Cafe Roubaix

Avantaj Nibali

Spre surprinderea multora, Astana a câştigat contratimpul pe echipe din prima etapă a Turului Spaniei, plasându-l pe Vincenzo Nibali într-o poziţie pe care mulţi rutieri o doreau pentru starul competiţiei: aceea de lider într-un clasament virtual al favoriţilor la tricoul roşu, cu un avantaj deja substanţial în faţa unora dintre adversarii săi. A doua victorie pentru Astana într-un contratimp pe echipe al unui Mare Tur a confirmat intenţiile lui Nibali la ierarhia generală şi l-a răsplătit pe Janez Brajkovic, un rutier cu multe probleme de sănătate în ultimele sezoane, dar care acum savurează prima zi din carieră ca lider al unei curse de trei săptămâni.

Sergio Henao,  Rigoberto Uran şi Alejandro Valverde sunt alţi ciclişti ce se pot declara mulţumiţi, într-o oarecare măsură, după etapa întâi, ecartul care îi separă de Nibali variind între 29 şi 32 secunde. În schimb, Joaquim Rodriguez a pierdut aproape un minut şi are parte de un start pe care nu şi-l dorea, un start ce îl obligă să iasă la atac cât mai curând şi cât mai des posibil pentru a recupera şi a câştiga timp în raport cu adversarii săi. Într-o situaţie similară se mai află Samuel Sanchez, Ivan Basso şi Carlos Betancur, care au deja întârzieri mari la general.

Dezamăgirea rutierilor, bucuria fanilor, deoarece acum Vuelta va fi şi mai explozivă decât se anunţa înainte de startul primei etape.

Vuelta 2013 – etapa l

Pentru al patrulea an la rând, Turul Spaniei va pleca la drum cu un contratimp pe echipe (de pe o plută folosită pentru cultivarea fructelor de mare), acesta fiind şi cel mai lung de la ultimele ediţii. Traseul are 27,4 kilometri, este plat (altitudinea maximă e de doar 100 de metri) şi nu are multe porţiuni tehnice, ceea ce înseamnă că media orară va fi destul de ridicată, evident, dacă nu vor fi probleme cu vântul. Favorită la victorie este Omega Pharma-Quick Step, care va fi avantajată de faptul că îl are în echipă pe Tony Martin, campionul mondial la contratimp. În afară de german, Gianni Meersman, Zdenek Stybar şi Kristof Vandewalle vor fi şi ei importanţi în tentativa Omegăi Pharma-Quick Step de a intra în posesia primului tricou roşu din cursă.

Movistar (învingătoarea din contratimpul de anul trecut) şi Orica-GreenEdge (câştigătoarea contratimpului din Turul Franţei) sunt dezavantajate acum, fie din cauza traseului, fie din cauza cicliştilor, care nu excelează la această probă. În aceste condiţii, cine i-ar putea da replica echipei manageriate de Patrick Lefevere? Răspunsul este Astana, formaţie care se va baza pe oameni ca Vincenzo Nibali, Tanel Kangert, Jakob Fuglsang, Janez Brajkovic sau Andriy Grivko.

RadioShack-Leopard ar putea face la rândul ei o figură frumoasă, asta însemnând o clasare între primele trei, care ar reprezenta un început foarte bun pentru oamenii de general ai formaţiei luxemburgheze, Chris Horner şi Robert Kiserlovski. În schimb, Sky, prezentă în Vuelta cu mulţi căţărători, va încerca să limiteze pierderile şi să ţină aproape de echipele celorlalţi favoriţi.

Va fi a doua sosire din istorie la Sanxenxo, localitate care a mai primit cursa şi în 2012. Atunci, plutonul a avut parte de o etapă în linie, rezervată sprinterilor, iar câştigător a fost germanul John Degenkolb, de la Argos-Shimano, care i-a învins pe Nacer Bouhanni şi Daniele Bennati.

Actorii din Vuelta 2013

Peste doar câteva zile, va porni la drum ultima cursă de trei săptămâni a sezonului, Turul Spaniei. Ajunsă la ediţia cu numărul 68, competiţia din Peninsula Iberică promite din nou un spectacol pe cinste din nou, la care vor contribui nu doar rutierii prezenţi la start, ci şi traseul extrem de atractiv, ce numără 11 sosiri în căţărare. Va fi un Mare Tur care va avea de toate: “artificii”, tensiune, lupte intense, dar şi emoţii, deoarece Euskaltel, una dintre cele mai iubite echipe din pluton, va dispărea la finalul anului, după aproape două decenii.

