Cafe Roubaix

Vuelta 2012 – etapa a lV-a

Marţi, rutierii din Turul Spaniei vor avea parte de al doilea finiş în căţărare de la această ediţie, dar deşi Valdezcaray este o ascensiune mai lungă decât Arrate, panta nu e la fel de dificilă, iar diferenţele nu vor fi mari între favoriţi. Drept dovadă că Valdezcaray nu e o căţărare grea stă succesul obţinut aici de Sean Kelly, la ediţia din 1988, atunci când irladezul s-a impus şi la general. Astfel, dacă în etapa a treia patru rutieri au luptat pentru victorie, de această dată sunt şanse mari ca primul loc să se decidă după un sprint dintr-un grup numeros.

Înainte de a ajunge pe Valdezcaray, rutierii vor trece peste Puerto de Orduña, ascensiune în lungime de 7,7 kilometri şi cu pantă medie 7,8%. Cum însă aceasta va figura în prima parte a etapei a patra, nu va avea niciun impact asupra plutonului. După o lungă zonă de fals plat şi o alta în urcare, caravana va ajunge la poalele ultimei căţărări, care va începe cu o porţiune de 9%, ce va tria serios grupul. Având în vedere că prima jumătate de pe Valdezcaray este şi cea mai dură, acolo vor apărea atacurile, în urma cărora e de aşteptat ca favoriţii la tricoul roşu să rămână fără colegi.

Omul zilei în etapa de luni, Alberto Contador ar putea fi din nou în prim-plan, dar spaniolul ar trebui să îşi schimbe tactica, deoarece accelerările repetate îl pot obosi, aşa cum s-a întâmplat în urmă cu o zi, când a ratat secundele de bonificaţie. Cel mai probabil, celor patru de pe Arrate li se vor adăuga mai mulţi ciclişti, precum Igor Anton, olandezii de la Rabobank, Eros Capecchi sau Andrew Talansky, dar totul va depinde de acei kilometri de început ai lui Valdezcaray, care vor da tonul pentru ceea ce va urma.

Arrate a deschis balul

În mare, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez, Chris Froome, Alberto Contador şi Igor Anton (chiar dacă bascul a sosit cu ceva întârziere în etapa de luni) vor fi oamenii care vor lupta pentru victorie în Turul Spaniei 2012. Alţi rutieri despre care s-a vorbit destul de mult înainte de start – Thomas De Gendt, Jurgen Van Den Broeck, Robert Gesink sau Bauke Mollema – îşi vor schimba obiectivul într-un succes de etapă şi un top trei, în cel mai bun caz.

Etapa a treia a Vueltei a fost una dintre cele mai frumoase curse din acest an, aspect la care au contribuit atât revenirea lui Alberto Contador, cât şi Javier Guillen, directorul competiţiei, deoarece acesta a învăţat din antepenultima zi a Turului Franţei 2011 (Modane – Alpe d’Huez) că o rundă nu trebuie să fie neapărat lungă pentru a fi sinonimă cu spectacolul. Accelerările lui Contador au fost sarea şi piperul ce au condimentat din plin finalul de pe Arrate şi au reprezentat o strategie excelentă de PR a ibericului, deşi la nivelul clasamentului general nu l-au ajutat deloc. În plus, atacurile sale (şase sau opt la număr, socoteala le-a fost pierdută la un moment dat) nu au avut consistenţă, fiind mai mult sprinturi care au dus la dezintegrarea plutonului.

Poate şi de aceea este greu de interpretat cum s-a simţit Chris Froome, principalul adversar al lui Contador. Lăsat de patru ori în urmă, britanicul în vârstă de 27 de ani a revenit în trei ocazii fără probleme şi doar o dată s-a ridicat din şa, dar nici atunci nu a dat senzaţia că ar întâmpina mari dificultăţi. Inferior spaniolului la capitolul explozie, Froome rămâne momentan o enigmă nu doar pentru fani, ci şi pentru Contador, deoarece nimănui nu îi este clară forma sa, după o lună iulie extrem de încărcată. Ce e însă evident e că Sky din Vuelta nu se compară cu Sky din Turul Franţei, cel puţin în această primă parte a cursei, iar de asta ar putea profita adversarii lui Froome.

