Cafe Roubaix

Turul Spaniei 2014 – date statistice

– 22 de echipe (18 de World Tour şi 4 Pro Continentale) şi 198 de rutieri se vor afla la start

– 62 dintre aceşti ciclişti vor debuta în Vuelta

– Zece neo-profesionişti vor concura pentru prima dată într-un Mare Tur: Vegard Breen, Nathan Brown, Lawson Craddock, Daniil Fominykh, Chad Haga, Merhawi Kudus, Yannick Martinez, Jasper Stuyven, Michael Valgren, Adam Yates

– MTN-Qhubeka va fi prima echipă africană ce va concura într-un Mare Tur

– Ediţia din acest an va avea 3239,9 kilometri, urmând să fie cea mai scurtă din ultimii şase ani

– Pentru prima dată după 21 de ani, ultima etapă nu se va termina la Madrid

– 207,4 kilometri va avea cea mai lungă etapă, care se va desfăşura între Baeza şi Albacete

– Nu mai puţin de 22 de oraşe se vor afla pentru prima dată pe harta cursei

– Organizatorii au pregătit 40 de căţărări repertoriate, cel mai înalt punct fiind Aramon Valdelinares (1975 de metri)

– Trei etape vor fi de contratimp şi vor însuma 57,1 kilometri

– Nouă zile vor avea finiş în căţărare: Alcaudete, Aramon Valdelinares, La Camperona, La Farrapona, La Zubia, Lagos de Covadonga, Monte Castrove, Puerto de Ancares şi Santuario de San Miguel de Aralar

– Pentru prima dată după un deceniu, cursa se va încheia cu un contratimp individual

– Primii trei clasaţi în fiecare etapă în linie vor primi secunde de bonificaţie: 10-6-4

– Alberto Contador (2008 şi 2012) şi Alejandro Valverde (2009) sunt singurii foşti câştigători veniţi în cursă

– Şapte învingători de Mare Tur şi-au anunţat prezenţa: Alberto Contador, Damiano Cunego, Cadel Evans, Chris Froome, Ryder Hesjedal, Nairo Quintana şi Alejandro Valverde

– Dacă Alberto Contador se va impune, va egala recordul deţinut de Toni Rominger şi Roberto Heras, singurii care au triumfat de câte trei ori

– Australianul Adam Hansen se va afla la al zecelea Mare Tur consecutiv

– Spania este naţiunea cu cei mai mulţi ciclişti prezenţi la start (28); totuşi, acesta este un record negativ pentru gazde în istoria Vueltei

– Merhawi Kudus e cel mai tânăr ciclist din cursă – 20 de ani şi 212; cel mai vârstnic e Sebastien Hinault – 40 de ani şi 193 de zile

– Alejandro Valverde are cele mai multe zile petrecute în tricoul de lider, 23, dintre ciclişti aflaţi aici

– Dintre rutierii veniţi în Turul Spaniei, Joaquim Rodriguez are cele mai multe succese de etapă – 8

– Cele mai cosmopolite echipe sunt Garmin-Sharp şi Trek Factory Racing, care au adus ciclişti din opt ţări

– 34 de ţări sunt reprezentante în pluton: Africa de Sud, Argentina, Australia, Austria, Belarus, Belgia, Brazilia, Canada, Columbia, Costa Rica, Danemarca, Elveţia, Eritreea, Estonia, Franţa, Germania, Italia, Irlanda, Letonia, Luxemburg, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Namibia, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Rusia, Slovacia, Spania, S.U.A., Suedia, Ucraina

– 15 campioni naţionali vor concura la ediţia din 2014 a Turului Spaniei

– În cazul unui succes de etapă, Cadel Evans, Filippo Pozzato, Nairo Quintana şi Matteo Tosatto vor intra în clubul rutierilor cu victorii în toate Marile Tururi

Actorii din Turul Spaniei 2014

Update: cu o zi înainte de start, Lampre-Merida a anunţat că americanul Chris Horner nu va lua startul în cursă, urmând să fie înlocuit de italianul Valerio Conti. Din cauza unei bronşite, deţinătorul trofeului a primit un tratament cu cortizon, care a dus la înregistrarea unui nivel foarte scăzut al cortizolului din organism. Din punctul de vedere al Uniunii Cicliste Internaţionale, asta nu ar fi reprezentat nicio problemă, însă Lampre-Merida este înscrisă în Mişcarea Pentru un Ciclism Credibil, iar regulamentul acesteia le interzice rutierilor cu un nivel scăzut al cortizonului să participe în curse, din motive ce vizează sănătatea acestora.

De câţiva ani, Vuelta a devenit Marele Tur preferat al fanilor, iar situaţia nu se va schimba în 2014, când la start şi-au anunţat prezenţa aproape toţi rutierii importanţi de clasament general ai momentului, ce promit să ofere un spectacol fascinant de-a lungul următoarelor săptămâni. La aceştia se adaugă alte nume grele ale plutonului – sprinteri, oameni de clasice – ce vor contribui la prestigiul uriaş de care a început să se bucure cursa din Spania. În total, cicliştii veniţi aici au câştigat 11 Mari Tururi, 10 titluri mondiale, 24 de Monumente şi mai multe de 100 de etape în cursele majore.

