Cafe Roubaix

Vuelta 2012 – etapa a Vl-a

Dintre cei 175 de kilometri pe care îi va parcurge plutonul joi, doar ultimii 28 vor conta, deoarece în acea porţiune sunt plasate două căţărări repertoriate, care vor avea un rol important în stabilirea învingătorului şi chiar în schimbarea liderului clasamentului general. Prima ascensiune va fi Puerto de Oroel, şi chiar dacă aceasta nu are o pantă grea, le poate da idei unor rutieri, în condiţiile în care precede un sprint intermediar, plasat la finalul coborârii, acolo unde favoriţii pot lupta din nou pentru secunde, aşa cum au făcut-o şi în celelalte zile.

Apoi, cicliştii vor începe să urce pe Fuerte del Rapitan, o ascensiune scurtă, dar explozivă, unde spectacolul va fi la el acasă. Cu siguranţă, Alberto Contador va încerca să profite de explozia sa şi va lansa alte atacuri, pentru a-l testa din nou pe Chris Froome, mai ales că întreaga căţărare are doar 3,8 kilometri lungime şi pante ce ating 14%. Dacă va adopta o tactică mai inteligentă decât cea de pe Arrate şi nu va mai accelera de foarte multe ori, ibericul l-ar putea desprinde pe adversarul său chiar înainte de sosire, caz în care i-ar lua câteva secunde. Principalul oponent al lui Contador va fi compatriotul său, Joaquim Rodriguez, dornic să facă uitată greşeală imensă de pe Arrate, care l-a costat victoria.

Două finaluri în căţărare au fost până acum în Vuelta, dar singurul concludent a fost cel din etapa a treia. Un motiv în plus să înclin că scenariul de pe Fuerte del Rapitan va semăna foarte mult cu cel din Ţara Bascilor. Cum atunci s-au creat diferenţe mari între primii patru şi restul, ceva îmi spune că după Jaca va fi perfect clar cine nu mai are deloc şanse la tricoul roşu în acest an.

Degenkolb este viitorul

Pe zi ce trece, John Degenkolb demonstrează că va fi unul dintre rutierii exponenţiali ai acestui deceniu. Într-adevăr, calitatea sprinterilor prezenţi în Vuelta nu se compară cu ce am avut în Il Giro sau Turul Franţei, dar asta nu îi ia cu nimic din merite rutierului în vârstă de 23 de ani, care şi-a continuat miercuri sezonul excelent început în luna martie, odată cu locul cinci din Milan-San Remo. Debutant la acea vreme în “La Primavera”, Degenkolb a fost lăudat şi de compatriotul său, Erik Zabel, cel care la prima participare din carieră în Milano-San Remo nu a terminat nici măcar între primii o sută. Însă Degenkolb nu este foarte bun doar la sprinturi, iar părerea mea e că adevăratul său potenţial stă în ceea ce poate realiza în cursele de o zi.

Fabian Cancellara şi Tom Boonen vor mai domina câteva sezoane clasicele de primăvară (Milano-San Remo, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix), însă viitorul este clar al lui John Degenkolb şi al unei rivalităţi pe care acesta se pare că a început-o încă de pe acum cu Peter Sagan. Atunci când închei pe cinci în una dintre clasicele “Monument”, iar un an mai devreme soseşti al 19-lea la debutul în Paris-Roubaix, viitorul tău nu poate fi decât mare.

Învingător la Viana, în etapa de duminică, ciclistul echipei Argos-Shimano a spus că tot ce i se va întâmpla din acel moment în Turul Spaniei va fi un bonus. Acesta a venit deja, după o nouă evoluţie excelentă, iar toate indiciile spun că reprezentaţia dată de german va mai continua, deoarece în prima parte a Turului Spaniei mai sunt câteva etape asupra cărora el îşi mai poate pune amprenta.

