Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “august, 2012”

Daan Luijkx: “Nu discutăm cu Petacchi”

La finalul etapei a noua din Turul Spaniei, înainte de a se îmbarca în avion pentru cel mai lung transfer al cursei, Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, a avut amabilitatea să-mi răspundă la câteva întrebări despre Vuelta şi campania de transferuri a echipei sale.

– Domnule Luijkx, ce se întâmplă cu Thomas de Gendt? E pe locul 70 în Turul Spaniei, la aproape 36 de minute în urma liderului. Presupun că v-aţi fi aşteptat la o evoluţie mai bună din partea lui.

Thomas ne-a spus la startul cursei că va încerca să lupte pentru clasamentul general. Cum asta nu mai este posibil, obiectivul lui şi al echipei e să obţină o victorie de etapă în următoarele săptămâni. Însă mizăm pe un rezultat bun şi din partea lui Tomasz Marczynski, care s-a descurcat bine la general, până acum.

– În ierarhia World Tour, Vacansoleil ocupă locul al 15-lea. Are echipa motive de îngrijorare privind licenţa pentru 2013?

Nu, totul este în regulă deoarece nu acel clasament contează, ci rutierii pe care îi avem şi punctele lor. Pe baza acestora, noi ne aflăm pe locul zece. Totuşi, această ierarhie nu este publică, o cunosc doar cei de la Uniunea Ciclistă Internaţională şi cei care fac propriile calcule.

– Recent, Vacansoleil a semnat cu Juan Antonio Flecha pentru sezonul următor. Ce aşteptări aveţi din partea lui?

Vrem să ne bazăm pe doi rutieri în clasicele pe pavate. În 2012 i-am avut pe Bjorn Leukemans şi pe Stijn Devolder, dar acesta nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor. Astfel, Devolder nu va mai face parte din echipa noastră sezonul următor, iar noi am adus un înlocuitor foarte bun, pe Flecha, care a mers bine în primăvară, atât în Turul Flandrei, cât şi în Paris-Roubaix. El şi cu Leukemans vor fi liderii noştri pentru aceste curse.

– Săptămâna trecută au apărut câteva zvonuri, potrivit cărora Vacansoleil i-ar dori pe Grega Bole şi Alessandro Petacchi. Există vreun adevăr în aceste informaţii?

Pot confirma, cu siguranţă, că nu discutăm cu Petacchi.

– Totuşi, presupun că nu aţi încheiat campania de transferuri.

Într-adevăr, purtăm negocieri în această perioadă cu mai mulţi rutieri, dar, încă o dată, nu şi cu Petacchi.

Ierarhiile World Tour după Marele Premiu de la Plouay

Clasamentul individual:

1 – Bradley Wiggins – 601 puncte

2 – Joaquim Rodriguez – 414 puncte

3 – Tom Boonen – 410 puncte

4 – Vincenzo Nibali – 400 de puncte

5 – Peter Sagan – 351 de puncte

6 – Simon Gerrans – 270 de puncte

7 – Chris Froome – 266 de puncte

8 – Samuel Sanchez – 252 de puncte

9 – Rui Costa – 249 de puncte

10 – Jurgen Van Den Broeck – 237 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Sky – 1401 puncte

2 – Liquigas – 988 de puncte

3 – Omega Pharma-Quick Step – 866 de puncte

4 – Katusha – 773 de puncte

5 – Orica-GreenEdge – 660 de puncte

6 – BMC – 655 de puncte

7 – Astana – 622 de puncte

8 – Lotto-Belisol – 604 puncte

9 – Rabobank – 581 de puncte

10 – Movistar – 551 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1191 de puncte

2 – Italia – 1090 de puncte

3 – Marea Britanie – 1041 de puncte

4 – Belgia – 957 de puncte

5 – Australia – 834 de puncte

6 – Olanda – 631 de puncte

7 – S.U.A. – 470 de puncte

8 – Franţa – 367 de puncte

9 – Slovacia – 361 de puncte

10 – Portugalia – 341 de puncte

Strategia lui “Purito”

Joaquim Rodriguez este inteligent: îşi cunoaşte foarte bine punctele slabe, dar şi-a dat seama repede şi de cele ale adversarilor. Spre exemplu, Chris Froome nu are anduranţă şi întâmpină dificultăţi atunci când panta unei căţărări este neregulată, în timp ce Alberto Contador nu mai are forţa necesară de a duce un atac până la capăt, acţiunile sale semănând mai mult cu cele ale unui rutier care încearcă să îşi ţină în frâu adversarii mai degrabă prin renumele creat de-a lungul anilor, decât prin forma actuală, care e clar inferioară celei din urmă cu câteva sezoane.