Favoriţii la clasamentul general

Alberto Contador – accidentat în Turul Franţei, spaniolul a revenit pe bicicletă la mai puţin de două săptămâni de la acel moment şi s-a antrenat din greu pentru a ajunge într-o formă bună la startul Vueltei. Deşi există multe semne de întrebare cu privire la nivelul său, dar şi la felul cum va reacţiona după acea fractură de tibie, Contador nu trebuie subestimat, deoarece oricând este capabil să surprindă, asta chiar dacă echipa pe care se va baza este destul de subţire. Fără nicio îndoială, învingătorul din 2012 este joker-ul acestei ediţii. Dacă va trece cu bine de prima jumătate a cursei, orice va fi posibil. În cazul în care asta nu se va întâmpla, atunci obiectivul său va deveni câştigarea unei etape.

Chris Froome – pentru britanicul în vârstă de 29 de ani, Turul Spaniei este marea şansă de a-şi salva sezonul, unul foarte slab în comparaţie cu precedentul, în ciuda a şase victorii bifate în primele luni. Spre deosebire de Contador, ciclistul lui Sky are la dispoziţie o echipă extrem de solidă, capabilă să controleze lucrurile şi să îi pregătească terenul necesar pentru atacuri. Odată rămas cu adversarii săi, Froome va trebui să demonstreze două lucruri: că şi-a regăsit forţa din 2013, care l-a ajutat să dea câteva atacuri năucitoare în etapele montane, dar şi că are un oarecare simţ tactic. Fără acestea, Chris Froome va avea probleme, în ciuda faptului că este avantajat de prezenţa celor două etape de contratimp individual, unde le poate lua minute celorlalţi oameni de general.

Chris Horner – deţinătorul trofeului nu a fost în niciun moment din acest sezon la cel mai înalt nivel, însă în Turul Utah a anunţat că se află într-o formă mai bună decât în urmă cu 12 luni, ceea ce înseamnă că este pregătit pentru Vuelta. Locul 17 din Turul Franţei şi locul doi din Utah au confirmat că Horner a progresat exact aşa cum şi-a dorit înaintea ultimului Mare Tur al stagiunii. Totuşi, o victorie este exclusă, având în vedere calitatea adversarilor, dar şi traseul, care nu i se mai potriveşte atât de bine. Asta nu înseamnă că americanul în vârstă de 42 de ani nu poate impresiona din nou, o clasare pe podium fiind un rezultat ce îi este la îndemână.

Nairo Quintana – columbianul se află în pole-position pentru a realiza dubla Il Giro – Vuelta, performanţă pe care doar Alberto Contador a mai atins-o în ultimele decenii. Absent din circuit mai bine de două luni, Quintana a revenit în pluton odată cu Turul Burgosului, pe care l-a câştigat fără prea mari dificultăţi, în ciuda faptului că a fost undeva la doar 70% din potenţial. La ora actuală, sud-americanul pare cel mai puternic favorit la tricoul roşu, însă la fel de adevărat este că Turul Spaniei va fi primul său test adevărat din postura de principal pretendent la victorie într-un Mare Tur. Pentru a condimenta această cursă, Quintana va trebui şi să îi spulbere lui Alejandro Valverde, colegul său, speranţele la victorie încă din săptămâna inaugurală, astfel încât să îl oblige pe acesta să i se dedice în restul cursei.

Joaquim Rodriguez – cu o excepţie (Turul Cataluniei), catalanul a ratat toate obiectivele pe care şi le-a fixat la startul anului, ceea ce înseamnă că acum este foarte motivat să câştige cursa de pe teren propriu, poate ultima oportunitate a carierei de a-şi trece în palmares un Mare Tur. Totuşi, lucrurile nu arată foarte bine pentru el, din mai multe motive: prezenţa unor adversari mai puternici, includerea a trei etape de contratimp (chiar şi în cel pe echipe, este de aşteptat ca “Purito” să piardă secunde bune) şi puţine secunde de bonificaţie puse în joc la sosire (10-6-4). De cealaltă parte, la aspecte pozitive intră prezenţa lui Daniel Moreno şi finişurile explozive desenate de Unipublic. Pentru spaniol, clasarea pe podium şi câteva victorii de etapă par a fi obiective mai realiste, un eventual succes al său la general putând fi catalogat ca o surpriză.

Rigoberto Uran – la fel ca Nairo Quintana, cel care l-a învins în Giro, şi Uran s-a întors în curse abia în august, participând în Tour de l’Ain, acolo unde a terminat pe 22. Rezultatul nu a fost deloc îngrijorător pentru columbian, care se află pe drumul cel bun, lucru ce mi-a fost confirmat de Carlos Verona, colegul său, spaniolul spunându-mi că principalul obiectiv al echipei Omega Pharma-Quick Step este să îl ajute pe Uran să lupte pentru un loc cât mai important la general. Un bun contratimpist, sud-americanul trebuie să arate că şi-a îmbunătăţit şi evoluţia pe munţi – capitol la care “a scârţăit” în unele etape din Turul Italiei – dacă vrea să aibă cu adevărat şanse să termine cursa între primii trei.

