Cafe Roubaix

Sean Yates: “Sky scrie istorie în Turul Franţei”

Zi de pauză în Marea Buclă, un moment perfect pentru un interviu cu Sean Yates, directorul sportiv al lui Sky.

– Domnule Yates, jumătate din drumul până la Paris a fost parcurs, iar Sky a mers perfect până acum. Diferenţa dintre Bradley Wiggins şi Cadel Evans este mai mare decât v-aţi fi aşteptat la acest punct?

Am fost surprins de ceea ce s-a întâmplat ieri, dar Bradley este cel mai bun dintre ei doi la ora actuală. Să nu uităm ce a făcut în Criteriul Dauphiné, dar nici faptul că tot anul s-a pregătit pentru asta. Acest 1:43 a reprezentat un bonus pe care Bradley l-a meritat din plin, deoarece a făcut un contratimp extraordinar. Suntem foarte fericiţi de cum a decurs totul.

– Chris Froome este al treilea acum la general. Dacă ar termina pe podium, ar fi un alt bonus şi un lucru extrem de important pentru ciclismul britanic.

Evident, mai ales că sunt şanse mari ca asta să se întâmple. S-a vorbit foarte mult despre cine va fi liderul nostru, dar aceste discuţii nu şi-au făcut rostul. Să nu uităm ceva: Chris ar fi fost pe locul doi, la doar 40 de secunde de Bradley, dacă nu ar fi avut acele probleme în etapa întâi. Obiectivul nostru este să câştigăm Turul Franţei cu Bradley, iar din acel punct, orice va veni va reprezenta un plus.

– Pe lângă general, Sky a obţinut şi trei victorii, toate aduse de rutieri britanici. O performanţă care nu a mai fost realizată până anul acesta.

Da, scriem istorie în Marea Buclă şi nimeni nu trebuie să treacă cu vederea asta. Indiferent de ce se va întâmpla până la Paris, trebuie să fim mulţumiţi şi să privim cu mândrie aceste rezultate peste câţiva ani. Nu există suficiente cuvinte de laudă la adresa cicliştilor noştri.

– După Porrentruy, Cadel Evans a spus că Sky nu este invincibilă, dând drept exemplu faptul că Bradley Wiggins l-a avut doar pe Chris Froome alături pe Col de la Croix. Ce părere aveţi despre această declaraţie?

Am citit ce a zis, dar chiar nu înţeleg de ce a spus asta. Doar cinci oameni au mai rămas pe Col de la Croix, iar doi erau ai noştri. Ce vroia mai mult de atât? A fost o declaraţie total ridicolă. Col de la Croix a fost foarte grea şi unii dintre băieţi s-au resimţit după efortul depus după efortul din ziua precedentă. Repet, cinci oameni au ajuns în vârful căţărării, dar nu am văzut ca acolo să mai fie vreunul de la BMC, în afară de Cadel Evans. Declaraţia lui a fost una copilărească. Am văzut că şi Vincenzo Nibali a spus ceva asemănător, că nu e impresionat de Bradley. A fost o altă declaraţie stupidă. E normal ca atunci când duci o trenă infernală să nu mai ai cinci colegi lângă tine. Am muncit din greu în etapa a opta şi aşa se întâmplă când aperi tricoul galben.

– Credeţi că unele echipe, precum BMC, Liquigas sau Lotto-Belisol vor face o alianţă, astfel încât să îi creeze probleme lui Sky?

Există întotdeauna această posibilitate, dar rămâne de văzut. Da, pot colabora pentru a-i face viaţa grea liderului de la general, nu ne-ar mira asta.

– Sky a mers perfect pe munte până acum. Tocmai de aceea, credeţi că atacurile vor veni mai degrabă pe coborâri?

Nibali e bun pe coborâri, la fel şi Cadel. Au atacat în Criteriul Dauphiné şi au luat câteva secunde. Asta a fost o greşeală din partea rutierilor noştri, dar vă asigur că nu vor mai comite o astfel de eroare încă o dată. Le vom răspunde de fiecare dată când vor încerca ceva, deoarece vrem să ne apărăm tricoul galben până la final. Din păcate, avem cu un om mai puţin, pe Kanstantsin Siutsou, a cărui lipsă o resimţim din plin. Ne pare rău pentru ce a păţit şi ne pare rău că nu mai este alături de noi.

– Kanstantsin Siutsou a abandonat din cauza unei căzături. Vi se pare că anul acesta au existat mai multe astfel de incidente decât în 2011?

Turul Franţei este Turul Franţei, la fel s-a spus şi anul trecut. E cea mai mare cursă din lume, cu cea mai mare acoperire, cei mai mulţi suporteri şi cea mai mare presiune. Din punctul meu de vedere, la ediţia precedentă au existat mai multe căzături. Ele fac parte din cursă. În 1984, când am debutat în Marea Buclă, au existat căzături şi mereu vor fi. Nu e nimic neobişnuit. E complicat când oamenii de general stau în faţă împreună cu echipele lor, însă asta nu se va schimba.

Daan Luijkx: “Obiectivul nostru – un succes de etapă”

La startul Turului Franţei, ambiţiile lui Vacansoleil erau mari, însă căzătura masivă produsă în runda a şasea i-a dat peste cap multe dintre planuri. Wout Poels a fost nevoit să abandoneze, în timp ce speranţele pentru general au fost spulberate, cel mai bine clasat rutier fiind Marco Marcato, pe locul 33. Totuşi, echipa olandeză mai are câteva obiective. Care sunt acestea, în următorul interviu, pe care managerul grupării, Daan Luijkx, mi l-a acordat în urmă cu o săptămână.

– Domnule Luijkx, Vacansoleil pare să fie o echipă compactă şi echilibrată pentru Turul Franţei. Care sunt obiectivele sale?

Vom încerca să ne impunem o etapă şi să plasăm un om între primii 15 la general, însă asta va depinde în mare măsură de ceea ce se va întâmpla pe parcurs.

– Johnny Hoogerland a spus că vrea să câştige tricoul alb cu buline roşii. Credeţi că are şanse?

Ce pot spune sigur este că va încerca să poarte tricoul timp de câteva zile, însă va fi complicat să câştige clasamentul, deoarece cele mai multe puncte sunt puse în joc pe căţărarea finală. Însă va încerca asta, pentru că vrea să îşi ia revanşa pentru ce s-a întâmplat anul trecut.

– Da, am citit că vrea să dea în judecată Euro Media, compania a cărei maşină a produs acel accident în 2011.