Drept consecinţă, “Purito” încearcă să se agaţe de fiecare ocazie şi să profite de aceasta, o strategie care până acum a mers perfect. Învins în Turul Italiei pentru o diferenţă de numai 16 secunde, ciclistul echipei Katusha este conştient că fiecare “fărâmă” de timp obţinută în raport cu oponenţii lui la tricoul roşu se poate dovedi foarte importantă atunci când plutonul va ajunge la Madrid. Da, tactica sa poate fi enervantă pentru unii, nedemnă de un campion pentru alţii, dar spaniolul nu gândeşte astfel, ci încearcă să îşi construiască un avantaj care să îi permită să rămână în cărţi şi după contratimpul individual de la Pontevedra.

În teorie, Chris Froome şi Alberto Contador îi pot lua două minute sau chiar două minute şi jumătate lui Joaquim Rodriguez pe cei aproape 40 de kilometri ai etapei de miercuri, însă, spre deosebire de alte ediţii ale Vueltei, catalanul va fi acoperit acum de avantajul construit în mare parte din bonificaţiile obţinute. Acestea îl vor ajuta să rămână relativ aproape de adversarii săi, dar nu va fi singurul avantaj: cum va preda tricoul roşu, echipa lui va avea parte de câteva zile de odihnă, iar Sky sau Saxo Bank-Tinkoff Bank vor munci din greu în fruntea plutonului.

Ar mai fi ceva: în Turul Franţei din 2011, Contador l-a atenţionat pe Andy Schleck să nu stea cu ochii doar pe el, ci să fie atent şi la Cadel Evans, deoarece australianul este cel mai periculos rutier din cursă (ceea ce s-a şi dovedit). Momentan, am impresia că învingătorul din Vuelta 2008 face aceeaşi greşeală ca luxemburghezul, concentrându-se strict asupra lui Froome şi neglijându-i pe ceilalţi. Dacă o va mai ţine aşa şi în următoarele etape montane, e posibil ca Madridul să-l găsească pe Alberto Contador la stânga sau la dreapta lui “Purito” (lucru valabil şi în cazul lui Froome, de altfel).

Vuelta 2012 – etapa a lX-a

Image

Barcelona revine pe harta Turului Spaniei pentru prima oară după 13 ani, cu o etapă care promite un finiş pe cinste. Duminică, plutonul va pleca din Andorra şi va ajunge în capitala Cataluniei, după ce va trece de două căţărări de categoria a treia, dintre care ultima va avea un rol major în stabilirea învingătorului. Şi aceasta, deoarece este vorba despre Montjuic, finişul fostei cursei de o zi Escalada Montjuic, care i-a avut printre învingători pe Joaquim Rodriguez, Samuel Sanchez sau Daniel Moreno.

Montjuic a figurat ca sosire şi pentru o etapă din Turul Franţei 2009, atunci când s-a impus Thor Hushovd, dar deosebirea faţă de atunci va fi că acum nu va mai apărea ca punct de sosire, fiind plasată cu 3,4 kilometri înainte de finiş. Tocmai de aceea, rutieri ca Philippe Gilbert, Gianni Meersman, Matti Breschel sau Jan Bakelants pot accelera încă de acolo, o mişcare care le va pune probleme sprinterilor, poate mai puţin lui John Degenkolb, deoarece germanul a mai arătat în trecut că nu este defavorizat pe un astfel de teren. Apoi, odată încheiat dealul, extrem de importantă va fi şi scurta coborâre, care este întortocheată şi tehnică, caracteristici ce le vor permite atacanţilor să se desprindă decisiv.

Pe lângă cei enumeraţi mai sus, mă gândesc că şi Daniel Moreno poate avea pretenţii la victorie, deoarece ultimii kilometri sunt exact pe stilul său, iar pe Joaquim Rodriguez nu l-ar deranja ca “locotenentul” lui cel mai de încredere să se impună, pentru că un succes l-ar ambiţiona şi mai mult pe acesta să îl ajute pe “Purito” în următoarele două săptămâni. Totodată, mă gândesc dacă nu cumva finalul etapei ar putea deveni o afacere între favoriţii la general; pe Motorland Aragon, oamenii interesaţi de tricoul roşu au încheiat între primii 20 şi nu văd niciun motiv, având în vedere traseul, pentru care aceştia nu ar putea să apară mai sus la Barcelona.

