Cafe Roubaix

Claudio Corti: “E nevoie de timp pentru a avea rezultate în ciclism”

Aflată în sezonul de debut, Colombia-Coldeportes a avut un start mai poticnit, ceva normal pentru o echipă nou apărută. Formată numai din columbieni, gruparea manageriată de Claudio Corti a atras imediat atenţia, datorită potenţialului de spectacol pe care îl oferă. Odată cu luna aprilie, cicliştii sud-americani au început să se facă remarcaţi la nivel internaţional, însă Claudio Corti ştie că mai este mult de muncă pentru ca proiectul în care este implicat să ajungă la apogeu.

Rezultatele bune din Turul Trentino şi Turul Californiei au avut darul de a oferi linişte şi de a aduce mai mult optimism înainte de a doua jumătate a sezonului. Momentan, Colombia-Coldeportes se află la începutul unui drum care se doreşte lung şi de succes, un prim obiectiv fiind primirea unei invitaţii pentru unul dintre Marile Tururi de anul viitor. Despre acest lucru, dar şi dificultăţile cu care s-au confruntat cicliştii în prima parte a lui 2012, într-un interviu acordat de managerul echipei pentru Cafe Roubaix.

– Domnule Corti, felicitări pentru rezultatele bune din ultimele săptămâni. Care este atmosfera în echipă acum?

Primele două luni au fost foarte dificile pentru rutieri, aţi văzut în Tirreno-Adriatico, o cursă grea şi rapidă, cu un pluton puternic, unde au venit rutieri buni, aflaţi la un nivel ridicat. Încrederea cicliştilor a fost un pic la pământ, dar acum, după Turul Trentino, cursele din Belgia şi Turul Californiei, rutierii noştri şi-au dat seama că pot obţine rezultate. Evident, este nevoie de timp, deoarece cicliştii sud-americani nu pot aduce rezultate imediat, sunt necesari trei, patru sau cinci ani pentru asta.

– V-aţi aşteptat la rezultate atât de bune în Turul Trentino şi Turul Californiei?

În Turul Trentino am sperat la o clasare bună în una dintre etapele cu căţărări şi mă gândeam la Punta Veleno. Acolo, Darwin Atapuma nu a venit atât de bine, dar a dovedit că este foarte puternic şi a fost încrezător că a doua zi, pe Passo Pordoi, se poate descurca mai bine. Am fost optimist, însă nu am crezut că va câştiga. Speram să termine între primii cinci acolo. L-a ajutat şi faptul că viteza a fost constantă, iar plutonul a ajuns pe Passo Pordoi fără să îşi schimbe ritmul, deoarece nu au existat atacuri înainte. Au fost condiţii bune pentru Atapuma ca să obţină victoria. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că ne-am bucurat şi de norocul care ne-a lipsit în primele luni, când ne-am confruntat cu probleme sau căzături. Apoi, în California, Atapuma ne-a spus în fiecare zi că se simte din ce în ce mai bine şi a ajuns în etapa cu Mount Baldy încrezător că se poate impune. Până la urmă, a fost al doilea, dar să nu uităm că a plecat în evadare alături de Chris Horner, ceea ce i-a schimbat ritmul. Pentru mine a fost important că a avut curaj să meargă în evadare. E necesar să ai aşa ceva. Şi Fabio Duarte a venit bine acolo, pe trei, iar acum cu toţii, cei din echipă, suntem mai încrezători că în doi sau trei ani putem ajunge la un nivel ridicat.

– Rutierii Colombiei-Coldeportes au dat dovadă de curaj, un element care dispare de la an la an din ciclism.

E adevărat, dar să nu uităm că în Europa nu eşti răsplătit mereu dacă ai curaj. În schimb, pentru suporteri e un lucru bun. Uitaţi-vă în Turul Italiei, unde fanii vor mai multe atacuri.

– Într-adevăr, a fost un Giro foarte tacticizat până acum.

Da, strategia şi-a pus amprenta asupra cursei, dar asta s-a întâmplat deoarece sunt cinci sau şase rutieri aflaţi la acelaşi nivel. Niciunul nu este deasupra celorlalţi, astfel încât să atace. În astfel de momente, când forţele sunt egale, e necesar să ai curaj.

– Ce părere aveţi despre acest Tur al Italiei? Cine îl va câştiga?

Ryder Hesjedal este favorit acum, mai poate pierde victoria doar pe mâna lui.

– Revenind la Colombia-Coldeportes, ştiu că acum urmează Turul Columbiei. Presupun că ţintiţi victoria la general.

Da, însă mai întâi trebuie să înţeleg sistemul de acolo şi să mă adaptez la el cât mai repede.

– Dar care e diferenţa principală între sistemul columbian şi cel european?

Viteza, deoarece în Europa şi la nivel internaţional nu se pune accentul doar pe anduranţă, ci este necesar să ai şi capacitatea de a schimba ritmul, de a calcula forţa de care dispui. În Columbia sunt etape lungi, de anduranţă, şi apoi se ajunge pe acensiuni, iar rutierii nu au capacitatea de a schimba ritmul. Uitaţi-vă în Tirreno-Adriatico: acolo aveam o căţărare de doi kilometri, apoi coborâre, după care o nouă ascensiune. Această schimbare este esenţială. Columbia e o ţară mare, cu căţărări lungi, unde nu există schimbări de ritm, deoarece pe ascensiuni e importantă anduranţa. Tocmai de aceea este necesar pentru ciclişti să vină în Europa, pentru că aici pot lucra la acest aspect, astfel încăt să devină mai buni. Ca să ajungi în top, trebuie să te adaptezi la sistemul curselor de la nivel internaţional.

