestuia la Androni Giocattoli-Venezuela şi realizările echipei italiene în Corsa Rosa.

– Domnule Savio, sunteţi mulţumit după Turul Italiei?

Sunt foarte fericit, deoarece ne-am descurcat perfect: am câştigat două etape, am terminat de două ori pe locul secund şi de alte două ori pe locul trei. În plus, am fost protagonişti în fiecare zi: am atacat şi an fost mereu în evadări. Singurul rutier care nu s-a comportat bine a fost Jose Rujano, care a abandonat cu trei zile înainte de finişul cursei, fără să aibă vreo problemă medicală. Am spus asta şi în comunicatul de presă: nu a existat o mononucleoză puternică, ci nişte urme mai vechi. În aceste condiţii, lui Rujano îi era imposibil să nu termine Giro, mai ales că alţi ciclişti, care au avut probleme de sănătate, au continuat. Un exemplu e Emanuele Sella, care a mers mai departe doar cu antibiotice. Per total, Jose Rujano este acelaşi om ca acum şase ani; îmi pare rău să zic asta, dar e adevărul.

– Ce credeţi că s-a întâmplat cu el, a fost influenţat negativ?

Nu ştiu şi nici nu vreau să intru în polemici. Mi-am propus asta încă înainte de a trimite comunicatul de presă, însă a fost necesar să lămuresc situaţia.

– Va mai concura pentru Androni Giocattoli-Venezuela în acest sezon?

Da, categoric. Îi vom pregăti programul: în iulie, va merge în Turul Venezuelei, apoi va participa în toate cursele din Italia – Trofeo Matteotti, GP Camaiore, Tre Valli Varesine, Coppa Bernocchi, Coppa Agostoni, Settimana Lombarda, Giro di Padania, Giro di Romagna, Milano-Torino, Giro del Piemonte.

– Cât mai are contract cu echipa?

Din fericire, până la finalul stagiunii. Momentan, nu este sigur că va primi o prelungire a înţelegerii. Nu i-am cerut să câştige Turul Italiei sau să termine pe podium, ci doar să termine cursa. A fost incredibil ce a făcut, să se retragă cu doar trei zile înainte de finalul de la Milano, în timp ce rutieri cu probleme mai mari decât el au terminat. Filosofia mea este să onorăm cursa întotdeauna, indiferent dacă ne impunem sau nu. Rujano nu a onorat cursa, nu i-a respectat pe ceilalţi ciclişti, pe sponsori, pe organizatori şi pe fanii noştri. Acum aştept să văd ce va face în următoarele curse.

– Domnule Savio, vreau să revin puţin la Giro. Credeţi că cele două victorii ale echipei reprezintă garanţia pentru o nouă invitaţie, anul viitor?

Categoric, deoarece toată presa din Italia a spus despre Androni Giocattoli–Venezuela că a fost una dintre cele mai importante formaţii din cursă. Şi Gazzetta dello Sport a scris că echipa a fost una dintre cele mai frumoase, tocmai pentru că onorăm mereu cursa. Fanii ne iubesc deoarece atacăm întotdeauna şi mergem în evadări. Am fost printre protagoniştii de top.

– Am citit că doi dintre rutierii lui Androni – Roberto Ferrari şi Alessandro De Marchi – ar putea pleca la echipe din World Tour. Ce şanse aveţi să îi păstraţi?

Mi-ar plăcea să semneze în continuare cu noi, dar asta depinde de bugetul nostru. Sper să am banii necesari pentru asta, dar dacă nu se va întâmpla, mă voi bucura dacă ei vor avea posibilitatea de a concura pentru echipe mari. Nu va fi nicio problemă. Aşa a fost cazul şi cu Michele Scarponi. Totuşi, îmi doresc să îi păstrez, deoarece sunt ciclişti şi oameni buni. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Rujano.

– Sunteţi mulţumit de Franco Pellizotti? Am văzut că în Trofeo Melinda a terminat pe locul cinci.

M-am bucurat mult, pentru că el a încheiat atât de sus, iar noi am fost protagonişti pe parcursul cursei. Giairo Ermeti a plecat în prima evadare a zilei, apoi Emanuele Sella a atacat, urmat de Alessandro Bertolini în ultimii kilometri. Chiar şi Ferrari a fost vizibil. E un ciclist şi un om bun, motive în plus pentru care mă bucur că este alături de noi şi sper să fie liderul nostru anul viitor.