Scurtă analiză după etapa a Vlll-a din Vuelta

  • Chris Froome s-a supraestimat pe ultima căţărare a zilei, dar nu cred că această situaţie a fost dictată neapărat de orgoliul său, ci mai degrabă de propria echipă, Sky, care a controlat perfect etapa până cu câţiva kilometri înainte de final, dar l-a lăsat singur pe britanic exact când acesta avea mai mare nevoie de colegii lui. Am susţinut încă de la începutul cursei şi sunt în continuare de părere că Sky de aici nu se compară cu Sky din Turul Franţei, iar după ce am văzut sâmbătă, tind să cred că demonstraţia de pe Fuerte del Rapitan a fost mai degrabă excepţia de la regulă. Dacă situaţia se va repeta şi în etapele cu ascensiuni grele, iar Sky îşi va asuma din nou prea repede responsabilitatea, Froome va avea o viaţă infernală.
  • În cazul în care mai era nevoie de o dovadă că Alberto Contador nu este în acest Tur al Spaniei cel din Turul Franţei 2009 sau Il Giro 2011, aceasta a venit în ultimul kilometru al etapei de sâmbătă. Ibericul a părut scăpat în învingător, s-a bucurat şi de un avans de zece secunde în faţa adversarilor săi, dar a pierdut victoria şi a fost depăşit când mai erau doar cinci metri. Per total, el a ieşit mai bine decât Froome, deoarece a recuperat 19 din cele 26 de secunde care îl despărţeau de acesta, însă nivelul la care se află cred că îl pune pe gânduri, cu atât mai mult cu cât marile căţărări încă nu şi-au făcut apariţia.
  • Joaquim Rodriguez a spus după Collada de la Gallina că are nevoie ca Alberto Contador şi Chris Froome să aibă mari probleme în acest Tur al Spaniei pentru ca el să poată câştiga tricoul roşu. Această declaraţie a lui “Purito”, deşi nu pare, este în avantajul său, deoarece arată cât de realist şi de pragmatic e în acest moment. O scurtă analiză a etapelor terminate în căţărare până acum (excepţie făcând Valdezcaray, unde a reuşit o evadare) arată că “Purito” a fost cel mai constant dintre favoriţi, încheind de fiecare dată pe podium. Este foarte posibil ca pragmatismul lui şi acest duel dintre Froome şi Contador să fie principalele sale atuuri la câştigarea primului Mare Tur din carieră.
  • La finalul etapei a opta, încă un lucru a devenit clar: spaniolii sunt dispuşi să facă alianţe, iar când acest lucru se va întampla, Chris Froome va întâmpina mari probleme. Momentan, niciunul dintre Contador, Valverde şi Rodriguez nu este dispus să îşi sacrifice obiectivele pentru a-l ajuta pe celălalt, dar în clipa în care unul dintre ei va pierde orice şansă la clasamentul general, această alianţă va deveni un fapt şi cursa va căpăta o cu totul altă dimensiune.
  • Sunt curios până unde va merge Alejandro Valverde. Deşi a venit în Vuelta după un sezon lung şi încărcat, rutierul lui Moviestar are deja două victorii, iar dacă nu ar fi fost implicat în căzătura din a etapa a patra, când a pierdut timp preţios, s-ar fi aflat în continuare pe prima treaptă a clasamentului general.

Vuelta 2012 – etapa a Vlll-a

Image

Week-end-ul aduce încă un finiş în căţărare, cel mai dificil de până acum: Collada de la Gallina, o ascensiune în lungime de 7,1 kilometri, cu pantă medie de 8%, dar care are şi porţiuni ce ajung la 15%, mai ales în a doua jumătate. Prezentă pentru prima oară în Turul Spaniei, căţărarea din Andorra este neregulată în ceea ce priveşte panta şi deşi apare devreme în cursă, oboseala acumulată de rutieri până acum va avea un cuvânt important de spus în evoluţia acestora.