– Din păcate, Colombia-Coldeportes nu a primit o invitaţie într-un Mare Tur. Credeţi că se va schimba această situaţie în 2013?

Sunt încrezător, deoarece vom obţine rezultate bune în continuare, iar organizatorii Marilor Tururi vor vedea că rutierii noştri îşi pot pune amprenta asupra cursei. Sunt optimist că vom primi o invitaţie. E adevărat că asta am sperat şi în 2012, dar a fost dificil. La anul însă, sunt convins că vom primi invitaţii.

– Sponsorii echipei sunt mulţumiţi cu prima parte a sezonului?

Da, mai ales că am vorbit cu ei şi le-am explicat de ce nu am avut rezultate o perioadă. Acum au văzut că rutierii noştri merg mai bine, sunt fericiţi şi şi-au dat seama că este nevoie de câţiva ani, trei sau patru, pentru a avea succes cu acest proiect. Uitaţi-vă la Rigoberto Uran, era cel mai puternic rutier columbian în urmă cu cinci sau şase ani, dar numai după câteva sezoane petrecute în Europa îşi arată adevăratul potenţial. Un ciclist columbian nu poate câştiga mereu, tocmai pentru că este columbian. E un căţărător, are nevoie de patru sau cinci ani pentru a deveni mai bun şi a aprofunda sistemul în care evoluează. Noi avem acum 16 ciclişti, dar mai vrem câţiva. Cei mai mulţi dintre aceştia vor rămâne în Europa, pentru a deveni mai buni. Vom mai aduce rutieri, astfel încât să avem echipă o puternică pentru Marile Tururi din 2013. Per total, este nevoie de 18 sau 20 de ciclişti.

IAM Cycling Team

Este noua echipă care îşi va face debutul în plutonul profesionist, începând cu 2013. Din primele informaţii confirmate, se ştie că Serge Beucherie va fi directorul sportiv al formaţiei elveţiene. În vârstă de 57 de ani, Beucherie a fost un binecunoscut rutier francez în anii ’80, câştigând titlul de campion naţional, o etapă în Cele Patru Zile de la Dunkerque şi Turul Vendée. Apoi, după retragere, a făcut pereche cu Roger Legeay timp de mai mult de două decenii, de la Peugeot la Crédit Agricole, unde cicliştii conduşi de ei au obţinut zeci de victorii.

Pe lângă Beucherie, cotidianul L’Equipe a scris că în echipă va fi cooptat şi Eddy Seigneur, însă totul rămâne la nivel de zvon. Despre lucrurile oficiale, mai jos, într-un interviu acordat de Serge Beucherie pentru Cafe Roubaix.

“IAM este o companie elveţiană condusă de fondatorul ei, preşedintele Michel Thétaz. Această companie se ocupă de active în valoare de şapte miliarde de franci elveţieni, având drept clienţi peste o sută de companii. De asemenea, oferă servicii de analiză şi gestiune financiară, dar şi fonduri de investiţii”.

“Ideea de a crea această echipă i-a aparţinut chiar preşedintelui Michel Thétaz. Un mare iubitor de ciclism, el doreşte să pună bazele singurei formaţii elveţiene din pluton, pentru a readuce ciclismul din această ţară la cel mai înalt nivel. Bugetul grupării va fi de cinci milioane de euro, iar începând cu 1 ianuarie 2013, echipa va evolua la nivel Pro Continental. Lotul va fi compus din 20 de rutieri, dorinţa noastră fiind ca 12 dintre aceştia să fie elveţieni. Pentru a respecta regulamentul UCI, dar şi din respect pentru ciclişti şi echipele lor, vom dezvălui numele lor după 1 august”.

“Echipa va avea unul sau doi lideri, un sprinter, dar şi doi sau trei neo-profesionişti, preferabil elveţieni. Vom participa mai ales în Europa Tour, dar vrem să concurăm şi în câteva curse din World Tour şi chiar dorim să mergem într-un Mare Tur încă din primul sezon. Suntem încrezători că vom lua startul în Turul Romandiei şi Turul Elveţiei. Eu voi fi managerul echipei, iar componenţa staff-ului tehnic o voi anunţa mai târziu. Ce vă mai pot spune este că baza noastră va fi la Geneva, detaliile privind echipamentul urmând să fie făcute publice în viitor”.

Sean Yates: “Uran poate prinde podiumul”

O scurtă conversaţie cu Sean Yates, directorul sportiv al echipei Sky, la câteva ore după încheierea etapei a noua din Il Giro.

– Domnule Yates, care a fost obiectivul lui Sky la startul Turului Italiei?

În primul rând, ne-am propus să câştigăm câteva etape cu Mark Cavendish. Pentru Sky, Giro este o cursă foarte importantă. Cum în Turul Franţei avem o şansă mare la tricoul galben, cu Bradley Wiggins, asta a însemnat că rutierii de clasament general – Christopher Froome şi Richie Porte – nu au putut merge în Italia. Astfel, echipa a fost construită pentru Mark, al cărui scop era să obţină câteva victorii. Pe de altă parte, am stabilit şi un plan B, în cazul în care lucrurile nu ar fi mers bine, uitaţi-vă ce s-a întâmplat în etapa secundă. Dacă Mark Cavendish ar fi abandonat, aveam nevoie de o strategie de rezervă şi de aceea i-am adus în cursă pe Rigoberto Uran şi Sergio Henao. Din fericire, ambii sunt sănătoşi şi putem spera la o clasare bună din partea lor peste două săptămâni.