Bob Jungels: “Specialitatea mea? Cursele pe etape”

La doar 19 ani, Bob Jungels este deja un fenomen. Luxemburghezul s-a făcut remarcat în aproape fiecare cursă în care a participat, fie că a fost vorba despre Le Triptyque des Monts et Châteaux – Frasnes, Giro del Friuli Venezia Giulia, Flèche du Sud sau Paris-Roubaix. Un rutier lăudat de multă lume pentru calităţile sale, Jungels ar putea face pasul la profesionişti în 2013, deşi recunoaşte că momentan nu se gândeşte la asta.

Pentru că am fost curios să aflu planurile sale de viitor, l-am contactat pe Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al lui Leopard Trek, iar acesta m-a ajutat să realizez un interviu cu Bob Jungels, unul dintre rutierii care vor domina ciclismul mondial în următorul deceniu.

– Bob, felicitări pentru rezultatul din Paris-Roubaix! Încă o victorie care a arătat potenţialul tău imens. Cum te-ai simţit şi ce înseamnă acest succes pentru tine?

Mulţumesc mult! În timpul cursei m-am simţit bine şi când am văzut că ceilalţi rutieri din evadare au ceva slăbiciuni, am decis să-mi încerc şansa. Paris-Roubaix este unul dintre marile “Monumente” ale ciclismului şi acest succes înseamnă enorm pentru mine. Poţi câştiga doar dacă munceşti din greu, iar dacă tot acest efort îţi aduce o victorie în Paris-Roubaix, atunci a meritat.

– Ai avut un sezon excelent până acum, cu multe victorii. Ce urmează pentru tine în a doua parte a stagiunii?

Când am fost junior, am câştigat 18 curse într-un an, dar nu se compară cu acest sezon şi cu cursele în care am participat, deoarece sunt toate curse UCI, iar nivelul este foarte ridicat. Pentru prima parte a anului, am realizat mai mult decât mi-am propus şi acum aştept cu încredere a doua jumătate a sezonului. Voi merge într-un cantonament, după care voi concura într-o cursă pe etape din Italia, Giro della Valle d’Aosta, unde mai mult mă voi antrena. Apoi urmează Campionatele Europene şi pregătirea pentru Mondiale.

– Chiar despre Mondiale doream să vorbim acum. Ce crezi că ai putea face acolo, care este obiectivul tău?

Am văzut traseul de la Valkenburg şi sunt de de părere că mi se potriveşte, pentru că sunt câteva dealuri pe traseu, atât la contratimp, cât şi în cursa pe şosea. La contratimp vreau să termin între primii zece, dar sper ca şi pe şosea să obţin un rezultat bun.

– Ai avut rezultate excelente la contratimp, în curse de o zi şi în curse pe etape. Pari să fii un all-rounder perfect. Cu toate acestea, care simţi că este specialitatea ta?

Cursele pe etape, deoarece mă recuperez repede, sunt bun la contratimp şi nu stau chiar atât de rău pe căţărări. Însă niciodată nu ştii cum ţi se dezvoltă corpul pe parcursul anilor.

– Tocmai de aceea te-am întrebat, deoarece mulţi rutieri sub 23 de ani îşi schimbă profilul după ce devin profesionişti. Uită-te la Marcel Kittel, spre exemplu.

Eu vreau neapărat să mă descurc bine în cursele pe etape. Corect, Kittel a fost foarte bun la contratimp şi a ajuns acum un sprinter de talie mondială, dar eu ştiu că nu voi fi niciodată sprinter. Mulţi ciclişti valoroşi de contratimp se descurcă la sprint, însă foarte puţini au reale calităţi de căţărător.

– Crezi că aptitudinile tale de contratimpist te-ar putea ajuta să obţii rezultate importante în clasice, după ce vei deveni profesionist?

Da, cu siguranţă, însă mai e mult până acolo. Primul meu obiectiv este să ajung profesionist şi de abia apoi vom vedea.

– Te-ai gândit când vei face asta? Mulţi spun că 2013 ar putea fi anul. Ce crezi, este prea devreme?

Nu ştiu sigur, mai ales că nu m-am gândit prea mult la ceea ce voi face sezonul următor. Voi încerca să mai obţin câteva rezultate bune în 2012, după care voi discuta cu antrenorii mei despre stagiunea viitoare. Mulţi ciclişti buni de la această categorie devin profesionişti după doi ani, aşa că nu cred că ar fi o problemă dacă voi face la fel.

– Dintre rutierii profesionişti, este vreunul pe care îl admiri?

Da, Fabian Cancellara! Până acum nu am avut ocazia să vorbesc cu el, dar îmi plac foarte mult stilul său şi felul în care câştigă curse.