Am vorbit cu el despre asta. Echipa însă nu este implicată, e o acţiune întreprinsă de Johnny împreună cu avocaţii săi, scopul fiind de a primi daune financiare pentru ce s-a întâmplat.

– Wout Poels a avut câteva rezultate bune în ultima vreme. Va fi un candidat la tricoul alb?

Primul său obiectiv este să câştige o etapă, apoi să termine pe un loc bun în ierarhia generală. Chiar dacă e tânăr, are suficientă putere pentru a se plasa în partea superioară a clasamentului. În funcţie de asta, ar putea îmbrăca tricoul alb.

– În luna martie, mi-aţi spus că aveţi nevoie de timp pentru a vedea care este potenţialul lui Rafael Valls Ferri. Patru luni mai târziu, l-aţi selectat în echipa pentru Turul Franţei. Ce v-a determinat să îl luaţi în Marea Buclă?

S-a integrat perfect la Vacansoleil, iar ceilalţi ciclişti sunt mulţumiţi de el. Vrea să muncească pentru echipă şi echipa vrea să muncească pentru el. Turul Franţei durează trei săptămâni şi e extrem de important ca echipa să rămână unită, să se ajute în permanenţă. Rafa Valls va avea un rol important şi am încredere că se va descurca bine pe munţi; în plus, va fi omul de bază al lui Wout Poels.

– Aşadar, Wout Poels va fi rutierul lui Vacansoleil pentru clasamentul general?

Vom decide asta după prima săptămână, deoarece în acel moment orice este posibil: poate el se va afla în faţă, poate Lieuwe Westra, Johnny Hoogerland sau chiar Rafa Valls. După acea săptămână ne vom da seama cine trebuie ajutat.

– Ce aşteptări aveţi de la Kenny Van Hummel?

Nu va fi marele favorit, la fel cum nici Kris Boeckmans nu va porni cu prima şansă la sprinturi. Pe de altă parte, dacă se va întâmpla ceva, iar ei vor fi norocoşi, poate vor beneficia de o şansă să termine între primii cinci sau chiar primii trei. Dacă se află la un nivel ridicat, Van Hummel îi poate învinge pe cei mai puternici sprinteri din lume. A arătat asta în Turul Turciei din 2011 şi sunt convins că va fi prezent în faţă, chiar dacă nu mă aştept la o victorie.

– Încă o întrebare mai am: ce părere aveţi despre traseul Turului Franţei?

Cicliştii sunt cei care fac cursa dificilă. Dacă organizatorii introduc cinci finaluri la altitudine, dar rutierii nu atacă şi hotărăsc să stea unul lângă celălalt, totul devine urât pentru public. Atunci când cicliştii doresc să concureze cu adevărat şi să arate tricoul echipei, spectacolul apare. Să sperăm că cei din pluton vor vrea să câştige etape şi că vom avea atacuri. Nu organizatorii decid cum va arăta cursa, ci doar rutierii.

Tony Gallopin: “RadioShack-Nissan are trei lideri în Turul Franţei”

Înainte de startul Marii Bucle, am stat de vorbă câteva minute cu Tony Gallopin, unul dintre tinerii ciclişti talentaţi ai plutonului. Aflat la a doua participare din carieră în Turul Franţei, francezul în vârstă de 24 de ani era entuziasmat de faptul că a fost selectat în echipa lui RadioShack-Nissan, deoarece la startul sezonului nu figura nici măcar pe lista provizorie.

Chiar dacă a înregistrat câteva rezultate bune în 2012, Gallopin nu urma să aibă un statut de rutier protejat în Le Tour, însă el nu s-a arătat deranjat de acest aspect. Din contră, avea de gând să folosească prezenţa sa în cursa de pe teren propriu pentru a câştiga experienţă pe care să o folosească ceva mai târziu. În primele zile ale Turului Franţei, s-a văzut că rutierul din Hexagon a fost printre cei mai activi ai lui RadioShack-Nissan, muncind din greu pentru purtătorul tricoului galben, Fabian Cancellara. Ce spunea el înainte de start?

– Tony, felicitări pentru faptul că ai fost selectat în Turul Franţei.

Mulţumesc! Mă bucur foarte mult că voi merge acolo. M-am pregătit pentru asta: în iunie am concurat în Criteriul Dauphiné şi am obţinut câteva clasări bune, însă pe final am căzut, dar nu m-am accidentat. Apoi nu am concurat la Campionatele Naţionale, m-am recuperat, am reînceput antrenamentele şi acum sunt într-o formă foarte bună. În plus, chiar dacă nu am obţinut nicio victorie, am bifat câteva clasări importante în Dauphiné, iar acestea sunt importante pentru moralul meu.

– Faptul că vei participa în Turul Franţei este important şi în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Londra, nu?

Da, mă va ajuta asta, mai ales că la începutul anului nu am fost luat în considerare pentru Marea Buclă. Şi Turul Poloniei reprezenta o pregătire bună înainte de Londra, însă ca francez, să participi în Turul Franţei, iar apoi la Jocurile Olimpice, reprezintă cel mai frumos vis.

– Ce aşteptări ai pentru Le Tour?

În primul rând, voi munci pentru liderii mei. Am mai concurat în Turul Franţei şi cu Cofidis, dar a fost o situaţie diferită, deoarece nu aveam un lider important. Atunci puteam să rulez doar pentru mine, însă acum va fi altceva. Poate voi merge într-o evadare sau voi lupta pentru victorie într-o etapă, dar principala misiune va fi să muncesc pentru echipă.

– Am văzut că multe etape sunt pentru puncheuri. În mod normal, vei avea libertate acolo.

În prima parte a cursei, da. Sunt câteva sprinturi pe plat, dar şi în căţărare, precum Liège sauBoulogne-sur-Mer, dar rămâne de văzut ce vor spune directorii mei sportivi. Dacă îmi vor zice să mă implic, atunci asta voi face. Dacă nu, voi sta lângă liderii mei.

– Cine va liderul lui RadioShack-Nissan, s-a stabilit acest lucru?

Nimic nu e concret acum, tot ce se ştie este că Frank Schleck, Andreas Klöden  şi Chris Horner vor fi cu toţii lideri în prima parte a Turului Franţei. Este important să mizăm pe ei în prima jumătate. Apoi, vom vedea ce va fi, odată cu cel dintâi finiş în căţărare.

– Unde se poate pierde timp în prima parte a cursei?