Alejandro Valverde – după Le Tour, mulţi au fost de părere că rutierul lui Movistar este terminat, însă acesta a răspuns imediat, triumfând în Clasica San Sebastian. Foamea de victorii şi dorinţa de a demonstra că rămâne unul dintre cei mai valoroşi ciclişti din lume îl vor ambiţiona să lupte pentru tricoul roşu, în ciuda faptului că nu el, ci Quintana este liderul desemnat al lui Movistar. Deşi în Turul Franţei a avut probleme, Valverde rămâne o “vulpe bătrână”, care va face tot posibilul ca să lupte pentru tricoul roşu sau o clasare pe podium, profitând şi de faptul că adversarii nu vor sta atât de mult cu ochii pe el.

Cicliştii menţionaţi mai sus sunt cei care se vor implica în bătăliile ce se vor da pentru tricoul roşu şi pentru podium, însă asta nu înseamnă că sunt singurii oameni de clasament general capabili să obţină un rezultat bun. Al treilea în Il Giro, Fabio Aru a spus în mai multe rânduri că Vuelta e un obiectiv important pentru el, iar asta înseamnă că italianul ar trebui să se afle constant în grupul favoriţilor pe finişurile în căţărare. Un alt tânăr, Wilco Kelderman, are potenţialul şi armele necesare ca să obţină un top cinci, lucru valabil şi pentru Daniel Martin, care va încerca să îşi salveze sezonul aici.

Julian Arredondo se prezintă cu gânduri la clasamentul general, iar dacă lucrurile nu vor merge în direcţia dorită, se poate reorienta oricând către tricoul de cel mai bun căţărător. Columbianul pare un pariu sigur la câştigarea unei etape, ceea ce nu se poate spune despre conaţionalul său, Carlo Betancur. Totuşi, dacă acesta îşi va regăsi picioarele din Paris-Nisa, atunci va trebui urmărit pe ascensiuni, unde mai este aşteptat să apară şi tânărul Warren Barguil, aflat înaintea celui mai important test al sezonului. BMC va miza pe Cadel Evans şi Samuel Sanchez, desfăşurarea cursei urmând să decidă cine va fi liderul echipei, însă aşteptările nu sunt foarte mari din partea celor doi. Asta nu se poate spune despre belgianul Jurgen Van Den Broeck, care a trecut peste problemele de sănătate din iulie şi e pregătit să lupte pentru o victorie.

Mulţi rutieri îşi vor face debutul în Vuelta, doi dintre aceştia venind de la Orica-GreenEdge. Este vorba despre Adam Yates şi Esteban Chaves, ce îşi pot depunde candidatura la titlul de “revelaţie a cursei”. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul lui Merhawi Kudus şi Louis Meintjes, de la MTN-Qhubeka, aceştia fiind doi dintre cei mai talentaţi tineri ciclişti din plutonul Turului Spaniei. Alţi oameni de urmărit pe munţi mai sunt Kenny Elissonde, Robert Gesink, Ryder Hesjedal, Johann Tschopp, Andrew Talansky, Natnael Berhane şi Daniel Navarro, cu toţii fiind dornici să demonstreze ceva şi să lupte pentru o victorie, un loc important la general sau pentru ierarhia căţărătorilor.

Ceilalţi protagonişti

Fără victorie din luna iunie, Peter Sagan speră să pună punct acestei serii în Vuelta, unde revine după trei ani. Slovacul va avea la dispoziţie multe finaluri ce i se potrivesc, tot ce rămâne de văzut fiind cum le va gestiona. La sprinturi şi în etapele cu sosiri uşor valonate vor mai apărea şi John Degenkolb şi Michael Matthews, doi ciclişti a căror rivalitate a început în urmă cu cinci ani, când concurau la tineret. În septembrie, aceştia vor merge la Campionatele Mondiale, iar Turul Spaniei va reprezenta ocazia ideală pentru a-şi intra în formă.

Alţi sprinteri tineri care ar trebui să aibă un impact asupra etapelor de plat sunt Nacer Bouhanni, aflat la una dintre ultimele curse alături de FDJ, Andrea Guardini (care încă nu are un contract pentru 2015) şi Moreno Hofland, olandezul ce a impresionat în Turul Utah. Deşi susţine că nu a fost niciodată un sprinter, Tom Boonen mai mult ca sigur se va implica în această luptă, unde va fi prezent şi campionul Belgiei, Jens Debusschere. Câştigător al unei etape în Turul Burgosului, Matteo Pelucchi va încerca să le strice socotelile marilor favoriţi, la fel ca Gerald Ciolek, de la care MTN-Qhubeka are aşteptări.

Contratimpurile individuale îi vor avea ca mari favoriţi pe Tony Martin şi Fabian Cancellara. Germanul este campionul mondial al disciplinei, în timp ce elveţianul va dori să arate că rămâne în elita sportului la acest capitol, în ciuda faptului că nu a mai câştigat un contratimp de un an. În afară de cele două runde, Cancellara şi Martin ar putea lupta pentru victorie şi în etapele în linie, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte ocazii. Tot o etapă şi-a fixat ca obiectiv şi Luis Leon Sanchez, un ciclist subestimat de mulţi, poate pentru că evoluează la o echipă Pro Continentală. Alături de Sanchez, Philippe Gilbert, Damiano Caruso, Rohan Dennis, Alessandro de Marchi şi Michael Valgren mai promit să se facă remarcaţi în următoarele trei săptămâni.