Finişul se anunţă exploziv, cu atât mai mult cu cât unii dintre ciclişti vor avea ceva de demonstrat. Când spun asta, mă gândesc la Alberto Contador, omul care a ieşit cel mai prost din etapa încheiată la Jaca, unde a pierdut 21 de secunde în raport cu britanicul Chris Froome. Vulnerabilitatea arătată de iberic acolo a înclinat, pentru moment, balanţa în favoarea adversarilor săi, iar el e obligat să facă ceva pentru a reechilibra lupta. Dacă Fuerte del Rapitan nu a fost pe placul său, conform propriilor declaraţii, pe Collada de la Gallina nu ar mai trebui să întâmpine probleme de această natură şi să demonstreze că rămâne în continuare unul dintre favoriţi.

Şi dacă Alberto Contador se va prezenta sâmbătă la un cu totul alt nivel, nu forma sa va fi principalul factor, ci nivelul lui Sky. În cazul în care echipa britanică va fi la fel de impresionantă ca joi, când nu a permis niciun atac până în ultimii 500 de metri, atunci Contador, Joaquim Rodriguez şi Alejandro Valverde vor avea din nou o zi dificilă. De fapt, este de aşteptat ca unul dintre cei trei, cel mai probabil Valverde, să iasă din calculele pentru tricoul roşu la finalul acestei etape.

Dacă va adopta tactica de joi, una stabilită excelent din mers, în funcţie de desfăşurarea cursei, “Purito” Rodriguez va porni şi acum cu prima şansă la victorie şi la consolidarea primului loc la general, datorită bonificaţiilor acordate la sosire. Iar dacă va face asta, nu este exclus ca rutierul Katushei să devină principalul oponent al lui Froome în Turul Spaniei.

Unde se opreşte Degenkolb?

Rămân la părerea că Joaquim Rodriguez este în continuare favorit la tricoul verde, dar victoria catalanului nu mai pare atât de sigură (nu că ar fi principalul lui obiectiv în Vuelta) după al treilea succes bifat de John Degenkolb. Germanul chiar nu are adversar la sprinturile din Turul Spaniei, iar evoluţia sa de acolo le dă mari speranţe pentru viitor conducătorilor echipei Argos-Shimano, care îşi dau seama că au făcut o adevărată afacere în toamna lui 2011, când i-au oferit un contract fostului ciclist al lui HTC-Highroad.

Revenind la ierarhia pe puncte, Degenkolb se bucură de un avans de 29 de puncte în faţa lui Rodriguez şi mai are la dispoziţie între patru şi şase etape pentru a încerca să îşi mărească acest avantaj. Sunt de acord, etapele nu seamănă între ele şi totul se poate schimba la un moment dat, însă rutierul lui Argos-Shimano nu a avut până acum un adversar redutabil în etapele de sprint, iar asta este o veste bună pentru el în perspectiva următoarelor două săptămâni.

Sanxenxo, Ferrol, Valladolid şi Madrid sunt cele patru etape cu un finiş plat, fără nicio problemă pentru sprinteri, dar acestea nu sunt singurele oportunităţi ale germanului de a aduna puncte preţioase. Având în vedere calităţile sale, arătate de mai multe ori în ultimele două sezoane, Degenkolb se poate implica în lupta pentru victorie atât la Barcelona, cât şi în La Lastrilla, în ciuda dificultăţilor care apar pe final. La acestea se pot adăuga şi câteva sprinturi intermediare, iar tabloul general pare deja mai blând cu dublul vice-campion mondial de tineret.

Indiferent de ce va face în ierarhia tricoului verde, John Degenkolb poate fi deplin mulţumit de cum s-a prezentat în doar al doilea Mare Tur din carieră. În plus, dacă va merge pe acelaşi drum şi în etapele viitoare, sunt şanse mari ca el să ajungă undeva la nivelul lui Mark Cavendish din 2009-2010, atunci când britanicul obţinea cinci-şase victorii în Turul Franţei.

Sfârşitul “epocii Armstrong”

Timp de aproape un deceniu şi jumătate, Lance Armstrong a căzut mereu în picioare, indiferent de scandalurile de dopaj în care a fost implicat şi de acuzaţiile ce i-au fost aduse. Pe 23 august 2012 asta nu s-a mai întâmplat: americanul în vârstă de 40 de ani a decis să nu lupte împotriva Agenţiei Anti-Doping din Statele Unite şi să accepte suspendarea pe viaţă dictată de aceasta, dar şi retragerea celor şapte triumfuri din Turul Franţei, precum şi a altor victorii.