Pe lângă prolog, unde se vor crea ceva diferenţe, mă aştept ca la Liège şi mai ales la Boulogne-sur-Mer să se întâmple asta, deoarece drumurile sunt foarte înguste în porţiunea de final. Apoi vor urma etapele de plat, unde toţi se gândesc că nu vor exista probleme, însă e greşită o astfel de abordare, deoarece vântul va bate cu putere şi sunt şanse să apară “borduri”. Până la La Planche des Belles Filles, este esenţial să nu pierdem timp în aceste capcane.

Alessandro Petacchi: “Vreau o victorie de etapă”

Miercuri va fi o nouă zi pentru sprinteri în Turul Franţei, iar unul dintre rutierii care speră să se impună este Alessandro Petacchi, italianul care în 2010 a cucerit tricoul verde. În vârstă de 38 de ani, ciclistul peninsular a terminat pe locul cinci la Tournai, iar acea clasare îi dă speranţe că poate să îşi îndeplinească obiectivul. Însă un succes de etapă nu este singurul ţel al lui Petacchi în Le Tour. Despre aşteptările sale şi ceilalţi sprinteri din cursă, în interviul următor, realizat cu ajutorul lui Andrea Appiani, ofiţerul de presă al lui Lampre.

– Alessandro, după un start mai slab de sezon, ai obţinut trei victorii în Turul Bavariei. Cum te simţi acum?

Acele succese au fost foarte importante, deoarece mi-au oferit confirmarea că m-am antrenat bine şi că organismul îmi permite să concurez în continuare la nivel înalt. În plus, mi-au oferit şi mai multă încredere înainte de Turul Franţei.

– Ce ţi-a lipsit în primele luni ale lui 2012?

Am început sezonul mai devreme decât de obicei, până acum niciodată nu am mai concurat în luna ianuarie. Anul acesta am mers în Turul Down Under, iar într-o etapă am terminat pe locul secund, după André Greipel, pentru doar câţiva centimetri. Apoi am început să am diverse probleme de sănătate, iar acestea m-au împiedicat să ating o formă bună în primăvară. Cu toate astea, mi-am urmat programul obişnuit şi m-am antrenat din greu.

– Ştiu că vrei din nou tricoul verde. Care crezi că sunt şansele tale?

Ar fi un vis devenit realitate să câştig încă o dată tricoul verde. În 2010, când l-am obţinut pentru prima oară, am trăit unul dintre cele mai fericite momente ale carierei. Ştiu că va fi dificil acum, deoarece sunt mulţi candidaţi, iar eu nu sunt favorit, însă dacă voi avea o şansă, atunci voi da totul pentru a profita de ea.

– Aşadar, principalul obiectiv este tricoul verde sau o victorie de etapă?

Vreau să mă descurc cât mai bine la sprinturi şi să bifez un succes. Dacă lucrurile vor merge aşa cum îmi doresc, atunci voi concura şi pentru tricoul verde.

– Este Peter Sagan marele favorit la câştigarea tricoului verde?

Sagan e un ciclist impresionant şi calităţile pe care le are îi vor permite să îşi adjudece într-o bună zi tricoul verde. Va fi interesant de văzut dacă e pregătit pentru o cursă de trei săptămâni. Dacă va fi aşa, atunci poate lua tricoul verde încă de anul acesta.

– Un alt adversar la sprinturi, Mark Cavendish, a slăbit patru kilograme în ultima vreme. Crezi că acesta va fi pentru el un minus la finişuri?

Mark este atât de puternic, încât poate concura la sprinturi indiferent de greutatea sa. Poate cele patru kilograme în minus îl vor ajuta să sufere mai puţin pe căţărări, astfel încât să ajungă cu mai multă energie la sprinturi.

– Am văzut că ai mulţi rutieri care să te ajute în Turul Franţei. În aceste condiţii, să ne aşteptăm la un “trenuleţ” al lui Lampre sau te vei baza strict pe Danilo Hondo, aşa cum s-a întâmplat în ultimele sezoane?

Hondo va fi “lansatorul” meu, dar acest rol l-ar putea avea atât Grega Bole, cât şi Davide Viganò. Rămâne de văzut cum vor decurge etapele. Una peste alta, sunt mulţumit de echipa pe care o am.

Alejandro Valverde: “Pot termina Turul Franţei pe podium”

Trei victorii de etapă a obţinut Alejandro Valverde în Turul Franţei, însă ultima a venit în 2008, la Plumelec. Reîntors în cursă la patru ani de la precedenta participare, spaniolul şi-a fixat obiective importante, dar rămâne temperat, deoarece ştie că are nevoie de timp pentru a se readapta la ritmul Marii Bucle. Cu ajutorul lui David Garcia, ofiţerul de presă al lui Movistar, am realizat în urmă cu câteva zile un interviu cu Valverde, în care acesta a vorbit despre cum au decurs lucrurile pentru el în 2012, dar şi despre traseul şi adversarii din Le Tour.

– Alejandro, eşti mulţumit de cum te-ai descurcat în prima parte a sezonului?

Da, sunt pe deplin satisfăcut. Am petrecut doi ani fără să concurez şi nu aveam de unde să ştiu la ce nivel mă aflu, eram destul de precaut când m-am întors. Din fericire, atunci când am beneficiat de prima şansă, în Turul Down Under, am câştigat şi apoi am fost mult mai liniştit. Alte victorii au venit după aceea şi mi-am dat seama că am ajuns din nou la nivelul pe care l-am avut când am fost suspendat. Acesta este un bun indicator pentru mine.

– Într-adevăr, ai avut rezultate foarte bune. Care a fost cel mai important?

Cel din Australia, tocmai din momentele menţionate mai sus. Am planificat cu atenţie etapa respectivă şi totul a mers perfect. A fost cel mai important succes din întreaga mea carieră.

– Ce s-a întâmplat în clasicele din Ardeni? Eşti dezamăgit de cum au mers lucrurile pentru tine acolo?

Nu am fost la nivelul fizic pe care îl doream. Problemele au apărut în Paris-Nisa. A fost o cursă foarte grea şi m-am îmbolnăvit în ultimele zile. Ştiam că trebuie să rămân cât mai mult timp la un nivel ridicat, astfel încât să lupt pentru victorie la general, şi pentru asta a fost nevoie de un efort însemnat. Am terminat pe podium, iar apoi, după câteva zile, am mers în Turul Cataluniei, cursă al cărei traseu mi se potrivea. Din păcate, nu m-am recuperat, iar căzătură suferită acolo mi-a făcut viaţa şi mai dificilă. Nu am mers slab în clasice, dar nici nu am obţinut rezultatele pe care le-am vrut. În plus, în Liège–Bastogne–Liège am făcut pană într-un moment crucial şi am pierdut orice şansă.