Vuelta 2012 – etapa a V-a

Finişurile în căţărare vor lua o pauză miercuri, când sprinterii vor beneficia de o nouă şansă să lupte pentru victorie la această ediţie a Turului Spaniei, care nu este deloc prietenoasă cu ei. Logroño, capitala comunităţii autonome La Rioja, va aştepta plutonul cu o etapă mai rar întâlnită în zilele noastre, care se va desfăşura prin oraş şi în afara acestuia, rutierii urmând să parcurgă de opt ori un circuit în lungime de 21 de kilometri. Ultima oară când s-a întâmplat aşa ceva într-un Mare Tur a fost în Il Giro din 2009, atunci când caravana s-a plimbat pe străzile din Milano, iar cicliştii au protestat din cauza condiţiilor de siguranţă scăzute.

Deşi pe traseu există câteva porţiuni în uşoară urcare, acestea nu îi vor deranja pe sprinteri, care se vor bucura şi de o lungă linie dreaptă la final, ce îi va descuraja pe evadaţi sau pe atacanţi. Învingător la Viana în urmă cu trei zile, John Degenkolb este aşteptat să obţină al doilea succes, dar nu cred că germanul de la Argos-Shimano va fi principalul favorit, ci Ben Swift, care a arătat în Turul Poloniei că este cel mai bun pe un plat perfect, evident, în preajma unor adversari de acelaşi calibru.

Altfel, ceilalţi “suspecţi de serviciu” vor fi Allan Davis, Elia Viviani, Jose Joaquin Rojas şi Nacer Bouhanni, care a dezamăgit în precedenta rundă încheiată la sprint, când nici măcar nu a venit între primii zece. Etapa a cincea, din nou una scurtă, va reprezenta un bun moment de linişte pentru favoriţii din clasamentul general, al căror unic obiectiv va fi să evite căzăturile din ce în ce mai frecvente în Vuelta.

Căzătură, “bordură”, ruptură

Învingător pe Arrate şi nou lider în clasamentul general, Alejandro Valverde a declarat că nu ţinteşte victoria la general în Turul Spaniei, dar asta nu însemna că rutierul echipei Movistar nu dorea să ţină cât mai mult timp posibil tricoul roşu. Nu a fost cazul însă, deoarece dublul vice-campion mondial a fost implicat în căzătura care “a rupt” plutonul în patru grupuri şi nu a mai ajuns la Valdezcaray alături de Chris Froome, Joaquim Rodriguez şi Alberto Contador, în ciuda efortului admirabil depus de el şi de colegii săi.

Imediat după etapă, Valverde şi Eusebio Unzue, managerul lui Movistar, i-au atacat pe oamenii de la Sky, pe care i-au acuzat nu doar că au produs căzătura, dar şi că nu au încetinit pentru a-i permite ibericului să revină, respectând astfel o regulă nescrisă a ciclismului, care spune că liderul clasamentului general este aşteptat în astfel de situaţii. Drept urmare, acesta a sosit cu o întârziere de aproape un minut şi i-a predat tricoul roşu compatriotului său, Joaquim Rodriguez.

Cum văd tot acest incident:

– Este ridicol să îi acuzi pe adversari, indiferent de cine sunt aceştia, că au provocat o căzătură prin simplul fapt că au accelerat. Când Sky a făcut asta, undeva cu 30 de kilometri înainte de sosire, plutonul “dormea”  bine de tot şi mulţi ciclişti au fost luaţi prin surprindere. Tot ce au vrut membrii echipei britanice a fost să creeze o “bordură”, deoarece vântul bătea cu putere din lateral în acele momente şi o acţiune precum aceasta îi putea lua pe mulţi prin surprindere, ceea ce s-a şi întâmplat.