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Spaniei 2014

Chris Froome 32/6

Daniel Martin 34/0

Fabio Aru 41/1

Alberto Contador 43/6

Chris Horner 48/0

Nairo Quintana 50/7

Alejandro Valverde 54/10

Joaquim Rodriguez 55/2

Rigoberto Uran 56/1

Wilco Kelderman 59/0

Who will win the Vuelta?

Turul Spaniei – date statistice

– Recordul de victorii la general este împărţit de Tony Rominger şi Roberto Heras, care s-au impus de câte trei ori

– Ierarhia naţiunilor e condusă de Spania (31 de victorii), urmată de Franţa (9) şi Belgia (7)

– Julian Berrendero (1942), Freddy Maertens (1997) şi Tony Rominger (1994) au condus cursa din prima şi până în ultima zi

– Şapte rutieri s-au impus la general fără să îşi adjudece o etapă: Jean Dotto (1955), Rolf Wolfshohl (1965), Ferdinand Bracke (1971), Jose Pessarodona (1976), Marco Giovannetti (1990), Angel Casero (2001) şi Alejandro Valverde (2009)

– Agustin Tamames (1970), Domingo Perurena (1975), Hennie Kuiper (1976), Oscar Sevilla (2001) şi Roberto Heras (2002) au pierdut tricoul de lider în ultima zi

– Delio Rodriguez este lider într-un clasament al etapelor câştigate, cu 39 de succese

– Elveţianul Alex Zülle are cele mai multe zile petrecute în tricoul de lider, 48

– Sean Kelly şi Laurent Jalabert şi-au adjudecat de câte patru ori ierarhia pe puncte, un record al competiţiei

– Jose Luis Laguia este singurul ciclist care a triumfat de cinci ori în clasamentul căţărătorilor

– Recordul de participări îi aparţine lui Iñigo Cuesta, care a luat de 17 ori startul în Vuelta

– Jose Vicente Garcia Acosta şi Federico Echave au cele mai multe ediţii încheiate, 14

– Trei rutieri din afara Europei s-au impus la general: Luis Herrera (Columbia), Alexandre Vinokourov (Kazahstan) şi Chris Horner (S.U.A.)

– Cea mai mică diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost consemnată în 1984, când Eric Caritoux l-a învins pe Alberto Fernandez pentru doar şase secunde

– La polul opus se află cursa din 1945, câştigată de Delio Fernandez, cu un avans de 30 de minute şi opt secunde în faţa lui Julian Berrendero

– Spaniolul Domingo Perurena este singurul ciclist care a purtat tricoul de lider la şase ediţii

– Belgianul Freddy Maertens deţine recordul pentru cele mai multe succese obţinute la o ediţie: 13 (1977)

– În 1948 s-a înregistrat cea mai mică medie orară: 25,72 km/h; 55 de ani mai târziu, a fost consemnată cea mai ridicată medie orară: 42,50 km/h

– Cea mai lungă perioadă de timp între două victorii ale gazdelor a fost între 1991 şi 1998

– Ediţia inaugurală, din 1935, a avut cele mai puţine etape (14); recordul pentru cele mai multe etape a fost bifat în 1947 (24)

– 33 de ţări au dat cel puţin un câştigător de etapă, în vreme ce 20 de naţiuni au oferit măcar un lider al ierarhiei generale

– Cele mai vizitate oraşe din istoria cursei sunt Madrid (117), Zaragoza (90) şi Barcelona (89)

– Ultimul campion mondial en-titre care a câştigat Vuelta a fost Freddy Maertens, în 1977

– Angelino Soler este cel mai tânăr învingător din istorie, la 21 de ani şi 166 de zile

– Cel mai vârstnic campion e Chris Horner, care a triumfat la 41 de ani şi 327 de zile

– Recordul de victorii consecutive îi aparţine lui Delio Rodriguez, învingător în şase etape la ediţia din 1941

– Doar două ţări străine au găzduit startul Vueltei: Portugalia şi Olanda

Lista de start pentru Turul Spaniei 2014

AG2R: Carlos Betancur, Maxime Bouet, Hubert Dupont, Damien Gaudin, Patrick Gretsch, Yauheni Hutarovich, Lloyd Mondory, Rinaldo Nocentini, Sebastien Turgot.

Astana: Fabio Aru, Daniil Fominykh, Andrea Guardini, Jacopo Guarnieri, Mikel Landa, Alexey Lutsenko, Tanel Kangert, Paolo Tiralongo, Andrey Zeits.

Belkin: Stef Clement, Robert Gesink, Moreno Hofland, Martijn Kaizer, Wilco Kelderman, Paul Martens, Laurens ten Dam, Maarten Tjallinii, Robert Wagner.

BMC: Rohan Dennis, Cadel Evans, Philippe Gilbert, Steve Morabito, Dominik Nerz, Manuel Quinziato, Samuel Sanchez, Larry Warbasse, Danilo Wyss.

Caja Rural: Javier Aramendia, David Arroyo, Pello Bilbao, Karol Domagalski, Francesco Lasca, Lluis Mas, Antonio Piedra, Luis Leon Sanchez, Amets Txurruka.

Cannondale: Maciej Bodnar, Damiano Caruso, George Bennett, Guillaume Boivin, Alessandro De Marchi, Oscar Gatto, Matthias Krizek, Paolo Longo, Peter Sagan.