– Acum ai venit în Turul Franţei. Care este obiectivul tău?

Cel mai important a fost să ajung aici într-o formă bună şi am reuşit asta. M-am antrenat trei săptămâni cu câţiva colegi la altitudine, în Sierra Nevada, după care mi-am reglat nivelul fizic în Turul Elveţiei. Cu toţii am muncit mult pentru a apăra tricoul galben al lui Rui Costa şi asta ne-a ajutat să ne îmbunătăţim condiţia. Cred că pot termina pe podium la general şi trebuie să rămân cu acest ţel în minte, cel puţin în prima parte a cursei. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile.

– Presupun că te gândeşti şi la câteva victorii de etapă. Te aştepţi la o luptă pe cinste cu Peter Sagan şi Philippe Gilbert?

Este adevărat că unele finişuri mi se potrivesc, dar aşa cum ai spus, în cursă sunt prezenţi Gilbert şi mai ales Sagan, care a demonstrat că e foarte puternic în astfel de etape. Şi mai este ceva: ei nu vor fi singurii adversari, deoarece multe echipe vizează un succes. Va fi dificil să mă impun într-o etapă, dar sper să obţin o victorie, chiar dacă va fi greu.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Mi-ar fi plăcut să aibă mai puţini kilometri de contratimp, pentru că distanţa totală îi avantajează pe Bradley Wiggins şi Cadel Evans. Vom fi obligaţi să recuperăm timp în restul cursei. Mulţi spun că sunt puţini munţi, dar nu sunt de acord. Da, sunt numai trei finişuri la altitudine, însă alte etape au ascensiuni plasate cu puţin înainte de final. E ca şi cum ar fi o sosire în căţărare. Turul este mereu greu, din cauza mai multor factori, iar lucrurile stau la fel şi acum.

– Aşadar, nu doar etapele de contratimp şi cele cu finiş la altitudine vor avea un impact important asupra clasamentului general?

Exact, deoarece etapele care se termină în coborâre sunt la fel de dificile, dacă nu chiar mai grele. Când ştii că termini în căţărare, cursa e mult mai controlată şi toată lumea aşteaptă finişul. În schimb, atunci când o etapă nu se încheie în ascensiune, intervin alte lucruri, precum coborârea sau tactica aleasă. Mereu trebuie să rămâi în alertă, deoarece fiecare zi se poate dovedi decisivă.

– Toţi îl dau mare favorit pe Bradley Wiggins. Crezi că poate rămâne în continuare proaspăt şi la un nivel ridicat, după acea primă jumătate de sezon pe care a avut-o?

Este un rutier extrem de calculat, care se ocupă de cele mai mici detalii la antrenamente. Totuşi, Turul Franţei s-ar putea dovedi prea lung pentru el, deoarece a fost timp de multe luni la un nivel foarte înalt, iar ciclismul nu e o ştiinţă exactă. În principiu, poate să îşi păstreze nivelul, care a fost unul cu adevărat uimitor. Întotdeauna rulează în faţă şi are o echipă foarte puternică. Alături de Cadel Evans, este marele favorit.

Sean Yates: “Wiggins va surprinde pe munţi”

Turul Franţei a început, iar Bradley Wiggins este cel mai bine clasat dintre favoriţi. Ciclistul din Albion a terminat pe locul al doilea prologul din Liège şi are acum un avans de zece secunde în faţa principalul adversar la victoria finală, Cadel Evans. A fost o primă zi trecută cu bine de Sky, care a plasat trei oameni în top 11 şi conduce acum ierarhia pe echipe. Deşi gruparea britanică îl are şi pe Mark Cavendish, ambiţiile campionului mondial sunt puse pe plan secund, marele obiectiv fiind tricoul galben. Tocmai de aceea, în cursă au fost aduşi Michael Rogers, Chris Froome şi Richie Porte, oameni extrem de puternici, care îl vor ajuta pe Wiggins pe munte.

Cu câteva zile înainte de startul Marii Bucle, am avut o conversaţie mai lungă cu Sean Yates, directorul sportiv al lui Sky. Subiectele au fost variate – forma lui Bradley Wiggins, transformarea lui Cavendish şi rivalii la victorie; ce a ieşit, mai jos.

– Domnule Yates, Sky a controlat foarte bine Criteriul Dauphiné. Va fi o responsabilitate pe care şi-o va asuma şi în Turul Franţei?

Turul Franţei va fi diferit de Criteriul Dauphiné şi există mai multe variante, cum există şi mai multe echipe. Sky nu va fi obligată să fie mereu în fruntea plutonului. Trebuie să avem grijă de rutierii noştri, să fim pragmatici şi să speculăm fiecare şansă de care vom beneficia.

– Aşadar, vă aşteptaţi ca restul echipelor să îşi asume responsabilitatea nu doar în etapele montane, ci şi în etapele destinate sprinterilor.

Cursa se întinde pe durata a trei săptămâni şi cine vrea să plece cu ceva de acolo, trebuie să o arate şi să îşi asume responsabilitatea. Echipele vor fi obligate să facă asta, pentru a ieşi în evidenţă şi a-şi promova astfel sponsorii.

– Aş dori să vorbim puţin despre Mark Cavendish. Cine va fi “lansatorul” lui, Edvald Boasson Hagen?

Da, Edvald va fi ultimul om, mai ales că opţiunile sunt limitate. Aşa am alcătuit echipa şi suntem nevoiţi să ne descurcăm cu ceea ce avem.

– Asta înseamnă că el nu va mai beneficia de multe oportunităţi, aşa cum s-a întâmplat anul trecut.

Să nu uităm că în 2011, Edvald a avut şansele acelea deoarece Bradley Wiggins abandonase, ceea ce sperăm să nu se mai întâmple acum. Edvald va trebui să îl ajute şi pe Bradley, însă nu este exclus ca la un moment dat, în funcţie de ce se va întâmpla în cursă, să plece într-o evadare.

– Revenind la Mark Cavendish, ştiu că a slăbit de curând patru kilograme. Asta l-ar putea ajuta la Jocurile Olimpice, însă ce impact credeţi că va avea în Turul Franţei?