– Pe de altă parte, sunt de acord că liderul clasamentului general trebuia aşteptat, deoarece era căzut la pământ. Momentul de marţi intră în antiteză cu cel din Turul Franţei, când Sky, cu Bradley Wiggins în frunte, a neutralizat atacurile în etapa terminată la Foix, pentru a-i permite lui Cadel Evans (care nici măcar nu era purtătorul tricoului galben) să se reîntoarcă în grupul favoriţilor, după ce australianul spărsese în mai multe rânduri, din cauza cuielor aruncate pe traseu.

– În fine, Movistar cred că ar trebui să fie una dintre ultimele echipe care să vină cu astfel de acuze, după ce s-a întâmplat în Paris-Nisa, la începutul sezonului. O scurtă aducere aminte: Levi Leipheimer a căzut de trei ori în penultima zi a cursei, iar gruparea spaniolă, care miza pe Alejandro Valverde pentru ierarhia generală, a dus un ritm infernal, pentru a fi sigură că americanul nu va mai face joncţiunea şi va fi astfel distanţat. Roata s-a întors acum pentru Movistar, aşa cum mai târziu s-ar putea întoarce şi pentru Sky.

Vuelta 2012 – etapa a lV-a

Marţi, rutierii din Turul Spaniei vor avea parte de al doilea finiş în căţărare de la această ediţie, dar deşi Valdezcaray este o ascensiune mai lungă decât Arrate, panta nu e la fel de dificilă, iar diferenţele nu vor fi mari între favoriţi. Drept dovadă că Valdezcaray nu e o căţărare grea stă succesul obţinut aici de Sean Kelly, la ediţia din 1988, atunci când irladezul s-a impus şi la general. Astfel, dacă în etapa a treia patru rutieri au luptat pentru victorie, de această dată sunt şanse mari ca primul loc să se decidă după un sprint dintr-un grup numeros.

Înainte de a ajunge pe Valdezcaray, rutierii vor trece peste Puerto de Orduña, ascensiune în lungime de 7,7 kilometri şi cu pantă medie 7,8%. Cum însă aceasta va figura în prima parte a etapei a patra, nu va avea niciun impact asupra plutonului. După o lungă zonă de fals plat şi o alta în urcare, caravana va ajunge la poalele ultimei căţărări, care va începe cu o porţiune de 9%, ce va tria serios grupul. Având în vedere că prima jumătate de pe Valdezcaray este şi cea mai dură, acolo vor apărea atacurile, în urma cărora e de aşteptat ca favoriţii la tricoul roşu să rămână fără colegi.

Omul zilei în etapa de luni, Alberto Contador ar putea fi din nou în prim-plan, dar spaniolul ar trebui să îşi schimbe tactica, deoarece accelerările repetate îl pot obosi, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu o zi, când a ratat secundele de bonificaţie. Cel mai probabil, celor patru de pe Arrate li se vor adăuga mai mulţi ciclişti, precum Igor Anton, olandezii de la Rabobank, Eros Capecchi sau Andrew Talansky, dar totul va depinde de acei kilometri de început ai lui Valdezcaray, care vor da tonul pentru ceea ce va urma.

Arrate a deschis balul

În mare, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez, Chris Froome, Alberto Contador şi Igor Anton (chiar dacă bascul a sosit cu ceva întârziere în etapa de luni) vor fi oamenii care vor lupta pentru victorie în Turul Spaniei 2012. Alţi rutieri despre care s-a vorbit destul de mult înainte de start – Thomas De Gendt, Jurgen Van Den Broeck, Robert Gesink sau Bauke Mollema – îşi vor schimba obiectivul într-un succes de etapă şi un top trei, în cel mai bun caz.