Pentru unii rutieri, Vuelta va reprezenta o oportunitate de a-şi trece în palmares o cursă majoră; pentru alţii, ocazia de a-şi salva sezonul sau de a-şi face un nume în plutonul profesionist. În fine, unii ciclişti vor merge la două capete, un rezultat bun aici, dar şi o pregătire pentru Campionatele Mondiale de la Florenţa, care anul acesta propun un traseu foarte dificil, rezervat în special căţărătorilor. Una peste alta, chiar dacă Alberto Contador (campionul din 2012) şi Chris Froome (învingătorul din Turul Franţei) vor lipsi, ceilalţi rutieri vor face cu siguranţă uitate absenţele acestora.

Favoriţii la tricoul roşu

Ivan Basso (35 de ani, 0 victorii în 2013) – Italianul este unul dintre veteranii plutonului, dar ar putea surprinde în Vuelta, dacă va merge la fel cum a făcut-o în Turul Burgosului, acolo unde a terminat pe locul al treilea în etapa-regină, câştigată de Nairo Quintana. Aflat la doar a doua prezenţă în Turul Spaniei, după cea din 2009, când a fost al patrulea, rutierul echipei Cannondale va fi dezavantajat de finişurile explozive, însă va avea suficiente ascensiuni lungi, de uzură, pe care va putea recupera şi chiar câştiga timp. Tocmai de aceea, nu este deloc exclus ca Basso să ajungă la Madrid pe podium.

Carlos Betancur (23 de ani, 0 victorii în 2013) – Chiar dacă nu a bifat niciun succes în acest sezon, columbianul a avut parte de o primăvară foarte bună, care i-a adus un loc cinci şi tricoul de cel mai bun tânăr în Turul Italiei. Forma sa pentru Vuelta reprezintă pentru mulţi o enigmă, deoarece nu a mai concurat într-o cursă de la finalul lunii mai, preferând să se antreneze în ţara natală, program pe care l-a adoptat şi Nairo Quintana, înainte de Le Tour. Dacă şi-a calculat bine paşii, Betancur va trebui luat în calcule pentru o victorie de etapă şi o nouă clasare bună la general. Un răspuns concret privind nivelul său va veni undeva la finalul primei săptămâni.

Euskaltel – poate că gruparea bască nu propune un candidat adevărat la câştigarea Turului Spaniei, însă cu siguranţă va fi una dintre protagoniste, dorind să ofere un spectacol memorabil şi să înregistreze rezultate pe măsură la ultima prezenţă într-un Mare Tur. Cu Samuel Sanchez, Igor Anton, Mikel Nieve şi Mikel Landa în distribuţie, Euskaltel va vâna tot timpul victorii de etapă, iar acestea, în funcţie de cum va decurge cursa, îi pot aduce pe cicliştii săi în situaţia de a lupta pentru tricoul roşu sau pentru cel care îl recompensează pe cel mai bun căţărător.

Sergio Henao (25 de ani, 2 victorii în 2013) – Născut în 1987, an în care Lucho Herrera i-a adus Columbiei primul şi singurul triumf într-un Mare Tur (chiar în Vuelta), Henao pare că a atins maturitatea necesară pentru a conduce o echipă într-o cursă de trei săptămâni şi a lupta pentru câştigarea acesteia. Locul 14 la ediţia anterioară, sud-americanul se va bucura de o formaţie puternică pusă la dispoziţie de Sky, însă un cuvânt important îl va avea şi experienţa, capitol la care este depăşit de aproape toţi adversarii. Absent din Turul Burgosului, Henao s-a antrenat la altitudine în ultimele săptămâni, iar alegerea luată s-ar putea dovedi foarte bună, în condiţiile unui Tur al Spaniei extrem de muntos şi solicitant.