Sincer să fiu, nu ştiu ce greutate are în comparaţie cu sezoanele precedente. Ce ştiu este că a pierdut mult în greutate în timpul Turului Italiei, deoarece a vrut să meargă până la final. Nu am discutat nimic concret cu Mark, dar cred că asta îl va ajuta în Turul Franţei, mai ales în etapa întâi şi etapa a treia. Pe hârtie, acelea nu sunt desenate pentru el, deoarece au finişuri într-o uşoară urcare, însă în Ster ZLM Toer s-a descurcat bine pe porţiunile valonate. Nu ştiu dacă va pierde din viteza pură la sprint, e posibil să se întâmple asta, mai ales că în Ster ZLM Toer a fost învins de André Greipel şi alţi ciclişti. Pe de altă parte, să nu uităm cât de bine s-a descurcat pe acel finiş în urcare din Ster ZLM Toer. Rămâne de văzut dacă viteza lui va avea de suferit pe plat.

– Acum, înainte de startul Turului Franţei, care este obiectivul lui? Tricoul verde, victorii de etapă?

Încă nu sunt sigur, deoarece mai avem de discutat, însă cu siguranţă vrea câteva succese la sprint. Nu ştiu dacă va lua tricoul verde, de fapt, acesta nici nu reprezintă o prioritate pentru noi. Contează doar tricoul galben în această ediţie a Turului Franţei, este de o sută de ori mai important. Dacă vom câştiga şi tricoul verde, ne vom bucura, însă nu vom face un obiectiv din acesta.

– Domnule Yates, Bradley Wiggins a arătat o formă impresionantă în Criteriul Dauphiné, dar aţi spus atunci că încă nu şi-a atins vârful de formă. În aceste condiţii, la ce să ne aşteptăm de la el în Turul Franţei?

Bradley nu a fost niciodată forţat să arate ceva în munţi. S-a bazat doar pe contratimp, indiferent că a fost vorba despre Paris-Nisa, Turul Romandiei sau Criteriul Dauphiné. Nimeni nu i-a pus probleme pe munţi şi acolo are ceva de arătat, dacă va fi atacat de adversarii săi.

– Oponenţii săi continuă să spună că şi-a atins deja forma maximă şi că va avea probleme în Turul Franţei.

E treaba lor, nu îmi pasă deloc de ceea ce spun. Vom vedea în Tur, acolo unde fie vom câştiga, fie o vom da în bară. În prima jumătate a cursei, cu excepţia contratimpului individual, nu se vor întâmpla multe. Nu văd cum s-ar putea realiza mari diferenţe până în etapa a 11-a, care se va încheia pe La Toussuire. Vom lua măsuri în funcţie de ce se va întâmpla în contratimpul individual de la Besançon, doar după aceea vom decide dacă trebuie să câştigăm timp sau nu.

– Care ar fi diferenţele dintre Bradley Wiggins din 2011 şi cel de anul acesta? Îmi amintesc că şi în sezonul precedent a spus că se află într-o formă excelentă, înainte să abandoneze.

Principala diferenţă este că ştie că poate concura la un nivel înalt. Ştie ce are de făcut, s-a văzut asta şi în celelalte curse pe care le-a câştigat. Are extrem de multă încredere, stă mult mai bine decât în 2011 la acest capitol. Acceptă statutul de favorit şi are multă forţă mentală, ce îl va ajuta mult.

– S-a vorbit mult despre antrenamentele desfăşurate sub comanda lui Tim Kerrison. Cât de importante au fost acestea?

În primul rând, nu aş spune că şi-a schimbat filosofia. Tim l-a ajutat pe Bradley să ajungă mereu într-o formă excelentă la startul curselor. Cu toţii ştim că Bradley este un sportiv fenomenal, iar Tim l-a ajutat să îşi îmbunătăţească pregătirea. Astfel, Bradley a realizat şi mai mult de ce este în stare. S-a antrenat din greu, iar asta se va vedea în Turul Franţei.

– Domnule Yates, ştim că orice e posibil în Turul Franţei. Dacă Bradley Wiggins păţeşte ceva în cele trei săptămâni, care este varianta de rezervă a lui Sky?

Am văzut în Criteriul Dauphiné că Richie Porte, Mick Rogers şi Chris Froome s-au descurcat foarte bine, deşi au rulat pentru Bradley. Ei s-au şi antrenat alături de el sezonul acesta, au avut acelaşi program. Dintre toţi, Chris Froome e cel mai puternic şi are un nivel similar cu cel din Vuelta 2011. Evident, el va fi varianta noastră de rezervă, dar sperăm să nu fie nevoie să îl activăm.

– Oamenii au tendinţa să reducă Turul Franţei din 2012 la nivelul unui duel între Bradley Wiggins şi Cadel Evans. Sunteţi de acord sau vă aşteptaţi ca şi alţi rutieri să conteze?

Cadel va fi principalul adversar al lui Bradley. Are experienţă în Turul Franţei, a câştigat tricoul galben, este mereu acolo, nu renunţă şi luptă întotdeauna până la capăt. În plus, echipa e tot timpul lângă el. Nu văd cine ar mai putea emite pretenţii la tricoul galben. Uitaţi-vă la ceilalţi, ce au făcut în 2012? Michele Scarponi, Vincenzo Nibali sau Robert Gesink, niciunul nu se află la nivelul lui Bradley Wiggins. Ei vor lupta pentru celelalte locuri. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu îi subestimez, dar dacă le puneţi rezultatele alături de cele ale lui Bradley, el este la un cu totul alt nivel, un nivel extraordinar şi are o oportunitate imensă de a mai câştiga încă o cursă. De aceea, echipa îl va susţine în permanenţă.

Gianni Savio: “Rujano ne-a dezamăgit”

Unul dintre subiectele de prim-plan la ediţia din acest an a Turului Italiei a fost abandonul lui Jose Rujano, rutier creditat cu şanse mari la o victorie de etapă şi o clasare între primii zece. În schimb, venezueleanul a fost invizibil şi a abandonat cu doar câteva zile înainte de final, decizie care i-a adus critici din partea managerului grupării peninsulare. Sud-americanul s-a apărat, spunând că s-a retras din cursă deoarece a fost diagnosticat cu mononucleoză, însă această versiune nu a fost luată în seamă de Gianni Savio, care a contraatacat.