Senzaţia pe care o dă Turul Spaniei până acum este că tricoul roşu purtat de Alejandro Valverde îşi va cunoaşte târziu câştigătorul. Dacă în Le Tour lucrurile erau rezolvate încă din prima săptămână, aici va fi o cu totul altă situaţie, iar episoadele pe care le va avea acest serial numit Turul Spaniei s-ar putea să fie dintre cele mai variate şi pline de întâmplări.

Vuelta 2012 – etapa a lll-a

Organizatorii Turului Spaniei au fost atât de mulţumiţi de cum s-a prezentat Ţara Bascilor la ediţia precedentă, încât au hotărât ca plutonul să se întoarcă acolo şi anul acesta. Deşi etapa dintre Faustino V şi Eibar este una scurtă (153 de kilometri), aceasta se anunţă extrem de intensă, în special datorită finalului, cunoscut de foarte mulţi dintre rutierii prezenţi la start, deoarece a figurat constant în Turul Ţării Bascilor. Practic, Santuario de Arrate ar trebui să se numească “Ascensiunea Samuel Sanchez”, pentru că fostul campion olimpic s-a impus de trei ori consecutiv acolo.

În Vuelta însă, acensiunea nu a mai figurat de 38 de ani; la precedentele vizite, în 1972 şi 1974, primul a fost mereu Agustin Tamames, fostul câştigător al cursei, cel care la unicul său triumf, în 1975, s-a impus pentru o diferenţă de numai 14 secunde. Înapoi în prezent: Arrate are 5,5 kilometri lungime şi pantă medie 7,8%, iar cea mai grea parte vine undeva la început, când panta atinge 10%. Cu excepţia bonificaţiilor, este greu de crezut că se vor realiza diferenţe între favoriţi, dar dacă acesta vor apărea, atunci ar trebui să fie de ordinul secundelor, cel mult zece.

L-aş fi luat la victorie pe Sergio Henao, însă talentatul columbian va trebui să stea lângă Chris Froome şi să îl ajute pe britanic, ceea ce mă face să lansez o întrebare: va fi Sky aceeaşi “maşinărie” perfectă din Turul Franţei, care nu a permis atacuri şi a controlat în permanenţă cursa, sau va alege să ruleze mai economicos? Dacă tot e să fac o alegere, atunci îl nominalizez pe Igor Anton; este adevărat, Arrate nu i se potriveşte, lui îi lipseşte sprintul, în cazul în care va ajunge cu alţi ciclişti la sosire, dar mizez pe faptul că se va afla acasă, iar Arrate, conform propriilor vorbe, “înseamnă enorm pentru basci”.

Secundele lui Contador

Două ştiri vin din Vuelta: John Degenkolb s-a impus în etapa secundă şi a bifat prima victorie a carierei într-un Mare Tur, oferind o nouă mostră a talentului imens pe care îl are. Cel de-al doilea eveniment important al zilei de duminică a fost implicarea lui Alberto Contador la ultimul sprint intermediar de pe traseu: cum drumul era în urcare, rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank a accelerat şi a luat două secunde de bonificaţie, care îl aduc acum la egalitate cu principalul său rival la tricoul roşu, Chris Froome.

Ceea ce a făcut Contador în etapa a doua arată mai multe lucruri: dorinţa sa imensă de victorie, ambiţia fantastică pe care o are după suspendarea primită de la TAS, dar şi presiunea imensă sub care se află. Contador “post-clenbuterol” este un ciclist mai pragmatic, mult mai calculat, mai puţin determinat să îşi asume riscuri şi să ofere spectacol şi cadouri, aşa cum s-a întâmplat în Giro 2011, spre exemplu. În plus, senzaţia pe care o mai lasă spaniolul este că presiunea nu vine doar dinspre el, ci şi dinspre conducerea şi sponsorii echipei, care aşteaptă succesul lui pentru a-şi salva sezonul.