Vincenzo Nibali (28 de ani, şase victorii în 2013) – Învingătorul din Il Giro a anunţat că a venit în Vuelta la o capacitate de 75%, obiectivul său fiind să ajungă la 100% în ultima parte a competiţiei. Chiar dacă senzaţia e că se află puţin în urmă cu pregătirea, ceea ce poate duce la un start mai slab, “Rechinul” nu trebuie scos din discuţie, mai ales dacă va atinge forma maximă odată cu apariţia căţărărilor dure. În Turul Burgosului, unde s-a pregătit pentru Vuelta, a fost foarte activ şi a terminat pe locul al treilea. Ultima dată când s-a întâmplat asta, în 2010, a câştigat Turul Spaniei.

Joaquim Rodriguez (34 de ani, 2 victorii în 2013) – Deşi a ratat victoria în Liège–Bastogne–Liège, catalanul poate fi mulţumit de cum au decurs lucrurile până acum în acest sezon, deoarece şi-a îndeplinit un alt obiectiv, podiumul în Turul Franţei. La o lună de la acel rezultat, el revine în curse direct în Vuelta, cursă pe care anul trecut a pierdut-o în ultimele etape, deşi a fost cel mai puternic rutier. La această ediţie, toate elementele par să fie în avantajul lui “Purito”: va avea o echipă bună, la finalul etapelor vor fi secunde de bonificaţie, sunt destule finişuri explozive pe care le poate lua timp serios adversarilor şi contratimpul nu va juca un rol important în stabilirea învingătorului. Tot ce trebuie să arate Rodriguez este că a învăţat din eşecul anterior şi că nu mai poate fi surclasat de oponenţii săi din punct de vedere tactic.

Rigoberto Uran (26 de ani, o victorie în 2013) – Chiar dacă a anunţat că pleacă de la Sky la finalul sezonului, echipa britanică a decis să îl trimită pe columbian în Turul Spaniei pentru a-l ajuta pe Sergio Henao, dar şi pentru a concura acolo ca variantă de rezervă, în cazul în care compatriotul său clachează. Al doilea în Giro, unde a câştigat şi o etapă încheiată la altitudine, Uran are şanse să termine şi aici pe podium, însă rezultatul său va fi condiţionat de evoluţia lui Henao.

Alejandro Valverde (33 de ani, 4 victorii în 2013) – Singurul fost câştigător prezent la start, Valverde vrea să îşi ia revanşa după un Tur al Franţei în care doar ghinionul l-a împiedicat să lupte pentru podium. Chiar dacă Nairo Quintana nu va fi aici, ibericul se poate baza pe “locotenenţi” redutabili, ca Eros Capecchi, Jose Herrada, Beñat Intxausti şi Sylwester Szmyd, capabili să îl protejeze în permanenţă. Singura sa problemă apare pe ascensiunile scurte şi intense, unde se află sub Joaquim Rodriguez şi columbieni, ceea ce înseamnă că Valverde, mai mult ca sigur, va încerca să îi surprindă pe aceştia atunci când nu se aşteaptă, aşa cum a făcut-o Alberto Contador, în 2012.

Actorii secundari

Rutierii prezentaţi mai sus vor lupta pentru podium, însă clasamentul general nu se termină acolo, mulţi ciclişti fiind determinaţi să obţină o clasare în top zece. Unul dintre aceştia este Daniel Martin, irlandezul urmând să fie liderul lui Garmin-Sharp. Bauke Mollema şi Laurens ten Dam vor fi speranţele lui Belkin, în timp ce Thibaut Pinot speră să facă uitat abandonul din Turul Franţei într-o Vuelta care i se potriveşte de minune. Michele Scarponi o va conduce pe Lampre şi speră ca prin evoluţia din aceste trei săptămâni să îşi asigure un contract solid pentru sezoanele viitoare, la fel ca americanul Chris Horner, câştigătorul etapei-regine din Turul Utah.

Deşi îl va susţine pe Carlos Betancur, Domenico Pozzovivo poate lupta pentru un succes la altitudine, la fel ca Thomas De Gendt şi Leopold König, doi ciclişti în care se pun speranţe mari. Roman Kreuziger va fi liderul lui Saxo-Tinkoff pe hârtie, urmând să îl sprijine pe Rafal Makja, polonezul ce va veni aici după ce a impresionat în Giro, în vreme ce Caja Rural promite la rândul ei să se facă remarcată cât mai des, prin Ametx Txurruka, André Cardoso, David Arroyo şi Francesco Lasca.