Cofidis: Yoann Bagot, Jerome Coppel, Romain Hardy, Gert Jõeäär, Christophe Le Mevel, Guillaume Levarlet, Luis Angel Mate, Daniel Navarro, Romain Zingle.

Europcar: Natnael Berhane, Jerome Cousin, Dan Craven, Jimmy Engoulvent, Vincent Jerome, Yannick Martinez, Maxime Mederel, Bryan Nauleau, Romain Sicard.

FDJ: Nacer Bouhanni, Kenny Elissonde, Murilo Fischer, Alexandre Geniez, Johan Le Bon, Cedric Pineau, Thibaut Pinot, Anthony Roux, Geoffrey Soupe.

Garmin-Sharp: Nathan Brown, Andre Cardoso, Koldo Fernandez, Nathan Haas, Ryder Hesjedal, Daniel Martin, David Millar, Andrew Talansky, Johan Vansummeren.

Giant-Shimano: Nikias Arndt, Warren Barguil, Lawson Craddock, John Degenkolb, Johannes Frohlinger, Chad Haga, Koen De Kort, Tobias Ludvigsson, Ramon Sinkeldam.

Katusha: Giampaolo Caruso, Sergei Chernetckii, Alexandr Kolobnev, Dmitry Kozontchuk, Alberto Losada, Daniel Moreno, Joaquim Rodriguez, Yuri Trofimov, Eduard Vorganov.

IAM Cycling: Marcel Aregger, Jonathan Fumeaux, Sebastien Hinault, Dominic Klemme, Pirmin Lang, Matteo Pelucchi, Vicente Reynes, Aleksejs Saramotins, Johann Tschopp.

Lampre-Merida: Winner Anacona, Valerio Conti, Damiano Cunego, Elia Favilli, Roberto Ferrari, Przemyslav Niemiec, Filippo Pozzato, Maximiliano Richeze, Jose Serpa.

Lotto-Belisol: Sander Armee, Vegard Breen, Bart De Clercq, Jens Debusschere, Adam Hansen, Greg Henderson, Pim Ligthart, Maxime Monfort, Jurgen Van Den Broeck.

Movistar: Andrey Amador, Jonathan Castroviejo, Imanol Erviti, Jose Herrada, Gorka Izagirre, Adriano Malori, Javier Moreno, Nairo Quintana, Alejandro Valverde.

MTN-Qhubeka: Gerald Ciolek, Merhawi Kudus, Louis Meintjes, Sergio Pardilla, Kristian Sbaragli, Daniel Teklehaimanot, Jay Robert Thomson, Jacques Janse Van Rensburg, Jaco Venter.

Omega Pharma-Quick Step: Tom Boonen, Gianluca Brambilla, Nikolas Maes, Tony Martin, Wouter Poels, Pieter Serry, Rigoberto Uran, Martin Velits, Carlos Verona.

Orica-Greenedge: Sam Bewley, Esteban Chaves, Simon Clarke, Mitchell Docker, Brett Lancaster, Michael Matthews, Cameron Meyer, Ivan Santaromita, Adam Yates.

Sky: Dario Cataldo, Philip Deignan, Chris Froome, Peter Kennaugh, Vasil Kiryienka, Christian Knees, Mikel Nieve, Luke Rowe, Kanstantsin Siutsou.

Tinkoff-Saxo: Daniele Bennati, Alberto Contador, Jesus Hernandez, Sergio Paulinho, Ivan Rovny, Chris Anker Sørensen, Matteo Tosatto, Michael Valgren, Oliver Zaugg.

Trek Factory Racing: Julian Arredondo, Fabian Cancellara, Fabio Felline, Bob Jungels, Yaroslav Popovych, Jesse Sergent, Jasper Stuyven, Kristof Vandewalle, Haimar Zubeldia.

Caja Rural, Cofidis, IAM şi MTN-Qhubeka

sunt echipele Pro Continentale invitate la startul celei de-a 69-a ediţii a Turului Spaniei. Cu câteva ore înainte de anunţul organizatorilor, pe reţelele sociale apăruseră zvonuri potrivit cărora Colombia şi Bardiani sau Neri Sottoli vor primi un wild card, pe lângă Caja Rural şi Cofidis, grupări sigure de prezenţa lor în ultimul Mare Tur al anului. Dacă s-ar fi întâmplat asta, atunci Vuelta ar fi avut trei echipe italiene pentru prima dată după şapte ani (Lampre, Liquigas şi Milram, în 2007).

Zvonurile nu s-au confirmat, iar Unipublic – companie preluată de Amaury Sport Organisation – le-a invitat pe IAM şi MTN-Qhubeka, acestea urmând să li se alăture lui Caja Rural, singura formaţie spaniolă din eşalonul Pro Continental, şi Cofidis, deja o prezenţă de tradiţie în Vuelta. Ce pot oferi aceste patru echipe?

– Caja Rural – una dintre cele mai solide grupări din liga a doua, aceasta poate alinia o distribuţie de excepţie, cu trei foşti câştigători de etapă: Antonio Piedra, David Arroyo şi Luis Leon Sanchez, care va fi şi liderul echipei, tot ce rămâne de văzut fiind dacă Sanchez va căuta noi victorii sau va merge pentru clasamentul general. Amets Txurruka şi Angel Madrazo vor anima cursa cu atacurile lor, Francesco Lasca şi Davide Vigano se vor implica la sprinturi, în timp ce columbianul Heiner Parra, chiar dacă foarte tânăr, poate fi una dintre surprizele plăcute ale Turului Spaniei.