“If there’s another opportunity to take two seconds or six seconds tomorrow, I’d do it again – major Tours are won and lost by seconds sometimes” – este declaraţia dată de Contador după sosirea de la Viana, o frază prin care ibericul spune totul şi anunţă clar care va fi strategia sa în Vuelta: să adune timp cu fiecare ocazie ivită. Concret, va fi pentru prima oară când el va lupta pentru bonificaţii într-un Mare Tur sau pentru un pumn de secunde pe şosea, o situaţie ce îi era mai degrabă caracteristică lui Joaquim Rodriguez şi pentru care acesta era deseori ironizat.

Ca o simplă părere, acţiunile şi spusele campionului din 2008 dau impresia că acesta nu este 100% sigur pe el, poate din cauza perioadei de inactivitate, poate din cauza echipei pe care trebuie să se bazeze sau a adversarilor săi, ce par mult mai în formă. Evident, există şi varianta să mă înşel cu aceste supoziţii şi Alberto Contador să tragă primul foc pe Arrate.

Vuelta 2012 – etapa a ll-a

Cu o populaţie de doar 4000 de locuitori, Viana este cunoscut pentru faptul că aici se află înmormântat Cesare Borgia, fiul controversatului Papă Alexandru al VI-lea. De duminică însă, Viana va fi cunoscut şi pentru că a găzduit un finiş de etapă în Turul Spaniei, pentru prima dată în istorie.

Runda secundă a cursei va avea doar o căţărare de categoria a treia, care însă nu se va dovedi decisivă în stabilirea câştigătorului, fiind situată undeva la jumătatea traseului. În ultimul kilometru, drumul urcă uşor, dar nici acest lucru nu ar trebui să le creeze probleme sprinterilor. Lupta pentru victorie se anunţă extrem de interesantă, mai ales că se va da între oameni care nu se pot lăuda cu un succes de etapă într-un Mare Tur. Singura excepţie se numeşte Daniele Bennati, dar şi pentru acesta o victorie ar însemna enorm, deoarece ar fi cea mai mare a sa din ultimul an.

Dacă va beneficia de susţinerea colegilor de la Sky pe final, Ben Swift va porni cu prima şansă, în special prin prisma evoluţiei pe care a avut-o în Turul Poloniei. Principalii adversari ai britanicului se anunţă a fi Elia Viviani, John Degenkolb şi Jose Joaquin Rojas, însă nici campionul Franţei, Nacer Bouhanni, nu ar trebui subestimat. În cazul în care se va impune, Swift ar putea deveni şi noul lider al clasamentului general, datorită secundelor de bonificaţie.

Surpriza Movistar

Nu cred că a pariat cineva pe victoria grupării iberice în contratimpul pe echipe care a deschis Turul Spaniei 2012, dar aceasta a avut o evoluţie excelentă, ce i-a adus un succes imens, în chiar oraşul în care are sediul general. A fost o zi de neuitat şi pentru bascul Jonathan Castroviejo, primul purtător al tricoului roşu, o recompensă frumoasă pentru un ciclist cu un potenţial foarte mare, aflat pe o pantă ascendentă de mai bine de un an.

Altfel, duelul de la distanţă dintre Chris Froome şi Alberto Contador a fost câştigat de britanic, însă avantajul e doar unul simbolic, de numai două secunde. În schimb, merită trecute în revistă diferenţele dintre favoriţi după etapa de la Pamplona, deoarece de la acestea se va pleca luni, când este programat cel dintâi finiş în căţărare.

Clasamentul favoriţilor: 1. Alejandro Valverde – 18:41; 2. Juan Jose Cobo la 0:04; 3. Robert Gesink la 0:10; 4. Chris Froome la 0:12; 5. Jurgen Van Den Broeck la 0:12; 6. Alberto Contador la 0:14; 7. Joaquim Rodriguez la 0:15; 8. Igor Anton la 0:28; 9. Thomas De Gendt la 0:35; 10. Damiano Cunego la 0:54; 11. Maxime Monfort la 0:55; 12. Andrew Talansky la 1:27.