Comunicatul de presă emis de Armstrong (acesta a acceptat sancţiunea, dar nu a recunoscut că ar fi vinovat de vreuna dintre acuzaţiile ce i-au fost aduse:

There comes a point in every man’s life when he has to say, „Enough is enough.” For me, that time is now. I have been dealing with claims that I cheated and had an unfair advantage in winning my seven Tours since 1999. Over the past three years, I have been subjected to a two-year federal criminal investigation followed by Travis Tygart’s unconstitutional witch hunt. The toll this has taken on my family, and my work for our foundation and on me leads me to where I am today – finished with this nonsense. I had hoped that a federal court would stop USADA’s charade. Although the court was sympathetic to my concerns and recognized the many improprieties and deficiencies in USADA’s motives, its conduct, and its process, the court ultimately decided that it could not intervene.

If I thought for one moment that by participating in USADA’s process, I could confront these allegations in a fair setting and – once and for all – put these charges to rest, I would jump at the chance. But I refuse to participate in a process that is so one-sided and unfair. Regardless of what Travis Tygart says, there is zero physical evidence to support his outlandish and heinous claims. The only physical evidence here is the hundreds of controls I have passed with flying colors. I made myself available around the clock and around the world. In-competition. Out of competition. Blood. Urine. Whatever they asked for I provided. What is the point of all this testing if, in the end, USADA will not stand by it?

From the beginning, however, this investigation has not been about learning the truth or cleaning up cycling, but about punishing me at all costs. I am a retired cyclist, yet USADA has lodged charges over 17 years old despite its own 8-year limitation. As respected organizations such as UCI and USA Cycling have made clear, USADA lacks jurisdiction even to bring these charges. The international bodies governing cycling have ordered USADA to stop, have given notice that no one should participate in USADA’s improper proceedings, and have made it clear the pronouncements by USADA that it has banned people for life or stripped them of their accomplishments are made without authority. And as many others, including USADA’s own arbitrators, have found, there is nothing even remotely fair about its process. USADA has broken the law, turned its back on its own rules, and stiff-armed those who have tried to persuade USADA to honor its obligations. At every turn, USADA has played the role of a bully, threatening everyone in its way and challenging the good faith of anyone who questions its motives or its methods, all at U.S. taxpayers’ expense.

For the last two months, USADA has endlessly repeated the mantra that there should be a single set of rules, applicable to all, but they have arrogantly refused to practice what they preach. On top of all that, USADA has allegedly made deals with other riders that circumvent their own rules as long as they said I cheated. Many of those riders continue to race today. The bottom line is I played by the rules that were put in place by the UCI, WADA and USADA when I raced. The idea that athletes can be convicted today without positive A and B samples, under the same rules and procedures that apply to athletes with positive tests, perverts the system and creates a process where any begrudged ex teammate can open a USADA case out of spite or for personal gain or a cheating cyclist can cut a sweetheart deal for themselves. It’s an unfair approach, applied selectively, in opposition to all the rules. It’s just not right.

USADA cannot assert control of a professional international sport and attempt to strip my seven Tour de France titles. I know who won those seven Tours, my teammates know who won those seven Tours, and everyone I competed against knows who won those seven Tours. We all raced together. For three weeks over the same roads, the same mountains, and against all the weather and elements that we had to confront. There were no shortcuts, there was no special treatment. The same courses, the same rules. The toughest event in the world where the strongest man wins. Nobody can ever change that. Especially not Travis Tygart.

Today I turn the page. I will no longer address this issue, regardless of the circumstances. I will commit myself to the work I began before ever winning a single Tour de France title: serving people and families affected by cancer, especially those in underserved communities. This October, my Foundation will celebrate 15 years of service to cancer survivors and the milestone of raising nearly $500 million. We have a lot of work to do and I’m looking forward to an end to this pointless distraction. I have a responsibility to all those who have stepped forward to devote their time and energy to the cancer cause. I will not stop fighting for that mission. Going forward, I am going to devote myself to raising my five beautiful (and energetic) kids, fighting cancer, and attempting to be the fittest 40-year old on the planet.