Daan Luijkx: “Thomas De Gendt trebuie să confirme”

Vacansoleil a avut un Tur al Italiei perfect. A obţinut o victorie de neuitat pe Passo dello Stelvio, la prima sosire din istorie acolo, şi a terminat pe locul trei în clasamentul general, datorită lui Thomas De Gendt. Belgianul a fost revelaţia din Il Giro şi multă lume a început să vorbească despre el ca despre un viitor câştigător de Mari Tururi. În toată această euforie, Daan Luijkx, managerul echipei olandeze, a rămas cu picioarele pe pământ şi a îndemnat la calm, susţinând într-un interviu pentru Cafe Roubaix că De Gendt trebuie să vină cu o clasare bună şi în următoarea cursă majoră în care va lua startul.

– Domnule Luijkx, cum a fost ultima zi a Turului Italiei pentru dumneavoastră şi Vacansoleil?

A fost o zi foarte palpitantă, deoarece Thomas avea posibilitatea de a urca pe locul trei la general. Însă ştiam că Michele Scarponi se afla într-o formă bună şi era mai odihnit decât Thomas, care s-a aflat tot timpul în frunte în etapa precedentă. A fost o adevărată provocare să îl depăşească la contratimp, dar la final am scăpat de acea tensiune şi ne-am bucurat de rezultatul extraordinar pe care l-a obţinut.

– Înainte de startul cursei, ce obiectiv avea Vacansoleil?

Doream să câştigăm o etapă şi să plasăm un rutier în top 10 sau top 15. Am făcut o cursă bună şi am reuşit ceea ce ne-am propus.

– Primul rutier belgian care a terminat pe podiumul unui Mare Tur în ultimii 17 ani. Îl anunţă această performanţă pe Thomas De Gendt ca fiind unul dintre rutierii importanţi în cursele majore din sezoanele viitoare?

A fost pentru prima oară când Thomas a încercat să obţină un rezultat valoros în clasamentul general şi a avut succes, dar cred că este mai bine să vedem ce va face în Turul Spaniei, următorul său obiectiv. Dacă va obţine alte rezultate bune şi va termina măcar între primii şapte, atunci vom putea spune că avem un ciclist belgian care are calităţile necesare pentru a se clasa sus într-un Mare Tur. Să nu uităm că se descurcă bine la contratimp. E un rutier masiv, deoarece are picioare lungi, dar în acest moment se descurcă bine pe munţii înalţi, este puternic şi ar putea conta în ierarhia unui Mare Tur de acum înainte.

– Dacă va reuşi, presupun că îl vedeţi cu şanse bune şi în Turul Franţei.

Da, pentru că anul trecut, în ultima săptămână a Marii Bucle, a dovedit asta. În etapa a doua a căzut rău şi s-a lovit la claviculă, iar din această cauză a avut dureri mari. În zilele de final s-a simţit mai bine, a terminat al şaselea pe Alpe D’Huez şi pe patru la contratimpul individual, unde toţi marii favoriţi – Tony Martin, Cadel Evans şi Alberto Contador – căutau să obţină un rezultat important. A dovedit că şi în Turul Franţei poate concura împotriva celor mai buni ciclişti.

– Îmi amintesc că la Grenoble a fost mai bun şi decât Fabian Cancellara.

Exact, iar asta a spus ceva despre calităţile sale.

– În Vuelta, pe lângă clasamentul general, se va pregăti şi pentru Campionatele Mondiale de la Valkenburg?

Da, însă nu doar de la el avem aşteptări pentru acea competiţie. Suntem o echipă olandeză, cu zece rutieri din această ţară, între care Wout Poels, Rob Ruijgh şi Johnny Hoogerland. Cu toţii se pot descurca bine la Mondiale.

– Până la Vuelta mai sunt multe curse, iar prima dintre acestea este Criteriul Dauphiné. Am văzut că Thomas De Gendt se află pe lista provizorie. Va merge acolo?

Încă nu sunt sigur. Marţi voi avea o întâlnire cu restul staff-ului tehnic şi vom decide în ce curse vor participa cicliştii noştri.

– Şi care va fi obiectivul lui Vacansoleil pentru Dauphiné?

Anul acesta vom încerca să terminăm între primii zece, deoarece avem nevoie de puncte în clasamentul World Tour. Chiar dacă nu era aşa, mereu încercăm să fim prezenţi în faţă. Vrem o victorie de etapă, dar şi o clasare în top zece. Obiectivele noastre sunt mereu aceleaşi, chiar dacă rutierii sunt alţii.