Marţi, acesta a trimis un comunicat de presă, susţinând că Jose Rujano nu avea virusul, ci doar câteva urme ale acestuia din urmă cu ceva timp, urme care nu aveau cum să îl afecteze. Acest lucru a fost descoperit după ce fostului câştigător al tricoului verde i-au fost făcute mai multe analize de sânge, ce au relevat că nu mononucleoza a fost cauza abandonului. Mai mult, Gianni Savio a pus încă o dată la îndoială hotărârea luată de Rujano în Giro, deoarece acesta a anunţat că vrea să participe la Jocurile Olimpice, lucru imposibil dacă ar avea cu adevărat mononucleoză.

Tot marţi, dar după-amiază, am discutat cu Gianni Savio despre subiectul “Jose Rujano”, cum arată viitorul acestuia la Androni Giocattoli-Venezuela şi realizările echipei italiene în Corsa Rosa.

– Domnule Savio, sunteţi mulţumit după Turul Italiei?

Sunt foarte fericit, deoarece ne-am descurcat perfect: am câştigat două etape, am terminat de două ori pe locul secund şi de alte două ori pe locul trei. În plus, am fost protagonişti în fiecare zi: am atacat şi an fost mereu în evadări. Singurul rutier care nu s-a comportat bine a fost Jose Rujano, care a abandonat cu trei zile înainte de finişul cursei, fără să aibă vreo problemă medicală. Am spus asta şi în comunicatul de presă: nu a existat o mononucleoză puternică, ci nişte urme mai vechi. În aceste condiţii, lui Rujano îi era imposibil să nu termine Giro, mai ales că alţi ciclişti, care au avut probleme de sănătate, au continuat. Un exemplu e Emanuele Sella, care a mers mai departe doar cu antibiotice. Per total, Jose Rujano este acelaşi om ca acum şase ani; îmi pare rău să zic asta, dar e adevărul.

– Ce credeţi că s-a întâmplat cu el, a fost influenţat negativ?

Nu ştiu şi nici nu vreau să intru în polemici. Mi-am propus asta încă înainte de a trimite comunicatul de presă, însă a fost necesar să lămuresc situaţia.

– Va mai concura pentru Androni Giocattoli-Venezuela în acest sezon?

Da, categoric. Îi vom pregăti programul: în iulie, va merge în Turul Venezuelei, apoi va participa în toate cursele din Italia – Trofeo Matteotti, GP Camaiore, Tre Valli Varesine, Coppa Bernocchi, Coppa Agostoni, Settimana Lombarda, Giro di Padania, Giro di Romagna, Milano-Torino, Giro del Piemonte.

– Cât mai are contract cu echipa?

Din fericire, până la finalul stagiunii. Momentan, nu este sigur că va primi o prelungire a înţelegerii. Nu i-am cerut să câştige Turul Italiei sau să termine pe podium, ci doar să termine cursa. A fost incredibil ce a făcut, să se retragă cu doar trei zile înainte de finalul de la Milano, în timp ce rutieri cu probleme mai mari decât el au terminat. Filosofia mea este să onorăm cursa întotdeauna, indiferent dacă ne impunem sau nu. Rujano nu a onorat cursa, nu i-a respectat pe ceilalţi ciclişti, pe sponsori, pe organizatori şi pe fanii noştri. Acum aştept să văd ce va face în următoarele curse.

– Domnule Savio, vreau să revin puţin la Giro. Credeţi că cele două victorii ale echipei reprezintă garanţia pentru o nouă invitaţie, anul viitor?

Categoric, deoarece toată presa din Italia a spus despre Androni Giocattoli–Venezuela că a fost una dintre cele mai importante formaţii din cursă. Şi Gazzetta dello Sport a scris că echipa a fost una dintre cele mai frumoase, tocmai pentru că onorăm mereu cursa. Fanii ne iubesc deoarece atacăm întotdeauna şi mergem în evadări. Am fost printre protagoniştii de top.

– Am citit că doi dintre rutierii lui Androni – Roberto Ferrari şi Alessandro De Marchi – ar putea pleca la echipe din World Tour. Ce şanse aveţi să îi păstraţi?

Mi-ar plăcea să semneze în continuare cu noi, dar asta depinde de bugetul nostru. Sper să am banii necesari pentru asta, dar dacă nu se va întâmpla, mă voi bucura dacă ei vor avea posibilitatea de a concura pentru echipe mari. Nu va fi nicio problemă. Aşa a fost cazul şi cu Michele Scarponi. Totuşi, îmi doresc să îi păstrez, deoarece sunt ciclişti şi oameni buni. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Rujano.

– Sunteţi mulţumit de Franco Pellizotti? Am văzut că în Trofeo Melinda a terminat pe locul cinci.

M-am bucurat mult, pentru că el a încheiat atât de sus, iar noi am fost protagonişti pe parcursul cursei. Giairo Ermeti a plecat în prima evadare a zilei, apoi Emanuele Sella a atacat, urmat de Alessandro Bertolini în ultimii kilometri. Chiar şi Ferrari a fost vizibil. E un ciclist şi un om bun, motive în plus pentru care mă bucur că este alături de noi şi sper să fie liderul nostru anul viitor.

Bob Jungels: “Specialitatea mea? Cursele pe etape”

La doar 19 ani, Bob Jungels este deja un fenomen. Luxemburghezul s-a făcut remarcat în aproape fiecare cursă în care a participat, fie că a fost vorba despre Le Triptyque des Monts et Châteaux – Frasnes, Giro del Friuli Venezia Giulia, Flèche du Sud sau Paris-Roubaix. Un rutier lăudat de multă lume pentru calităţile sale, Jungels ar putea face pasul la profesionişti în 2013, deşi recunoaşte că momentan nu se gândeşte la asta.

Pentru că am fost curios să aflu planurile sale de viitor, l-am contactat pe Tim Vanderjeugd, ofiţerul de presă al lui Leopard Trek, iar acesta m-a ajutat să realizez un interviu cu Bob Jungels, unul dintre rutierii care vor domina ciclismul mondial în următorul deceniu.

– Bob, felicitări pentru rezultatul din Paris-Roubaix! Încă o victorie care a arătat potenţialul tău imens. Cum te-ai simţit şi ce înseamnă acest succes pentru tine?

Mulţumesc mult! În timpul cursei m-am simţit bine şi când am văzut că ceilalţi rutieri din evadare au ceva slăbiciuni, am decis să-mi încerc şansa. Paris-Roubaix este unul dintre marile “Monumente” ale ciclismului şi acest succes înseamnă enorm pentru mine. Poţi câştiga doar dacă munceşti din greu, iar dacă tot acest efort îţi aduce o victorie în Paris-Roubaix, atunci a meritat.