– Pe lângă cele două succese, Mark Cavendish a luat şi câteva puncte luni, la un sprint intermediar. Este acesta un semn că se gândeşte la tricoul roşu, şi implicit, să ajungă la Milano?

Nu ştiu exact, însă ştiu că Turul Italiei este foarte greu până la final şi va fi greu pentru toată lumea. Mark a pierdut multe puncte în căzătura din etapa a doua şi în cea de acum. Poate că în sinea lui se gândea la tricoul roşu sau poate acel sprint a fost unul tactic, însă tricoul roşu nu reprezintă o prioritate pentru noi.

– Să înţeleg că ar putea abandona Giro?

Cred că vrea să ajungă la Milano, dar ultima săptămână este prea grea. Nu vrea să abandoneze, însă circumstanţele l-ar putea determina să facă asta.

– În ceea ce îi priveşte pe Rigoberto Uran şi Sergio Henao, există un lider clar sau Sky va aştepta prima etapă montană serioasă pentru a decide asta?

Rigoberto are mai multă experienţă decât Henao, deşi trebuie să recunosc că acesta ne-a surprins mult şi s-a căţărat bine până acum. Mai este mult până la Milano, însă orice clasare bună a sa la general va reprezenta un bonus.

– Care ar fi cel mai realist obiectiv pentru Uran? O victorie de etapă, un top zece, un top cinci?

Din ce am văzut până acum în Giro, nu există un favorit clar. M-a impresionat Pozzovivo, care a atacat la fel ca în Turul Trentino şi a arătat că va fi greu de lăsat în urmă. Scarponi s-a descurcat bine sâmbătă, dar în rest, anul acesta nu a arătat nimic, iar Basso încă îşi caută forma. Cred că Rigoberto poate termina între primii cinci, iar dacă va rămâne sănătos, are şanse mari să prindă podiumul. Să nu uităm că anul trecut, în Turul Franţei, era în top zece până să aibă acele probleme de sănătate. Mai e drum lung până la final, însă am încredere în el.

Gianni Savio: “Androni va miza pe trei oameni”

Androni Giocattoli-Venezuela va fi una dintre echipele de urmărit în Turul Italiei, trupa de sud-americani a lui Gianni Savio fiind sinonimă cu spectacolul. Campioană naţională în ultimele două sezoane, Androni va încerca să se facă remarcată şi la ediţia din acest an a Il Giro şi are toate şansele să reuşească, deoarece rutierii formaţiei peninsulare se pricep de minune la un lucru: să atace în clipa în care plutonul ajunge pe munte.

Cu Jose Rujano, Jose Serpa şi Emanuele Sella în echipă, Androni-Venezuela are mai multe variante pentru clasamentul general, dar şi la victorie în etapele dificile din a doua parte a cursei. Mai multe despre obiectivele grupării italiene, traseul din Il Giro şi transferul lui Franco Pellizotti, în următorul interviu, pe care Gianni Savio l-a acordat pentru Cafe Roubaix cu o zi înainte de startul din Danemarca.

– Domnule Savio, care este principalul obiectiv al lui Androni-Venezuela în Giro?

În primul rând, dorim să onorăm cursă, la fel ca în trecut. Evident, marele obiectiv e podiumul, dar şi un succes de etapă. Îl avem pe Fabio Felline, care este un rutier tânăr, însă capabil să se impună într-o rundă. Pentru podiumul de la general vom merge pe Jose Rujano, dar ţintim şi un alt loc între primii zece, prin Jose Serpa, care se află într-o formă bună. Liderul nostru este Rujano, însă alţi doi oameni vor beneficia de libertate totală: Serpa şi Emanuele Sella.

– Vă gândiţi şi la tricoul albastru?

Momentan mă gândesc că trebuie să trecem cu bine peste primele trei zile, care sunt foarte dificile. Traseul este complet plat, iar pentru o echipă de căţătărori nu e deloc uşor să ajungă la final cu plutonul. Principala problemă în aceste etape din Danemarca o reprezintă vântul; dacă vom scăpa cu bine de acolo, vom ieşi la atac în ultima săptămână.

– Este Jose Rujano într-o formă mai bună decât era anul trecut, înainte de startul Turului Italiei?

Da, pregătirea lui a mers bine şi înregistrează progrese de la o zi la alta.

– Un alt om important al echipei e Roberto Ferrari. Ce aşteptări aveţi de la el?

Sper să îl văd pe podium la finalul unor etape de plat. Va fi dificil să obţină o victorie, deoarece în cursă se află cei mai buni sprinteri din lume – Cavendish, Goss sau Hushovd – iar acestea sunt doar câteva exemple. Vom încerca să bifăm un succes cu el, dar va fi greu. Oricum, sunt convins că va aduce rezultate bune.

– Aţi spus mai devreme că trei oameni vor avea libertate totală: Jose Rujano, Jose Serpa şi Emanuele Sella. În aceste condiţii, va încerca Androni-Venezuela să termine pe primul loc în ierarhia pe echipe?

Categoric, reprezintă una dintre ţintele noastre. Nu trebuie să uităm că în actualul sezon am încheiat mereu pe podiumul acestui clasament în toate cursele pe etape în care am participat. Ne-am impus în Turul San Luis, am continuat în Malaezia, iar în Taiwan am terminat pe doi, după naţionala Japoniei. Apoi, în Settimana internazionale di Coppi e Bartali, ne-a devansat doar Acqua & Sapone, după care în Turul Trentino am fost din nou primii, înaintea unor echipe de World Tour, precum Astana, Lampre sau Liquigas.