PS: felicitări organizatorilor pentru traseul ales! Pe lângă decorul superb (mai ales în a doua jumătate), suspansul prelungit până pe final au făcut din această etapă cea mai frumoasă de contratimp pe echipe pe care am văzut-o în ultimii ani.

Vuelta 2012 – etapa l

În anii ’20, Jake Barnes şi prietenii săi din romanul “The Sun Also Rises” au mers la Pamplona pentru a lua parte la fiesta de San Fermin şi la tot ce însemna aceasta, de la descărcarea taurilor până la luptele desfăşurate în faţa Regelui Spaniei. Înainte de startul coridelor, avea loc tradiţionala alergare a taurilor, care fugeau spre arenă precedaţi de o mulţime nebună, dornică de senzaţii tari şi riscuri extreme. Aproape un secol mai târziu, rutierii prezenţi în cea de-a 67-a ediţie a Vueltei vor merge pe acelaşi traseu şi vor termina chiar înăuntrul arenei la a cărei popularitate a contribuit şi cartea scrisă de Ernest Hemingway.

Traseul contratimpului pe echipe (16,5 kilometri lungime) este plat şi tehnic, cu viraje, sensuri giratorii şi câteva porţiuni de pavate, care vor solicita din plin atenţia rutierilor. Sky e creditată de mulţi cu prima şansă la victorie, iar obiectivul formaţiei britanice va fi să profite din plin de calităţile cicliştilor săi şi să evite dezastrul din 2011, când a rămas în doar trei oameni, cu câţiva kilometri înainte de sosire, un  moment despre care mulţi au spus că l-a costat tricoul roşu pe Froome.

Principala adversară a lui Sky pare să fie Omega Pharma-Quick Step, din ale cărei rânduri nu vor lipsi Tony Martin, deţinătorul titlului mondial la contratimp, Dario Cataldo, Frantisek Rabon şi Kristof Vandewalle, însă nici RadioShack-Nissan şi Orica-GreenEdge nu trebuie trecute cu vederea. Echipele vor pleca la interval de patru minute, iar prima la start va fi Caja Rural, o formaţie care merită neapărat urmărită pentru costumaţia aleasă de rutierii săi.

Ce oferă Vuelta 2012

1. O listă impresionantă de favoriţi

– Alberto Contador va pleca cu principala şansă la victorie, chiar dacă se va prezenta la Pamplona cu doar şapte zile de cursă în picioare, bifate în Turul Beneluxului. Revenit după suspendarea dictată de TAS, ibericul în vârstă de 29 de ani este dornic să demonstreze că a rămas cel mai valoros rutier de Mari Tururi din lume, iar pentru asta va trebui să facă o cursă foarte bună şi din punct de vedere tactic, deoarece e foarte posibil ca lunile petrecute în afara competiţiilor să îşi spună cuvântul la un moment dat. În plus, Contador poate fi surprins de adversari cu atacuri date în etapele montane din prima săptămână a cursei, când sunt şanse el să nu îşi fi intrat perfect “în mână”. Un alt posibil minus pentru iberic va fi echipa: deşi Bjarne Riis i-a oferit aproape tot ce are mai bun, s-ar putea să nu fie suficient.

– Chris Froome este aşteptat de mulţi să confirme clasările din Vuelta 2011 şi Le Tour 2012. Aflat pe o pantă ascendentă de un an, britanicul e un rutier complet: foarte bun pe căţărări, indiferent de panta acestora, dar excelent şi la contratimp, acolo unde recent a obţinut bronzul olimpic. Froome se va baza pe o trupă extrem de puternică, din care nu vor lipsi Richie Porte, Sergio Henao şi Rigoberto Uran. Dacă Sky va fi la fel de unită şi solidă ca în Turul Franţei, când toţi au tras pentru acelaşi obiectiv, Froome poate deveni al doilea britanic învingător într-un Mare Tur. Singurul lucru care rămâne de văzut e dacă se va descurca în cele trei săptămâni cu presiunea de a fi lider, dar şi cu oboseala acumulată în Marea Buclă.