– Ai avut un sezon excelent până acum, cu multe victorii. Ce urmează pentru tine în a doua parte a stagiunii?

Când am fost junior, am câştigat 18 curse într-un an, dar nu se compară cu acest sezon şi cu cursele în care am participat, deoarece sunt toate curse UCI, iar nivelul este foarte ridicat. Pentru prima parte a anului, am realizat mai mult decât mi-am propus şi acum aştept cu încredere a doua jumătate a sezonului. Voi merge într-un cantonament, după care voi concura într-o cursă pe etape din Italia, Giro della Valle d’Aosta, unde mai mult mă voi antrena. Apoi urmează Campionatele Europene şi pregătirea pentru Mondiale.

– Chiar despre Mondiale doream să vorbim acum. Ce crezi că ai putea face acolo, care este obiectivul tău?

Am văzut traseul de la Valkenburg şi sunt de de părere că mi se potriveşte, pentru că sunt câteva dealuri pe traseu, atât la contratimp, cât şi în cursa pe şosea. La contratimp vreau să termin între primii zece, dar sper ca şi pe şosea să obţin un rezultat bun.

– Ai avut rezultate excelente la contratimp, în curse de o zi şi în curse pe etape. Pari să fii un all-rounder perfect. Cu toate acestea, care simţi că este specialitatea ta?

Cursele pe etape, deoarece mă recuperez repede, sunt bun la contratimp şi nu stau chiar atât de rău pe căţărări. Însă niciodată nu ştii cum ţi se dezvoltă corpul pe parcursul anilor.

– Tocmai de aceea te-am întrebat, deoarece mulţi rutieri sub 23 de ani îşi schimbă profilul după ce devin profesionişti. Uită-te la Marcel Kittel, spre exemplu.

Eu vreau neapărat să mă descurc bine în cursele pe etape. Corect, Kittel a fost foarte bun la contratimp şi a ajuns acum un sprinter de talie mondială, dar eu ştiu că nu voi fi niciodată sprinter. Mulţi ciclişti valoroşi de contratimp se descurcă la sprint, însă foarte puţini au reale calităţi de căţărător.

– Crezi că aptitudinile tale de contratimpist te-ar putea ajuta să obţii rezultate importante în clasice, după ce vei deveni profesionist?

Da, cu siguranţă, însă mai e mult până acolo. Primul meu obiectiv este să ajung profesionist şi de abia apoi vom vedea.

– Te-ai gândit când vei face asta? Mulţi spun că 2013 ar putea fi anul. Ce crezi, este prea devreme?

Nu ştiu sigur, mai ales că nu m-am gândit prea mult la ceea ce voi face sezonul următor. Voi încerca să mai obţin câteva rezultate bune în 2012, după care voi discuta cu antrenorii mei despre stagiunea viitoare. Mulţi ciclişti buni de la această categorie devin profesionişti după doi ani, aşa că nu cred că ar fi o problemă dacă voi face la fel.

– Dintre rutierii profesionişti, este vreunul pe care îl admiri?

Da, Fabian Cancellara! Până acum nu am avut ocazia să vorbesc cu el, dar îmi plac foarte mult stilul său şi felul în care câştigă curse.

Daan Luijkx: “Thomas De Gendt trebuie să confirme”

Vacansoleil a avut un Tur al Italiei perfect. A obţinut o victorie de neuitat pe Passo dello Stelvio, la prima sosire din istorie acolo, şi a terminat pe locul trei în clasamentul general, datorită lui Thomas De Gendt. Belgianul a fost revelaţia din Il Giro şi multă lume a început să vorbească despre el ca despre un viitor câştigător de Mari Tururi. În toată această euforie, Daan Luijkx, managerul echipei olandeze, a rămas cu picioarele pe pământ şi a îndemnat la calm, susţinând într-un interviu pentru Cafe Roubaix că De Gendt trebuie să vină cu o clasare bună şi în următoarea cursă majoră în care va lua startul.

– Domnule Luijkx, cum a fost ultima zi a Turului Italiei pentru dumneavoastră şi Vacansoleil?

A fost o zi foarte palpitantă, deoarece Thomas avea posibilitatea de a urca pe locul trei la general. Însă ştiam că Michele Scarponi se afla într-o formă bună şi era mai odihnit decât Thomas, care s-a aflat tot timpul în frunte în etapa precedentă. A fost o adevărată provocare să îl depăşească la contratimp, dar la final am scăpat de acea tensiune şi ne-am bucurat de rezultatul extraordinar pe care l-a obţinut.

– Înainte de startul cursei, ce obiectiv avea Vacansoleil?

Doream să câştigăm o etapă şi să plasăm un rutier în top 10 sau top 15. Am făcut o cursă bună şi am reuşit ceea ce ne-am propus.

– Primul rutier belgian care a terminat pe podiumul unui Mare Tur în ultimii 17 ani. Îl anunţă această performanţă pe Thomas De Gendt ca fiind unul dintre rutierii importanţi în cursele majore din sezoanele viitoare?

A fost pentru prima oară când Thomas a încercat să obţină un rezultat valoros în clasamentul general şi a avut succes, dar cred că este mai bine să vedem ce va face în Turul Spaniei, următorul său obiectiv. Dacă va obţine alte rezultate bune şi va termina măcar între primii şapte, atunci vom putea spune că avem un ciclist belgian care are calităţile necesare pentru a se clasa sus într-un Mare Tur. Să nu uităm că se descurcă bine la contratimp. E un rutier masiv, deoarece are picioare lungi, dar în acest moment se descurcă bine pe munţii înalţi, este puternic şi ar putea conta în ierarhia unui Mare Tur de acum înainte.

– Dacă va reuşi, presupun că îl vedeţi cu şanse bune şi în Turul Franţei.

Da, pentru că anul trecut, în ultima săptămână a Marii Bucle, a dovedit asta. În etapa a doua a căzut rău şi s-a lovit la claviculă, iar din această cauză a avut dureri mari. În zilele de final s-a simţit mai bine, a terminat al şaselea pe Alpe D’Huez şi pe patru la contratimpul individual, unde toţi marii favoriţi – Tony Martin, Cadel Evans şi Alberto Contador – căutau să obţină un rezultat important. A dovedit că şi în Turul Franţei poate concura împotriva celor mai buni ciclişti.

– Îmi amintesc că la Grenoble a fost mai bun şi decât Fabian Cancellara.

Exact, iar asta a spus ceva despre calităţile sale.