– Ce părere aveţi despre traseul Turului Italiei? Cum arată în comparaţie cu ediţia precedentă?

Este mai uşor anul acesta, dar totul va depinde numai de ciclişti, deoarece e posibil să avem o cursă mai dificilă, chiar dacă traseul nu este atât de greu. Un cuvânt important de spus vor avea rutierii, prin strategia aleasă.

– Credeţi că prima parte a cursei poate influenţa serios clasamentul general?

Dacă îţi mai aminteşti, acum doi ani, una dintre etape s-a încheiat la L’Aquila şi aproximativ 60 de oameni au evadat. Atunci, Androni Giocattoli a salvat Il Giro. I-am pus pe toţi rutierii mei să ducă trena în urma evadaţilor, deşi aveam un om în faţă; dacă nu aş fi făcut asta, cursa era terminată. Este un exemplu pentru a arăta cât de deosebit e ciclismul, pentru că oricând se poate întâmpla ceva.

– Aşadar, totul se joacă în ultima săptămână.

Normal. Totuşi, până acolo mă aştept ca şi etapa cu Cervinia să aibă un rol important în ierarhia finală. Tocmai de aceea am fost şi am inspectat-o. Cred că cea mai importantă etapă va fi Stelvio. Tricoul roz se va juca acolo şi sunt convins că Rujano se va descurca bine, mai ales datorită altitudinii.

– În opinia dumneavoastră, cine sunt principalii favoriţi?

Ivan Basso, Damiano Cunego, ambii foşti câştigători ai cursei, şi Michele Scarponi, pe care îmi doresc să îl văd triumfând. A fost ciclistul nostru şi eu i-am relansat cariera. În urmă cu patru ani, când a avut acele probleme, nimeni nu l-a dorit. Toate echipele l-au refuzat, pe motiv că le afectează imaginea, deoarece a fost implicat în “Operaţiunea Puerto”. Dar apoi a câştigat etape în Giro, a terminat pe patru şi s-a impus în Tirreno-Adriatico. După doar doi ani, toate formaţiile îl doreau. Asta m-a amuzat, deoarece era acelaşi om ca în urmă cu patru ani. Însă asta este viaţa şi am acceptat totul aşa cum a fost. Sunt prieten cu Michele Scarponi, ţinem legătură şi mi-aş dori să câştige, dacă noi nu vom avea posibilitatea de a învinge, prin Jose Serpa sau Jose Rujano.

– Într-o situaţie asemănătoare se află şi Franco Pellizotti, căruia i-aţi oferit un contract.

Sunt foarte fericit, din două motive: am prelungit contractul cu principalul nostru sponsor, Mario Androni, patronul lui Androni Giocattoli. Apoi, l-am luat pe Franco Pellizotti, care este un rutier şi un om foarte bun. Cazul lui a fost ciudat: deşi Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv l-a suspendat, el a fost achitat înainte de Tribunalul Naţional din Roma, cunoscut pentru severitatea sa. Nu pun la îndoială paşaportul biologic, care pentru mine este un lucru foarte bun şi important. Însă în cazul lui Franco Pellizotti cred că s-a petrecut ceva ciudat.

– Mulţi nu s-au arătat de acord cu faptul că i-aţi oferit un contract.

Noi suntem foarte drastici în lupta împotriva dopajului. Avem o regulă care prevede că un rutier depistat pozitiv trebuie să plătească o amendă egală cu valoarea contractului său. În plus, avem o clauză specială pentru Giro: dacă un ciclist este prins, atunci e obligat să plătească 100 000 de euro. Am luat toate aceste măsuri pentru a ne proteja echipa. Mai mult, rutierii nu au voie să părăsească hotelul în timpul cursei şi au semnat cu toţii aceste documente, pe care le-am pus la punct împreună cu avocatul meu. Pe de altă parte, sunt de părere că un om care greşeşte, fie în sport sau în viaţă, merită o a doua şansă. De aceea le-am întins mâna lui Scarponi, Emanuele Sella şi Franco Pellizotti.  Aşa mi se pare normal.

– Şi care va fi programul lui Pellizotti în 2012?

Pentru început, va merge în Circuit de Lorraine, apoi va participa în Trofeo Melinda, GP Gippingen, Route du Sud şi la Campionatele Naţionale. La finalul lunii iulie, va putea fi văzut în Circuito de Getxo şi Turul Burgosului, iar toamna le va fi rezervată clasicelor din Italia.

Giuseppe Saronni: “Scarponi-Cunego, atuul lui Lampre”

Cu ceva mai mult de o săptămână înainte de startul celei de-a 95-a ediţii a Turului Italiei, Lampre i-a ales pe rutierii care vor concura în Corsa Rosa: Matteo Bono, Damiano Cunego, Adriano Malori, Przemyslaw Niemiec, Daniele Pietropolli, Daniele Righi, Michele Scarponi, Alessandro Spezialetti şi Diego Ulissi. După cum bine se vede, între aceştia nu se află Alessandro Petacchi, semn că echipa peninsulară se va concentra doar pe clasamentul general, acolo unde principalul om va fi Michele Scarponi.