– Joaquim Rodriguez vine în Vuelta după câteva săptămâni tăcute, în care s-a pregătit pentru Turul Spaniei şi a stat la dispoziţia colegului său, Daniel Moreno. Avantajat de numărul mic de kilometri de contratimp individual şi de o echipă din care nu vor lipsi Moreno şi Denis Menchov, “Purito” va căuta victorii de etapă pe finalurile dure, perfecte pentru un puncheur aşa cum este el, deoarece acestea îi vor aduce bonificaţii preţioase. Problema lui ar putea veni când se va ajunge pe Cuitu Negru sau Bola del Mundo, ascensiuni foarte dure, care vin în ultima săptămână a cursei, de obicei unul dintre punctele slabe ale lui Joaquim Rodriguez.

– Igor Anton se apropie de 30 de ani şi rezultatele mari lipsesc din palmaresul său. Este adevărat, bascul a fost ghinionist la ediţia din 2010 a Vueltei, însă nu poate trăi tot timpul din “ce-ar fi fost dacă” şi din cele câteva victorii de etapă obţinute în Marile Tururi. Unul dintre cei mai buni căţărători din pluton, ciclistul lui Euskaltel nu a fost până acum în stare să rămână constant pe parcursul a trei săptămâni, având mereu măcar două zile slabe. Cum va pierde câteva minute la Pamplona şi Pontevedra, Anton se va vedea obligat să atace de fiecare dată când o etapă se va încheia în căţărare, ceea ce va fi în beneficiul fanilor.

– Juan Jose Cobo va porni la drum din postura de deţinător al trofeului, însă şansele rutierului echipei Movistar să repete succesul din 2011 sunt infime, lucru de care este conştient şi el. Sezonul acesta, spaniolul a alergat peste 40 de zile, dar nu a bifat nici măcar o clasare pe podium, dând mereu impresia că se află ieşit în formă, ca şi cum s-ar păstra pentru luna august. Cert e că Movistar va începe cu el lider şi cu Alejandro Valverde în rolul de “locotenent”, dar lucrurile se pot schimba pe parcurs. În acest moment, pentru Cobo, cele mai realiste obiective par a fi o victorie de etapă şi o clasare între primii cinci.

– Thomas De Gendt a impresionat în Giro, când nu mult a lipsit să devină unul dintre favoriţi la tricoul roz cu doar o zi înainte de final. Un om căruia îi place să atace, belgianul poate fi surpriza frumoasă a Turului Spaniei, mai ales că Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, a anunţat că acesta va fi ofensiv de fiecare dată când va avea ocazia. Unul dintre puţinii ciclişti “curajoşi” din pluton, De Gendt are şanse mari la cel puţin un top cinci şi un succes în una dintre etapele de munte înalt, fiind conştient că un rezultat bun aici îl va transforma automat în unul dintre favoriţi pentru ediţia din 2013 a Turului Franţei.

– Robert Gesink, Bauke Mollema şi Jurgen Van Den Broeck sunt cu toţii trecuţi la comun, deoarece fac parte din aceeaşi categorie, cea a cicliştilor care vin după Turul Franţei, fără a avea un obiectiv precis. Evident, ei vor un loc cât mai bun la general şi o victorie de etapă, dar e posibil ca săptămânile petrecute în Franţa, precum şi presiunea următoarelor obiective (toţi trei au declarat că se gândesc la Campionatele Mondiale de la Valkenburg) să îi scoată de pe traiectorie la un moment dat.

– Nairo Quintana Rojas (aflat la debutul într-un Mare Tur), Andrew Talansky (învingătorul din Tour de l’Ain), Rafael Valls Ferri şi Alexandre Geniez (un om care are potenţialul de a deveni următorul Moncoutié) vor fi rutierii din noua gardă ce merită urmăriţi în acest Tur al Spaniei.