Etapa a treia a Vueltei a fost una dintre cele mai frumoase curse din acest an, aspect la care au contribuit atât revenirea lui Alberto Contador, cât şi Javier Guillen, directorul competiţiei, deoarece acesta a învăţat din antepenultima zi a Turului Franţei 2011 (Modane – Alpe d’Huez) că o rundă nu trebuie să fie neapărat lungă pentru a fi sinonimă cu spectacolul. Accelerările lui Contador au fost sarea şi piperul ce au condimentat din plin finalul de pe Arrate şi au reprezentat o strategie excelentă de PR a ibericului, deşi la nivelul clasamentului general nu l-au ajutat deloc. În plus, atacurile sale (şase sau opt la număr, socoteala le-a fost pierdută la un moment dat) nu au avut consistenţă, fiind mai mult sprinturi care au dus la dezintegrarea plutonului.

Poate şi de aceea este greu de interpretat cum s-a simţit Chris Froome, principalul adversar al lui Contador. Lăsat de patru ori în urmă, britanicul în vârstă de 27 de ani a revenit în trei ocazii fără probleme şi doar o dată s-a ridicat din şa, dar nici atunci nu a dat senzaţia că ar întâmpina mari dificultăţi. Inferior spaniolului la capitolul explozie, Froome rămâne momentan o enigmă nu doar pentru fani, ci şi pentru Contador, deoarece nimănui nu îi este clară forma sa, după o lună iulie extrem de încărcată. Ce e însă evident e că Sky din Vuelta nu se compară cu Sky din Turul Franţei, cel puţin în această primă parte a cursei, iar de asta ar putea profita adversarii lui Froome.

Senzaţia pe care o dă Turul Spaniei până acum este că tricoul roşu purtat de Alejandro Valverde îşi va cunoaşte târziu câştigătorul. Dacă în Le Tour lucrurile erau rezolvate încă din prima săptămână, aici va fi o cu totul altă situaţie, iar episoadele pe care le va avea acest serial numit Turul Spaniei s-ar putea să fie dintre cele mai variate şi pline de întâmplări.

Vuelta 2012 – etapa a lll-a

Organizatorii Turului Spaniei au fost atât de mulţumiţi de cum s-a prezentat Ţara Bascilor la ediţia precedentă, încât au hotărât ca plutonul să se întoarcă acolo şi anul acesta. Deşi etapa dintre Faustino V şi Eibar este una scurtă (153 de kilometri), aceasta se anunţă extrem de intensă, în special datorită finalului, cunoscut de foarte mulţi dintre rutierii prezenţi la start, deoarece a figurat constant în Turul Ţării Bascilor. Practic, Santuario de Arrate ar trebui să se numească “Ascensiunea Samuel Sanchez”, pentru că fostul campion olimpic s-a impus de trei ori consecutiv acolo.

În Vuelta însă, acensiunea nu a mai figurat de 38 de ani; la precedentele vizite, în 1972 şi 1974, primul a fost mereu Agustin Tamames, fostul câştigător al cursei, cel care la unicul său triumf, în 1975, s-a impus pentru o diferenţă de numai 14 secunde. Înapoi în prezent: Arrate are 5,5 kilometri lungime şi pantă medie 7,8%, iar cea mai grea parte vine undeva la început, când panta atinge 10%. Cu excepţia bonificaţiilor, este greu de crezut că se vor realiza diferenţe între favoriţi, dar dacă acesta vor apărea, atunci ar trebui să fie de ordinul secundelor, cel mult zece.

L-aş fi luat la victorie pe Sergio Henao, însă talentatul columbian va trebui să stea lângă Chris Froome şi să îl ajute pe britanic, ceea ce mă face să lansez o întrebare: va fi Sky aceeaşi “maşinărie” perfectă din Turul Franţei, care nu a permis atacuri şi a controlat în permanenţă cursa, sau va alege să ruleze mai economicos? Dacă tot e să fac o alegere, atunci îl nominalizez pe Igor Anton; este adevărat, Arrate nu i se potriveşte, lui îi lipseşte sprintul, în cazul în care va ajunge cu alţi ciclişti la sosire, dar mizez pe faptul că se va afla acasă, iar Arrate, conform propriilor vorbe, “înseamnă enorm pentru basci”.