Învingător la ediţia din 2011 după descalificarea lui Alberto Contador, acesta va fi ajutat de compatriotul lui, Damiano Cunego, în tentativa de a cuceri tricoul roz pe şosea. Despre planurile lui Lampre pentru Il Giro, traseul din acest an şi adversarii la victorie a vorbit managerul echipei, Giuseppe Saronni, într-un interviu pentru Cafe Roubaix.

– Domnule Saronni, Michele Scarponi şi Damiano Cunego vor merge împreună în Il Giro. Cine va fi liderul echipei?

Scarponi ne-a demonstrat că este foarte decis să câştige Turul Italiei, iar noi i-am arătat că avem încredere în el şi i-am oferit susţinere totală pentru a atinge acest obiectiv. Cunego va fi un important element tactic, care va beneficia de şansele sale şi de libertate în anumite situaţii.

– Cei doi au demonstrat că se înţeleg perfect. Ar putea fi factorul decisiv pentru victorie?

Da, categoric, acesta ar putea reprezenta un avantaj important pentru echipa noastră. Sunt multe alte formaţii care şi-ar dori să beneficieze de un astfel de duo.

– Damiano Cunego a demonstrat că se descurcă din ce în ce mai bine la contratimp. Michele Scarponi cum stă la acest capitol?

Cunego a realizat un contratimp foarte bun în Turul Ţării Bascilor. Nu este disciplina sa favorită, dar dacă traseul este valonat şi are viraje tehnice, Damiano poate fi unul dintre protagonişti. Scarponi e mai bun la contratimp, chiar dacă nu este un specialist; în 2011, în Giro, a mers foarte bine la contratimpuri.

– Anul acesta, Alessandro Petacchi nu va mai participa în Corsa Rosa.

Într-adevăr, a ales să se pregătească mai mult, astfel încât să fie în cea mai bună formă în Turul Franţei.

– Va putea să lupte pentru victorie cu ceilalţi sprinteri de top, ca Mark Cavendish sau André Greipel?

Poate nu mai este la nivelul lor în ceea ce priveşte constanţa succeselor, dar un Petacchi în formă maximă îi poate învinge. Acesta va fi obiectivul lui: să fie unul dintre adversarii marilor sprinteri în Turul Franţei.

– În ceea ce priveşte traseul Turului Italiei, ce aşteptări aveţi de la prima jumătate?

Toţi rutierii vor trebui să fie foarte atenţi la etapele din Danemarca, unde vântul va bate cu putere, şi la cele de munte mediu din centrul Italiei. Poate nu vor arăta cine se va impune, dar unora le vor crea multe probleme.

– Va fi Passo dello Stelvio decisiv pentru tricoul roz?

Întotdeauna este greu de prezis. Cert e că după Alpe di Pampeago nu vor mai fi mulţi ciclişti implicaţi în lupta pentru victorie. Doi sau cel mult trei oameni se vor înfrunta pe Stelvio.

– După Turul Trentino şi Turul Romandiei, mulţi au spus că Ivan Basso este ieşit din formă. Dumneavoastră la ce vă aşteptaţi?

Forma lui Basso devine mai bună cu fiecare zi care trece. Categoric, va fi unul dintre rivalii lui Scarponi.

– În afară de Ivan Basso, cine credeţi va mai poate emite pretenţii reale la tricoul roz?

Roman Kreuziger, Joaquim Rodriguez şi Jose Rujano, care este un căţărător excepţional.

– Iar la capitolul surprize plăcute pe cine vedeţi?

Nu ştiu dacă Diego Ulissi mai poate fi numit o surpriză, însă sunt sigur că va face un Giro fantastic.

Gianni Savio: “Vrem să terminăm pe podium Turul Trentino”

Androni Giocattoli, una dintre echipele de tradiţie din ciclism, va participa săptămâna aceasta în cea de-a 36-a ediţie a Turului Trentino. Cursa din nordul peninsulei se mulează perfect pe caracteristicile rutierilor formaţiei Pro Continentale, deoarece va avea trei finişuri în căţărare, unul mai dificil decât celălalt. Fost câştigător al tricoului verde în Il Giro, venezueleanul Jose Rujano va fi unul dintre oamenii pe care Androni va miza pentru un rezultat bun la general, care să confirme pretenţiile pentru Corsa Rosa. Despre obiectivul din Turul Trentino şi startul de sezon al echipei, managerul Gianni Savio a vorbit într-un interviu acordat pentru Cafe Roubaix.

– Domule Savio, sunteţi mulţumit de cum au mers lucrurile pentru Androni Giocattoli în primele luni ale lui 2012?

Da, sunt foarte fericit, deoarece am obţinut şapte victorii în întreaga lume. În Malaezia am bifat trei succese, incluzând aici şi clasamentul general, prin Jose Serpa. Apoi, Roberto Ferrari a adus o victorie în Turul Taiwanului. Tot el s-a clasat pe primul loc în două curse de o zi din Franţa: Route Adélie şi Flèche d’Emeraude. Iar duminică, într-o importantă cursă de o zi din Italia, Giro dell’Appennino, Fabio Felline s-a impus. În plus, am fost protagonişti în Turul San Luis, unde am câştigat clasamentul pe echipe şi cel al căţărătorilor.

– L-am urmărit în câteva curse pe Fabio Felline, este un rutier foarte talentat.

Într-adevăr, aşa e, şi sunt fericit pentru că mai are contract cu noi şi în 2013. Sunt convins că îl voi convinge să rămână la Androni şi după acel sezon.

– Ştiu că în anii trecuţi, Campionatul Italian era principalul obiectiv al lui Androni Giocattoli, însă în 2012, din câte am înţeles, ar fi ceva probleme.