2. Un meniu cu zece finişuri în căţărare

Conştienţi că Turul Spaniei nu poate rivaliza cu Il Giro şi Le Tour la capitolul prestigiu, organizatorii Vueltei plusează de la an la an prin dificultatea etapelor şi numărul din ce în ce mai ridicat al finişurilor în căţărare. Sezonul acesta, ei au “desenat” un traseu extrem de greu, care aduce aminte de Turul Italiei din 2011, acolo unde s-a impus Alberto Contador. Practic, aşa cum a spus şi Abraham Olano, Unipublic a căutat să aibă parte de “surprize în fiecare zi”. Deşi nu ajunge în sud, Turul Spaniei promite să fie exploziv şi plin de momente memorabile (evident, dacă rutierii vor vrea asta).

Cele zece sosiri în căţărare sunt împărţite astfel: patru în prima săptămână, trei în cea de-a doua şi trei în ultima. Cursa va fi deschisă de un contratimp pe echipe, parcă pus la început tocmai pentru a le spulbera sprinterilor orice şansă la purtarea tricoului roşu. Apoi, munţii din săptămâna de debut vor avea rolul de a-i ţine pe favoriţi în alertă tot timpul, fără a le permite acestora un moment de respiro. Arrate şi Valdezcaray vor reprezenta “aperitivul”, Fuerte del Rapitan va fi “felul doi” (deşi are doar 3,8 kilometri, ascensiunea se bucură de o pantă care ajunge la 14%), în timp ce Coll de la Gallina va fi “desertul” primelor zile şi o nouă oportunitate pentru Joaquim Rodriguez să iasă la rampă (ciclistul Katushei se antrenează des acolo).

Contratimpul individual de la Pontevedra îi poate arunca pe căţărătorii puri la câteva minute în urma lui Contador sau Froome, dar cei care vor pierde timp acolo vor avea suficiente ocazii să revină, ocazii numite Mirador de Ezaro, Los Ancares, Lagos de Covadonga (pantă maximă 18%) şi Cuitu Negru, cea mai recentă descoperire a organizatorilor, o staţiune de iarnă ce va sosi după alte puncte dure – San Lorenzo, La Cobertoria şi Puerto de Pajares – şi care va întâmpina plutonul cu o pantă de 24%. Contador a spus că în săptămâna a doua se va câştiga sau se va pierde tricoul roşu; pe trei septembrie vom afla dacă a avut dreptate.

Pentru Dante, Infernul avea nouă cercuri; pentru rutierii din Vuelta va avea trei săptămâni, deoarece calvarul se nu va încheia luni, odată cu teribila Cuitu Negru. Deşi nu la fel de grele precum etapele din a doua săptămână, cele din ultimele zile vor conta şi vor fi simţite de ciclişti, în condiţiile în care aceştia vor ajunge aproape epuizaţi acolo. Fuente De şi Bola del Mundo vor completa un tablou ce pare suprarealist la prima vedere, dar care se va dovedi real pe măsură ce plutonul va contabiliza căţărări şi kilometri de durere.

3. Răspunsuri la câteva întrebări

– Va arăta Alberto Contador că a rămas cel mai bun ciclist din lume, în ciuda celor şase luni fără curse?

– Va avea Chris Froome o evoluţie prin care să îi transmită conducerii lui Sky că el trebuie să fie liderul echipei în Turul Franţei din 2013?

– Va câştiga David Moncoutié pentru a cincea oară la rând tricoul de cel mai bun căţărător, egalându-l astfel pe Jose Luis Laguia?

– Va scăpa de Robert Gesink de eticheta de unul dintre cei mai ghinionişti rutieri din pluton şi va confirma într-un Mare Tur?

– Vor da lovitura organizatorii datorită traseului ales sau se vor confrunta cu un val de critici din pluton, aşa cum s-a întâmplat cu Angelo Zomegnan, în Giro 2011?