Rămâne de văzut acum ce vor face Uniunea Ciclistă Internaţională şi ASO în privinţa victoriilor sale, mai ales a celor din Marea Buclă. Le vor şterge din palmaresul lui şi le vor acorda unor rutieri clasaţi pe locurile patru sau cinci la vremea respectivă, în condiţiile în care şi cicliştii de pe podium au fost prinşi dopaţi la un anumit moment? Îi vor permite să îşi păstreze succesele, ignorând pedeapsa dictată de USADA, pentru a nu crea o situaţie extrem de complicată, care ar risca să aducă prejudicii imense? Sau vor decide să pună un asterix în dreptul ediţiilor disputate între 1999 şi 2005, eliminându-le astfel din istorie?

PS: bun articolul scris de Brian Holcombe pentru Velonews (iar ultimul paragraf rezumă perfect situaţia din ciclism, în general).

Vuelta 2012 – etapa a Vll-a

Image

Se pare că Javier Guillen, directorul Turului Spaniei, are o pasiune şi pentru sporturile cu motor. După ce ediţia din 2009 a pornit la drum cu un prolog desfăşurat la Assen, pe circuitul care găzduieşte anual Marele Premiu de Moto GP al Olandei, acum a venit rândul ca o etapă din Vuelta să se încheie pe Motorland Aragon, circuit ce şi-a făcut debutul în lumea competiţiilor mari în 2010, odată cu etapa câştigată de Casey Stoner, australianul fiind, de altfel, singurul pilot de la clasa-regină care s-a impus acolo.

“Desenat” de germanul Hermann Tilke, arhitectul german care a contribuit la designul circuitelor din Malaezia, Bahrain, China sau Turcia, toate prezente în Formula 1, Motorland Aragon are 5,3 kilometri, o lungă linie dreaptă şi mai multe viraje, suficiente caracteristici pentru ca finalul să se anunţe unul spectaculos, mai ales că se va rula la o viteză foarte ridicată, de 70 de km/oră, în condiţiile în care sprinterii vor fi din nou cei ce vor avea prim-planul.

La ce a arătat până acum, John Degenkolb nu are cum să nu fie principalul favorit pe circuitul din Alcañiz, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o echipă Argos-Shimano care îi este dedicată în totalitate. Dacă forma germanului a devenit deja o constantă, singurele necunoscute sunt felul în care se vor prezenta adversarii şi dacă aceştia vor putea să oprească seria sa de victorii.

Ca pe La Planche des Belles Filles

A fost nevoie de numai şase zile pentru ca Sky să îşi facă simţită prezenţa în Turul Spaniei 2012. Relativ invizibili în precedentele etape, columbienii Sergio Henao şi Rigoberto Uran şi-au arătat din plin utilitatea pe Fuerte del Rapitan, momentul în care ei au venit alături de Chris Froome de nicăieri, oarecum prin învăluire, fiind deja unul de referinţă la această ediţie. În mare, mişcarea de joi şi ritmul imprimat de sud-americani mi-a adus aminte de ce s-a întâmplat în prima etapă cu finiş în urcare din Turul Franţei – La Planche des Belles Filles – acolo unde echipa britanică a spulberat concurenţa şi a arătat că nu are cum să piardă tricoul galben.

Atunci, Chris Froome a obţinut victoria, după ce a accelerat pe o porţiune de 22%; acum, el a terminat pe locul al doilea, la câteva secunde în urma lui Joaquim Rodriguez, dar “meciul” lui a fost cu un alt iberic, Alberto Contador, căruia i-a luat 22 de secunde. De un calm uimitor indiferent de situaţie, britanicul în vârstă de 27 de ani a devenit principalul favorit la victorie, nu doar datorită echipei sale, dar şi formei fizice excelente, care pare să nu aibă nicio fisură.

Oarecum de nerecunoscut, Alberto Contador a pierdut o bătălie importantă pe plan psihologic, însă a încercat să salveze situaţia prin cuvinte bine alese şi o explicaţie care lasă loc de interpretări. Nu ştiu dacă rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank a avut probleme (urmare a pauzei forţate de şase luni) sau chiar a suferit de crampe şi deshidratare, dar dacă aceasta a fost ziua sa slabă din Vuelta 2012, poate fi mulţumit, deoarece în care aceasta ar fi venit pe o căţărare mai lungă, speranţele lui la tricoul roşu ar fi fost încheiate cu mult înainte de finalul programat la Madrid.

Post Navigation