Exact, nu se ştie dacă va mai porni la drum Campionatul Italian, şi aşteptăm să vedem ce se va decide. Astfel, obiectivul nostru suprem va fi Il Giro.

– În aceste condiţii, nu vă este teamă că anul viitor s-ar putea să nu mai primiţi o invitaţie pentru Turul Italiei?

Noi întotdeauna am onorat această cursă, am fost protagonişti, am câştigat etape montane importante şi am cucerit tricoul verde, Cima Coppi sau Trofeul Fair-Play. Mereu am contat în Il Giro şi sunt convins că pentru asta vom fi chemaţi şi la startul ediţiei din 2013.

– Turul Trentino urmează acum pentru Androni. Care este obiectivul şi pe cine mizaţi?

Vrem să terminăm pe podium la general şi pentru asta ne bazăm pe Jose Rujano şi Jose Serpa, dar ştim că nu va fi uşor, deoarece vor fi prezenţi aici mulţi rutieri puternici. Unul dintre ei este Michele Scarponi, care a concurat pentru Androni în trecut. În Giro dell’Appennino, el a făcut parte din evadarea câştigătoare, iar după cursă mi-a spus că nu a avut nicio şansă, deoarece cicliştii mei au fost foarte puternici. A fost un compliment cu adevărat frumos din partea lui, Michele este şi un om bun, nu doar un rutier valoros.

– Ce îmi puteţi spune despre profilul Turului Trentino? Va fi Punta Veleno decisivă?

Nu cunosc această căţărare, deoarece este nouă, dar mai mulţi oameni mi-au zis că e extrem de dificilă; tocmai de aceea va fi atât de interesantă. Ultimele două etape, cu Punta Veleno şi Passo Pordoi, vor fi cele mai importante.

John Degenkolb: “Vreau să câştig un Monument”

Primăvara a început cum nu se putea mai bine pentru John Degenkolb, care a terminat pe locul cinci Milano-San Remo, înaintea unor rutieri mult mai titraţi, între care Tom Boonen şi Oscar Freire, triplul câştigător al clasicei din Italia. Rezultatul înregistrat sâmbăta trecută i-a dat multă încredere germanului în vârstă de 23 de ani, care ţinteşte alte clasări bune în cursele de o zi din următoarea perioadă.

Miercuri, cu două zile înainte de a participa în E3 Prijs Harelbeke, ciclistul lui Project 1T4I a vorbit pentru Cafe Roubaix despre obiectivele sale, dar şi despre şansele ca echipa lui să fie invitată la startul Turului Franţei.

– John, felicitări pentru Milano-San Remo! Cum a fost cursa?

Extraordinară! E una dintre cele mai mari curse din calendar, iar atunci când termini pe locul cinci la prima participare nu poţi decât să te bucuri. Nu a fost o zi incredibilă doar pentru mine, ci pentru întreaga echipă, care a muncit din greu. Până la urmă, am fost răsplătiţi pentru efortul depus, deoarece am avut trei rutieri între primii 20.

– Te-ai aşteptat la un astfel de rezultat? Care era obiectivul tău înainte de start?

Speram să obţin o clasare bună, dar niciodată nu poţi să ştii ce vei face într-o astfel de cursă. Sunt fericit cu locul al cincilea pe care l-am ocupat,  îmi oferă multă încredere pentru viitoarele curse.

– Erik Zabel a spus că într-o zi vei câştiga “La Primavera”.

Îmi doresc asta, dar nu vreau să fac speculaţii. Cel mai bine este să încerc şi să văd ce se va întâmpla.

– Corect, dar să sperăm că organizatorii nu vor schimba traseul, aşa cum au dat de înţeles la începutul săptămânii.

Din păcate, asta nu depinde de noi. Dacă vor să introducă o altă căţărare, atunci să facă asta. Noi vom fi nevoiţi să ne adaptăm la noua situaţie.

– În ce curse vei mai merge primăvara aceasta?

Acum mă aflu pe drum spre Belgia, unde vineri voi concura în E3 Prijs şi Gent-Wevelgem. Apoi vor urma Turul Flandrei şi Paris-Roubaix, după care se va încheia sezonul meu de clasice.

– Anul trecut ai obţinut un rezultat excelent în Paris-Roubaix. Ce aşteptări ai acum?

Să fiu mai bun şi să mai fac un pas. Mi-ar plăcea să termin între primii zece, la fel ca în Milano-San Remo. Sunt încrezător în forţele mele şi în echipă, care mă susţine 100%. Aştept cu nerăbdare următoarele curse.

– John, ai impresionat multă lume cu calităţile tale, deoarece te-ai descurcat bine pe plat, pe căţărări şi pe pavate. În aceste condiţii, ce cursă crezi că ţi se potriveşte cel mai bine?

Este dificil de spus. Aş putea zice de la Milano-San Remo până la Paris-Roubaix. În toate acestea îmi place să concurez, mai ales că e un sentiment minunat să lupţi pentru victorie în astfel de curse. Obiectivul meu este ca într-o zi să mă impun în Milano-San Remo, Turul Flandrei sau Paris-Roubaix. Să câştigi una dintre aceste clasice înseamnă enorm.

– Şi o ultimă întrebare: Project 1T4I a mers foarte bine în 2012. Crezi că va primi o invitaţie pentru Turul Franţei?

Da, deoarece facem mulţi paşi pentru a intra în posesia acelui wild-card. Consider că merităm să fim chemaţi la startul Turului Franţei, avem mulţi ciclişti buni şi dacă vom fi invitaţi acolo, cu siguranţă vom câştiga o etapă.