– În Vuelta, pe lângă clasamentul general, se va pregăti şi pentru Campionatele Mondiale de la Valkenburg?

Da, însă nu doar de la el avem aşteptări pentru acea competiţie. Suntem o echipă olandeză, cu zece rutieri din această ţară, între care Wout Poels, Rob Ruijgh şi Johnny Hoogerland. Cu toţii se pot descurca bine la Mondiale.

– Până la Vuelta mai sunt multe curse, iar prima dintre acestea este Criteriul Dauphiné. Am văzut că Thomas De Gendt se află pe lista provizorie. Va merge acolo?

Încă nu sunt sigur. Marţi voi avea o întâlnire cu restul staff-ului tehnic şi vom decide în ce curse vor participa cicliştii noştri.

– Şi care va fi obiectivul lui Vacansoleil pentru Dauphiné?

Anul acesta vom încerca să terminăm între primii zece, deoarece avem nevoie de puncte în clasamentul World Tour. Chiar dacă nu era aşa, mereu încercăm să fim prezenţi în faţă. Vrem o victorie de etapă, dar şi o clasare în top zece. Obiectivele noastre sunt mereu aceleaşi, chiar dacă rutierii sunt alţii.

Tony Gallopin: “Visul meu e Turul Flandrei”

La 24 de ani, Tony Gallopin este unul dintre cei mai promiţători rutieri din pluton. Francezul şi-a făcut debutul la profesionişti în 2010, alături de Cofidis, iar după doar două sezoane petrecute acolo, a atras atenţia lui RadioShack-Nissan, care i-a oferit un contract în echipa manageriată de Johan Bruyneel.

În cinci luni, Gallopin a confirmat încrederea pusă în el, prin rezultate bune în clasicele de primăvară, dar şi în curse pe etape. Recent, a terminat pe locul şase în Turul Bavariei, unde a fost cel mai valoros tânăr, iar acum se pregăteşte pentru Criteriul Dauphiné. În funcţie de ce va face acolo, Tony Gallopin poate fi selectat în echipa pentru Turul Franţei. Mai multe despre obiectivele sale şi viaţa la RadioShack-Nissan, în interviul următor, pe care ciclistul din Hexagon l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Tony, cum a fost prima jumătate de sezon petrecută la o echipă de World Tour, în comparaţie cu perioada de la Cofidis?

Este ceva complet diferit, deoarece la Cofidis erau importante cursele din Hexagon şi se punea accent pe Paris-Nisa. La RadioShack-Nissan e o cu totul altă poveste: aici m-am concentrat pe clasice, iar pentru a ajunge într-o formă bună la startul acestora, am fost în Turul Qatar-ului şi Turul Omanului.

– Ai avut rezultate bune în clasice, la sprint, dar şi în cursele pe etape. Ce fel de rutier te consideri?

Aş spune puncheur, deoarece sunt rapid, dar nu suficient de rapid când sunt prezenţi cei mai buni sprinteri din pluton. În schimb, atunci când e un grup format din 30-40 de oameni, mă descurc foarte bine.

– Vor reprezenta clasicele un obiectiv pentru viitor de acum încolo?

Categoric, sunt cursele mele preferate. Îmi plac cursele lungi, de 260 de kilometri lungime. Iubesc Turul Flandrei, Amstel Gold Race şi Liège–Bastogne–Liège.

– Dar ai o clasică preferată pe care visezi să o câştigi?

Turul Flandrei.

– Cum te-ai simţit anul acesta când ai concurat în cele două clasice “Monument” pe pavate?

În Turul Flandrei am fost foarte fericit, deoarece am participat pentru prima oară acolo. M-am bucurat să ajung pe final alături de cei mai buni. După căzătura suferită de Fabian, toţi am primit mână liberă. M-am descurcat bine, mai ales că am spart în ultimii zece kilometri. În ceea ce priveşte Paris-Roubaix, nu am ajuns la finiş, deoarece am fost implicat într-o căzătură masivă produsă după 130 de kilometri de la start.

– Ai simţit că a fost cu adevărat “Infernul Nordului”?

Da, este o cursă foarte grea şi pe viitor nu cred că voi mai merge acolo, deoarece nu mi se potriveşte. Prefer clasicele cu căţărări scurte, precum Turul Flandrei sau Amstel Gold Race.

– Puţini rutieri francezi s-au integrat în echipe străine, dar tu nu ai avut nicio problemă la RadioShack-Nissan.

Cicliştilor francezi nu le este uşor, deoarece vorbesc doar limba franceză, iar atunci când ajung la alte formaţii unde se vorbeşte engleza, nu e deloc facil la început. Însă RadioShack-Nissan are câţiva rutieri care vorbesc franceza, unchiul meu e director sportiv, iar membrii staff-ului vorbesc la rândul lor franceza. Apoi, după o vreme, am început să vorbesc limba engleză, cu ajutorul unor persoane, iar dacă mi-am făcut treaba bine pentru echipă, toată lumea s-a purtat frumos cu mine. Acum, echipa pare cu totul alta pentru mine decât era la începutul sezonului.

– Ţi-ai fixat calendarul pentru a doua jumătate a sezonului?

Pentru început voi concura în Criteriul Dauphiné. Ştiu că mă aflu pe lista provizorie pentru Turul Franţei, însă nimic nu este sigur. Dacă nu voi fi selectat, atunci voi merge în Turul Poloniei, acolo unde vreau să pregătesc cursele de o zi: Marele Premiu de la Plouay, Clasica de la Hamburg şi Marile Premii din Canada.

– Te gândeşti şi la Campionatele Mondiale?

Da, la fel ca la Jocurile Olimpice. Am discutat cu Laurent Jalabert şi mi-a spus că mă aflu în vederile lui. Pentru a merge la Londra, ştiu însă că este important să particip în Turul Franţei. Campionatele Mondiale au un parcurs perfect pentru mine şi sper că voi obţine un rezultate bune.

– Mai am o întrebare: care este cea mai frumoasă amintire a ta din ciclism şi de ce?

Am multe, dar cea mai dragă îmi este cea din Turul Luxemburgului, din urmă cu doi ani. Nu mai concurasem de trei luni, din cauza unor probleme de sănătate, şi aceea a fost prima mea cursă după ce am revenit. La finişul de atunci s-au aflat aproximativ 30 de rutieri, printre care Lance Armstrong, Andreas Klöden şi Frank Schleck. Au fost mulţi ciclişti importanţi şi tocmai de aceea reprezintă o amintire plăcută.