Secundele lui Contador

Două ştiri vin din Vuelta: John Degenkolb s-a impus în etapa secundă şi a bifat prima victorie a carierei într-un Mare Tur, oferind o nouă mostră a talentului imens pe care îl are. Cel de-al doilea eveniment important al zilei de duminică a fost implicarea lui Alberto Contador la ultimul sprint intermediar de pe traseu: cum drumul era în urcare, rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank a accelerat şi a luat două secunde de bonificaţie, care îl aduc acum la egalitate cu principalul său rival la tricoul roşu, Chris Froome.

Ceea ce a făcut Contador în etapa a doua arată mai multe lucruri: dorinţa sa imensă de victorie, ambiţia fantastică pe care o are după suspendarea primită de la TAS, dar şi presiunea imensă sub care se află. Contador “post-clenbuterol” este un ciclist mai pragmatic, mult mai calculat, mai puţin determinat să îşi asume riscuri şi să ofere spectacol şi cadouri, aşa cum s-a întâmplat în Giro 2011, spre exemplu. În plus, senzaţia pe care o mai lasă spaniolul este că presiunea nu vine doar dinspre el, ci şi dinspre conducerea şi sponsorii echipei, care aşteaptă succesul lui pentru a-şi salva sezonul.

“If there’s another opportunity to take two seconds or six seconds tomorrow, I’d do it again – major Tours are won and lost by seconds sometimes” – este declaraţia dată de Contador după sosirea de la Viana, o frază prin care ibericul spune totul şi anunţă clar care va fi strategia sa în Vuelta: să adune timp cu fiecare ocazie ivită. Concret, va fi pentru prima oară când el va lupta pentru bonificaţii într-un Mare Tur sau pentru un pumn de secunde pe şosea, o situaţie ce îi era mai degrabă caracteristică lui Joaquim Rodriguez şi pentru care acesta era deseori ironizat.

Ca o simplă părere, acţiunile şi spusele campionului din 2008 dau impresia că acesta nu este 100% sigur pe el, poate din cauza perioadei de inactivitate, poate din cauza echipei pe care trebuie să se bazeze sau a adversarilor săi, ce par mult mai în formă. Evident, există şi varianta să mă înşel cu aceste supoziţii şi Alberto Contador să tragă primul foc pe Arrate.

Vuelta 2012 – etapa a ll-a

Cu o populaţie de doar 4000 de locuitori, Viana este cunoscut pentru faptul că aici se află înmormântat Cesare Borgia, fiul controversatului Papă Alexandru al VI-lea. De duminică însă, Viana va fi cunoscut şi pentru că a găzduit un finiş de etapă în Turul Spaniei, pentru prima dată în istorie.

Runda secundă a cursei va avea doar o căţărare de categoria a treia, care însă nu se va dovedi decisivă în stabilirea câştigătorului, fiind situată undeva la jumătatea traseului. În ultimul kilometru, drumul urcă uşor, dar nici acest lucru nu ar trebui să le creeze probleme sprinterilor. Lupta pentru victorie se anunţă extrem de interesantă, mai ales că se va da între oameni care nu se pot lăuda cu un succes de etapă într-un Mare Tur. Singura excepţie se numeşte Daniele Bennati, dar şi pentru acesta o victorie ar însemna enorm, deoarece ar fi cea mai mare a sa din ultimul an.

Dacă va beneficia de susţinerea colegilor de la Sky pe final, Ben Swift va porni cu prima şansă, în special prin prisma evoluţiei pe care a avut-o în Turul Poloniei. Principalii adversari ai britanicului se anunţă a fi Elia Viviani, John Degenkolb şi Jose Joaquin Rojas, însă nici campionul Franţei, Nacer Bouhanni, nu ar trebui subestimat. În cazul în care se va impune, Swift ar putea deveni şi noul lider al clasamentului general, datorită secundelor de bonificaţie.