* Îi mulţumesc pentru poză şi pentru ajutorul acordat lui Bennie Ceulen, ofiţerul de presă al lui Project 1T4I.

Daan Luijkx: “Ne aşteaptă un sezon plin”

Aflată pentru al doilea an consecutiv în World Tour, Vacansoleil va fi una dintre echipele de urmărit în 2012. Gruparea batavă are speranţe mari pentru acest sezon, unul dintre cele mai importante din istoria formaţiei. Pe lângă Marile Tururi şi clasicele pe pavate, aceasta speră ca rutierii olandezi pe care îi are să se facă remarcaţi şi la Campionatele Mondiale de la Valkenburg, programate în luna septembrie.

Săptămâna aceasta, managerul lui Vacansoleil, Daan Luijkx, a acordat un interviu pentru Cafe Roubaix şi a vorbit despre planurile echipei pentru actuala stagiune, situaţia lui Stijn Devolder şi cicliştii de la care are aşteptări ridicate în acest an.

– Domnule Luijkx, sunteţi mulţumit cu startul de sezon pe care l-a avut Vacansoleil?

Da, evident! Anul acesta, planul nostru a fost să începem mai uşor, deoarece va fi un sezon încărcat, care va culmina cu Campionatele Mondiale din Olanda. În plus, făcând parte din World Tour, vom lua startul în cursele mari – Il Giro, Le Tour şi La Vuelta. Am început mai uşor pentru că vrem să contăm în competiţiile importante. Avem două victorii, aduse de Marco Marcato şi Gustav Larsson, şi suntem foarte mulţumiţi.

– Să înţeleg că un succes de etapă era obiectivul lui Vacansoleil în Paris-Nisa?

Exact! Pe lângă asta, dorim şi să contăm în clasamentul general prin Thomas De Gendt şi Lieuwe Westra. Luni am avut ghinion, deoarece Thomas a făcut pană când plutonul s-a rupt din cauza vântului şi l-am pierdut pentru general. Din fericire, Lieuwe Westra este în continuare între primii zece. Sperăm să păstrăm acea poziţie şi poate chiar să o îmbunătăţim în contratimpul final.

 – Am văzut echipa din Tirreno-Adriatico şi arată foarte bine. Care vor fi obiectivele pentru Italia?

În mare, aceleaşi. Sperăm ca Johnny Hoogerland sau Wouter Poels să obţină un succes de etapă. Pe de altă parte, ţintim un loc între primii cinci sau primii şapte în ierarhia generală.

– Mi-aţi spus mai devreme că pentru Vacansoleil vor conta mult Marile Tururi în 2012. Dar clasicele pe pavate, sunt şi ele pe listă?

Nu avem o echipă cu o vedetă, ci una cu mai mulţi rutieri care pot câştiga o cursă. Pentru pavate ne bazăm pe doi oameni: Bjorn Leukemans şi Stijn Devolder, care pot obţine rezultate importante în clasicele pe piatră cubică.

– Apropo de Stijn Devolder, este fără victorie de aproape doi ani. Ce s-a întâmplat cu el?

Nu sunt sigur, dar cred că în 2011 s-a antrenat prea mult pentru a dovedi că este un ciclist valoros. Din această cauză, a avut dificultăţi, la care s-au adăugat nişte probleme de natură psihică, după ce prietenul lui, Wouter Weylandt, şi-a pierdut viaţa în acea căzătură din Turul Italiei. Toate acestea au dus la un sezon slab. Nu suntem 100% convinşi, dar sperăm că în 2012 va fi mai bun în clasicele pe pavate şi în câteva curse mici pe etape. Nu a adus rezultate până acum în noul sezon, însă arată mult mai bine decât anul trecut. Sperăm să fie totul ok.

– Presupun că se gândeşte în continuare la Turul Flandrei?

Este unul dintre favoriţi în Belgia, dar cred că trebuie să arate ceva pentru a fi luat serios în considerare. Numele lui a fost menţionat în câteva rânduri, dar să vedem ce se va întâmpla. Oricum, dacă el nu se va afla în faţă, Leukemans va fi acolo.

– Vacansoleil are mulţi tineri talentaţi. Dacă ar fi să nominalizaţi unul sau doi ciclişti care vor avea un sezon foarte bun, cine ar fi?

Wouter Poels este unul dintre cei mai talentaţi rutieri din Benelux. E foarte puternic, merge bine pe căţărare şi poate face un contratimp reuşit. Are calităţile necesare pentru a conta în clasamentul general sau pentru a câştiga o cursă pe etape. Wouter Poels este un ciclist de viitor, la fel ca şi Marco Marcato. Da, Marco nu mai este chiar tânăr, însă a crescut foarte mult şi a dovedit asta în 2012. În ceea ce îl priveşte pe Rafael Valls Ferri, nu îl cunosc foarte bine, deoarece se află la primul sezon alături de noi, însă am înţeles că a arătat bine la startul stagiunii. Din nefericire, s-a accidentat. Avem încredere în el şi sperăm să revină în cel mult două luni. Când va fi la nivel maxim, ar putea merge într-o cursă majoră, ca Turul Franţei sau Turul Spaniei. Ştiu că este rapid pe căţărări, însă vreau să văd că obţine câteva rezultate înainte de a-l situa la acelaşi nivel cu Wouter Poels.