– Cofidis – trupa pe care francezii o vor trimite în Vuelta va depinde de ceea ce se va întampla în Le Tour, însa cert este că Daniel Navarro va concura şi va ţinti o clasare între primii zece. Ibericul ar putea fi acompaniat de Rein Taaramäe, învingător pe Lagos de Somiedo, în 2011, dar şi de Julien Simon, un ciclist care poate avea un cuvânt important de spus în etapele valonate şi în evadări. Chiar dacă sunt puţine zile de plat, pentru Cofidis nu ar fi o idee rea să il aducă la start şi pe Adrien Petit, care va beneficia de câteva şanse de a bifa un succes, mai ales că sprinterii de top nu vor veni în Spania.

– IAM – la fel ca în cazul lui Cofidis, şi echipa elveţiană îşi va face calculele în funcţie de evoluţia din Turul Franţei. Partea bună pentru IAM este că are mulţi ciclişti puternici în lot, care pot obţine un succes în etapele montane: Matthias Frank, Johann Tschopp, rutier cu victorie în Giro, pe Passo del Tonale, care ar putea lupta şi pentru tricoul de cel mai bun căţărător sau Stefan Denifl, autor al unor progrese importante în ultima vreme. Pentru sprinturi, IAM va conta fie pe Heinrich Haussler, fie pe italianul Matteo Pelucchi.

– MTN-Qhubeka – va scrie istorie în vară, când va deveni prima grupare africană ce va porni la drum într-un Mare Tur. Germanul Gerald Ciolek, câştigătorul din Milano-San Remo 2013, are ca obiective o victorie de etapă şi clasamentul pe puncte, în timp ce compatriotul său, Linus Gerdeman, şi Sergio Pardilla vor lua startul cu gândul la ierarhia generală. În ceea ce îi priveşte pe rutierii africani, Daniel Teklehaymanot şi Merhawi Kudus (senzaţia din Eritreea, un tânăr căţărător cu un potenţial uriaş) ar trebui să facă şi ei parte din echipa lui MTN-Qhubeka.

Turul Spaniei 2014

Aşa cum ne-a obişnuit în ultimii ani, Unipublic a aşteptat până în luna ianuarie pentru a face public traseul Vueltei, al treilea Mare Tur al sezonului. Ediţia cu numărul 69 se va desfăşura între 23 august şi 14 septembrie, va avea 57 de kilometri de contratimp şi opt finaluri la altitudine, dintre care patru vor apărea pe traseu pentru prima dată. După cum se poate vedea din aceste informaţii, organizatorii au redus numărul sosirilor în căţărare, fără ca asta să însemne mai multe etape pentru sprinteri, care vor fi din nou dezavantajaţi.

Problema cu etapele ce se vor termina în ascensiune este că acestea nu oferă multe oportunităţi de atac, totul urmând să se decidă pe ultima căţărare, când mai sunt doar câţiva kilometri până la final. De asemenea, cum vor fi mai puţin de 60 de kilometri de contratimp, căţărătorii nu vor fi obligaţi să atace de fiecare dată, deoarece pierderile acestora în etapele contracronometru nu vor fi mari. În comparaţie cu Giro şi Le Tour, Turului Spaniei îi lipseşte o etapă cu un profil similar clasicelor din Ardeni (Amstel Gold Race sau Liège–Bastogne–Liège), care îi poate surprinde pe mulţi, ducând astfel la crearea unor ecarturi neaşteptate.

Pe de altă parte, traseul a fost şi în anii precedenţi, mai mult sau mai puţin, similar cu cel din 2014, iar Vuelta a fost de fiecare dată cel mai spectaculos Mare Tur al stagiunii, ceea ce demonstrează încă o dată că rutierii sunt cei care decid cum curge cursa. În fine, deşi vine la final de stagiune, competiţia din Peninsula Iberică poate atrage multe nume mari la start, peste nivelul din sezoanele anterioare, deoarece Campionatele Mondiale se vor desfăşura în Spania, la Ponferrada.

Traseul Turului Spaniei din 2014

Etapa l – Jerez de la Frontera – Jerez de la Frontera (12,6 kilometri)

 

Pentru a cincea oară la rând, Turul Spaniei va începe cu un contratimp pe echipe, unul scurt, care va crea diferenţe minime între candidaţii la tricoul roşu. Va fi prima sosire acolo după 17 ani, la precedenta vizită învingător fiind reprezentantul gazdelor, Eleuterio Anguita Hinojosa.

Etapa a ll-a – Algeciras – San Fernando (174,4 kilometri)

 

Ziua va începe cu o căţărare de categoria a treia, în vârful căreia îl vom afla pe primul purtător al tricoului alb cu buline albastre. Apoi, drumul va fi plat, dar nu lipsit de pericole, deoarece vântul are toate şansele să îşi facă apariţia pe final şi să creeze “borduri”. Dacă totul va merge conform planului, atunci se va consemna cea dintâi sosire la sprint a ediţiei 2014.