Claudio Corti: “Ne vom face remarcaţi în Tirreno-Adriatico”

Echipa sud-americană se pregăteşte pentru debutul într-o cursă de World Tour. După un start de sezon fără mari realizări, sâmbăta trecută a venit primul rezultat important, un loc 12 ocupat de Jarlinson Pantano în Montepaschi Strade Bianche. Acum, cel dintâi test cu adevărat elocvent va fi Tirreno-Adriatico, ce se va desfăşura între 7 şi 13 martie. Deşi gruparea pe care o manageriază se bazează doar pe ciclişti sud-americani, Claudio Corti s-a arătat încrezător în şansele acestora de a fi printre protagonişti.

“Ştim că va fi dificil, deoarece acolo vor veni rutieri foarte puternici, dar suntem determinaţi să ne facem remarcaţi şi să demonstrăm că am meritat să fim invitaţi în această cursă prestigioasă. Suntem căţărători, iar asta înseamnă că ne vom concentra pe cele mai grele finişuri – Chieti şi Prato di Tivo. De asemenea, ne-am propus să fim agresivi în fiecare etapă, aşa cum s-a întâmplat şi în Strade Bianche”, a declarat Corti cu o zi înainte de start.

Poate ciclistul de la care se aşteaptă cel mai mult este Fabio Duarte. Un mare talent, fost campion mondial de tineret, acesta are o victorie pe pământ italian, obţinută în Turul Trentino din 2011, la Fai della Paganella. În mai multe rânduri, Duarte a fost etichetat drept cel mai bun produs al Columbiei din ultimul deceniu, iar Tirreno-Adriatico ar putea reprezenta marea lui şansă de a demonstra acest lucru.

Colombia-Coldeportes pentru “Cursa Celor Două Mări”: Darwin Atapuma, Robinson Chalapud, Esteban Chaves, Fabio Duarte, Felipe Laverde, Wilson Marentes, Jarlinson Pantano şi Victor Hugo Peña. Tirreno-Adriatico va putea fi urmărit la Eurosport 2, în transmisiune directă, începând de miercuri, 7 martie. Prima etapă, un contratimp pe echipe între San Vincenzo şi Donoratico, va începe la ora 16.

Rein Taaramäe: “Nu ştiu ce voi face în Paris-Nisa”

Estonianul în vârstă de 24 de ani ar fi trebuit să fie unul dintre favoriţii la victorie în a 70-a ediţie a Paris-Nisa. Rutierul baltic nu era recomandat doar de locul patru obţinut în 2011, ci şi de rezultatele foarte bune din acest început de sezon. Din păcate pentru el, Rein Taaramäe nu s-a putut pregăti aşa cum a vrut pentru “Cursa Soarelui”, din cauza unor probleme de sănătate. Despre acest subiect, dar şi programul din primăvara lui 2012, ciclistul echipei Cofidis a vorbit într-un interviu pentru Cafe Roubaix.

 – Rein, eşti mulţumit de cum au decurs lucrurile în luna februarie?

Da, totul a fost aşa cum mi-am dorit. Am vrut să fiu bun încă din prima parte a sezonului şi am început la un nivel ridicat, cu podiumuri în Étoile de Bessèges şi Turul Andaluziei.

– În comparaţie cu anul trecut, eşti într-o formă fizică mai bună?

În mod normal, aşa ar fi trebuit, deoarece totul a mers perfect în februarie, dar acum sunt bolnav şi nu am idee unde mă aflu. În această săptămână, mai ales luni şi marţi, m-am simţit foarte rău.

– Să înţeleg că nu mai ai aşteptări de la Paris-Nisa? Vei lua totul zi după zi?

Da, pentru că nu mai am încredere mare în mine. E posibil să mă simt din nou bine în partea finală a cursei, însă nu am nicio idee despre ce se va întâmpla.

– O veste proastă, cu atât mai mult cu cât ai spus în toamna trecută că vei ţinti cel puţin un podium în Paris-Nisa.

Sunt trist, pentru că aşteptam cu nerăbdare această cursă; iubesc Paris-Nisa şi doream neapărat să o câştig, dar este complicat acum, din cauza problemelor de sănătate care m-au tras înapoi.

– Ai decis în ce curse vei merge după Paris-Nisa primăvara aceasta?

S-ar putea să particip în Turul Cataluniei. Dacă nu voi concura acolo, atunci voi lua startul în Criteriul Internaţional. Apoi, prima parte a sezonului se va încheia pentru mine odată cu clasicele din Ardeni, după care voi începe pregătirea pentru Turul Franţei.

– Ce spui de faptul că distanţa totală a etapelor de contratimp a ajuns la 101,5 kilometri?

Sunt foarte fericit, deoarece am picioare puternice pentru contratimp şi nu am văzut ciclişti tineri care să se descurce mai bine decât mine la acest capitol. Traseul de anul acesta arată foarte bine. Pentru mine este perfect în tentativa de a câştiga tricoul alb. Îl puteam obţine din 2011, dacă ar mai fi fost un contratimp. 

 – Să înţeleg că în această iarnă te-ai pregătit la contratimp?

Da, însă m-am axat mai mult pe anduranţă, m-am antrenat din greu aici, deoarece asta mi-a lipsit în trecut.

Paris-Nisa va debuta duminică, în transmisiune directă la Eurosport 2, cu începere de la ora 14:45. Cursa va porni la drum cu un contratimp individual în lungime de 9,4 kilometri, care se va desfăşura între Dampierre-en-Yvelines şi Saint-Rémy-lès-Chevreuse.