Etapa a lll-a – Cadiz – Arcos de la Frontera (188 de kilometri)

 

Trei ascensiuni de categoria a treia şi un finiş în uşoară urcare se vor afla în “meniul” rundei, care le va fi propice sprinterilor cu calităţi de puncheuri. Arcos de la Frontera, un orăşel cu puţin peste 31 000 de locuitori, va găzdui în premieră o sosire în Vuelta.

Etapa a lV-a – Mairena del Alcor – Cordoba (172,6 kilometri)

 

La precedenta vizită în Cordoba, Liquigas a făcut spectacol pe ultima coborâre de pe traseu, desprinzându-se cu patru ciclişti, între care Vincenzo Nibali şi Peter Sagan, slovacul obţinând victoria. Acum, o căţărare de categoria a doua va apărea târziu, dar distanţa din vârf până la final este destul de lungă, ceea ce înseamnă că şansele ca favoriţii la tricoul roşu să încerce ceva sunt destul de mici. În schimb, e foarte probabil să fie un finiş la sprint, dar dintr-un grup redus.

Etapa a V-a – Priego de Cordoba – Ronda (182,3 kilometri)

 

Lunga ascensiune plasată în ultimii 30 de kilometri le va pune pune probleme unor rutieri, în special sprinterilor puri, care au puţine oportunităţi în ediţia cu numărul 69 a Vueltei. Victoria va veni fie după un scenariu identic cu cel din runda precedentă, fie după un atac dat târziu de câţiva oameni care nu contează la general.

Etapa a Vl-a – Benalmadena – La Zubia (157,7 kilometri)

 

Dintre cele opt finaluri la altitudine, patru îşi vor face debutul în Turul Spaniei. Este şi cazul lui Cumbres Verdes, care le va oferi pretendenţilor la ierarhia generală o primă ocazie de a vedea la ce nivel se află. Căţărarea din Andalucia nu impresionează prin lungime, ci prin duritatea pantei, ce ajunge şi la 13%. Cum va fi prima sosire în ascensiune, este de aşteptat ca atacurile să apară destul de târziu.

Etapa a Vll-a – Alhendin – Alcaudete (165,4 kilometri)

 

În provincia Jaen, Alcaudete este cunoscut pentru castelul construit aici de mauri în urmă cu un mileniu. De vineri, 29 august, va fi cunoscut şi pentru finişul de etapă pe care îl va organiza. Traseul e valonat, iar ultimii cinci kilometri nu fac excepţie, panta medie fiind de 4%. Va fi un test util pentru cicliştii care au venit în Vuelta să se pregătească pentru Campionatele Mondiale de la Ponferrada.

Etapa a Vlll-a – Baeza – Albacete (207,4 kilometri)

 

O zi care nu are cum să nu se încheie la sprint masiv, într-un oraş care ultima oară când a figurat pe harta cursei, în 2003, l-a avut drept învingător pe italianul Alessandro Petacchi.

Etapa a lX-a – Carboneras de Guadazaon – Aramon Valdelinares (181 de kilometri)

 

Lucrurile serioase vor începe în a doua jumătate a rundei, odată cu Puerto de Cabigondo, o căţărare de categoria a treia. Aceasta va fi urmată de Puerto San Rafel şi de Valdelinares, o ascensiune nu foarte grea, cu pantă maximă 8,8%, pe care Roberto Heras s-a impus în 2005, atunci când l-a învins pe rusul Denis Menchov, adversarul său la tricoul auriu.

Etapa a X-a – Real Lunasterio de Santa Maria de Veruela – Borja (34,5 kilometri)

 

Oamenii de general buni la contratimp vor trebuie să profite la maximum de această etapă, pentru a câştiga sau recupera timp în raport cu căţărătorii puri. Traseul are o ascensiune de categoria a treia încă de la start, ce va crea diferenţe interesante, în timp ce a doua jumătate, chiar dacă este plată, ridică unele obstacole, fiind foarte tehnică.

Etapa a Xl-a – Pamplona – Santuario de San Miguel de Aralar (151 de kilometri)

 

Ascensiunea de final (11 kilometri lungime) se află la debut în Vuelta, iar pantele sale de 13% pot duce la ecarturi considerabile, cu atât mai mult cu cât etapa vine la doar o zi după contratimp. Un alt motiv pentru care căţărarea va fi dificilă este că nu oferă momente de respiro, panta fiind în permanenţă dură.

Etapa a Xll-a – Logroño – Logroño (168 de kilometri)

 

O rundă fără dificultăţi în jurul oraşului din provincia La Rioja, care îi va scoate pe sprinteri din anonimat după mai multe zile în care atenţia tuturor a fost concentrată asupra luptei de la general.

Etapa a Xlll-a – Belorado – Obregon. Parque de Cabarceno (182 de kilometri)

 

Trei ascensiuni plasate în a doua parte a rundei s-ar putea dovedi decisive în reuşita unei evadări. Dacă plutonul nu va fi de acord cu asta, atunci victoria va veni după un sprint în care puncheurii vor fi avantajaţi.

Etapa a XlV-a – Santander – La Camperona (199 de kilometri)

 

Prima căţărare de pe traseu va fi Collada de la Hoz, acolo unde Alberto Contador a atacat în 2012, surprinzându-l pe Joaquim Rodriguez şi luându-i acestuia tricoul roşu. Acum, după această ascensiune de categoria a doua, plutonul se va îndrepta spre La Camperona, nu înainte de a trece peste Puerto de San Glorio. Ultimul obstacol al zilei le va surâde cicliştilor explozivi, deoarece panta maximă pe final e de 24%.

Etapa a XV-a – Oviedo – Lagos de Covadonga (149 de kilometri)

 

Va fi a 19-a sosire din istorie pe ascensiunea din Asturia, cele mai multe victorii acolo fiind obţinute de spanioli, opt, două dintre acestea fiind aduse de Pedro Delgado. Deşi are 12,6 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, Covadonga nu va fi decisivă, statistica ultimilor ani arătând că favoriţii rar au fost interesaţi de un succes aici, victoria revenindu-le unor rutieri aflaţi în evadare.

Etapa a XVl-a – San Martin del Rey Aurelio – La Farrapona (159 de kilometri)

 

A treia zi consecutivă cu finiş la altitudine va aduce şi etapa-regină a ediţiei din acest an. Cinci căţărări de categoria întâi – Alto de la Colladona, Alto del Cordal, Alto de la Cobertoria, Puerto de San Lorenzo şi Lagos de Somiedo – vor aştepta un pluton care va avea din ce în ce mai puţine resurse de energie. În 2011, La Farrapona a fost scena singurei victorii a estonianului Rein Taaramäe într-un Mare Tur.

Etapa a XVll-a – Ortigueira – A Coruña (174 de kilometri)

 

Runda care va veni după a doua zi de pauză va fi sinonimă cu o ultimă oportunitate pentru sprinteri să se facă remarcaţi. Tocmai de aceea, şansele unei evadări vor fi ca şi inexistente.

Etapa a XVlll-a – A Estrada – Monte Castrove (175 de kilometri)

 

O etapă care nu ar trebui să aibă implicaţii majore asupra ierarhiei generale. Cum greul va apărea pe finalul săptămânii, e posibil ca favoriţii să nu încerce nimic, caz în care avantajaţi vor fi rutierii mai slab clasaţi, al căror obiectiv va fi să îşi salveze participarea în Turul Spaniei.

Etapa a XlX-a – Salvaterra do Miño – Cangas de Morrazo (176,5 kilometri)

 

Din nou, atacanţii vor încerca să iasă la rampă, iar terenul le va fi extrem de propice, cu două porţiuni în care aceştia pot acţiona: fie pe ultima căţărare de categoria întâi, fie pe coborârea care îi va duce în Cangas de Morrazo, oraş aflat la debutul în Vuelta.

Etapa a XX-a – Santo Estevo de Ribas de Sil – Puerto de Ancares (163,8 kilometri)

 

Mai întâi, această rundă le va face cu ochiul cicliştilor în continuare interesaţi de tricoul alb cu buline roşii, cele patru ascensiuni oferind puncte suficiente pentru câştigarea acestui clasament auxiliar. În ceea ce îi priveşte pe candidaţii la victoria finală, aceştia vor trebui să aştepte până în ultimii trei kilometri – unde vor găsi pante ce oscilează între 10% şi 12,8% – pentru a încerca să facă diferenţa.

Etapa a XXl-a – Santiago de Compostela – Santiago de Compostela (10 kilometri)

 

Localitatea galiciană, punctul final al unuia dintre cele mai importante pelerinaje din lumea creştină, va găzdui şi ultima etapă a Turului Spaniei, o situaţie care nu a mai fost întâlnită din 1993. Atunci, elveţianul Alex Zülle a câştigat contratimpul individual în Santiago de Compostela, dar a pierdut Vuelta în favoarea compatriotului său, Toni Rominger, care s-a impus la general pentru un avans de numai 29 de secunde. Contratimpul de acum va fi foarte scurt – doar zece kilometri – iar organizatorii vor spera ca diferenţele din clasamentul general să nu fie mari înainte de start, astfel încât suspansul să se păstreze până în ultima clipă.

Cine va merge în cursă

Doi foşti câştigători, Alberto Contador şi Alejandro Valverde, şi-au confirmat deja participarea, ciclistul lui Tinkoff-Saxo fiind de părere că traseul este foarte dificil, deşi din meniu lipsesc Pirineii. Un alt spaniol, Joaquim Rodriguez, va porni cu obiectivul declarat de a îmbrăca tricoul roşu după ultima etapă, în ciuda faptului că va avea 35 de ani. Rodriguez se va baza pe ajutorul colegului Daniel Moreno, în timp ce Contador îl va avea ca “locotenent” pe polonezul Rafal Majka. În ceea ce îl priveşte pe Valverde, rămâne de văzut dacă acesta va fi ajutat de Nairo Quintana sau de Igor Anton.

Luis Leon Sanchez, unul dintre liderii lui Caja Rural, va căuta o victorie de etapă care să îi aducă un loc în echipa pentru Campionatele Mondiale, în timp ce Daniel Navarro va avea drept obiectiv o clasare în top cinci pentru Cofidis. Dintre cicliştii de general care vor veni din afara Spaniei, trebuie amintiţi Ivan Basso, Thibaut Pinot, Esteban Chaves, Maxime Monfort şi Robert Gesink, în timp ce John Degenkolb, Jens Keukeleire şi Maximiliano Richeze se vor număra printre protagoniştii de la sprinturi.