Organizatorii au fost zgârciţi cu sprinterii, oferindu-le doar câteva oportunităţi, ceea ce a dus la absenţa marilor nume din pluton. Pe de o parte, o pierdere, pe de alta, o luptă extrem de deschisă între ciclişti ca Nikias Arndt, Reinardt Janse Van Rensburg, Ramon Sinkeldam, Barry Markus, Theo Bos, Geoffrey Soupe, Tyler Farrar, Maximiliano Richeze, Andrew Fenn sau Michael Matthews.

Gianni Meersman, Philippe Gilbert, Simon Gerrans, Edvald Boasson Hagen, Luis Leon Sanchez sau Luca Paolini promit să anime etapele valonate, cu un traseu pentru puncheuri. Pentru singurul contratimp individual din cursă, Fabian Cancellara şi Tony Martin vor fi marii favoriţii, aceştia fiind şi doi dintre pretendenţii la tricoul curcubeu de la Florenţa. Cu o asemenea distribuţie, dar şi cu un traseu ofertant şi spectaculos, Vuelta are toate şansele să fie încă o dată cel mai bun Mare Tur al sezonului.

Lista de start pentru Vuelta 2013

AG2R: Carlos Betancur, Domenico Pozzovivo, Rinaldo Nocentini, Julien Berard, Steve Chainel, Mikael Cherel, Ben Gastauer, Lloyd Mondory, Matteo Montaguti.

Argos-Shimano: Nikias Arndt, Warren Barguil, Johannes Frohlinger, Thierry Hupond, Reinardt Janse Van Rensburg, Tom Peterson, Georg Preidler, Ramon Sinkeldam, Tom Stamsnijder.

Astana: Vincenzo Nibali, Paolo Tiralongo, Jakob Fuglsang, Janez Brajkovic, Andriy Grivko, Tanel Kangert, Andrey Zeits, Maxim Iglinskiy, Alessandro Vanotti.

Belkin: Bauke Mollema, Laurens ten Dam, Theo Bos, Stef Clement, Luis Leon Sanchez, Juan Manuel Garate, Graeme Brown, Robert Wagner, David Tanner.

BMC: Yannick Eijssen, Philippe Gilbert, Martin Kohler, Sebastian Lander, Klaas Lodewyck, Dominik Nerz, Marco Pinotti, Ivan Santaromita, Danilo Wyss.

Caja Rural: David Arroyo, Amets Txurruka, Ivan Velasco, Francesco Lasca, Francisco Josa Aramendia, Fabricio Ferrari, Marcos Garcia, André Cardoso, Antonio Piedra.

Cofidis: Yoann Bagot, Cyril Bessy, Jerome Coppel, Nicolas Edet, Luis Angel Mate, Adrien Petit, Stephane Poulhies, Nico Sijmens, Romain Zingle.

Euskaltel: Samuel Sanchez, Igor Anton, Mikel Nieve, Egoi Martinez, Gorka Verdugo, Jorge Azanza, Juan Jose Oroz, Pablo Urtasun, Mikel Landa.

FDJ: Thibaut Pinot, Arnaud Courteille, Kenny Elissonde, Alexandre Geniez, Laurent Mangel, Cedric Pineau, Anthony Roux, Geoffrey Soupe, Jussi Veikkanen.

Garmin-Sharp: Daniel Martin, Caleb Fairly, Tyler Farrar, Koldo Fernandez, Alex Howes, Michel Kreder, Nick Nuyens, Alex Rasmussen, Johan Vansummeren.

Katusha: Joaquim Rodriguez, Giampaolo Caruso, Vladimir Gusev, Vladimir Isaichev, Dmitry Kozonchuk, Alberto Losado, Daniel Moreno, Luca Paolini, Angel Vicioso.

Lampre: Michele Scarponi, Winner Anacona, Simone Stortoni, Maximiliano Richeze, Massimo Graziato, Diego Ulissi, Manuele Mori, Matteo Bono, Luca Dodi.

Lotto-Belisol: Bart De Clercq, Francis De Greef, Adam Hansen, Greg Henderson, Vicente Reynes, Jurgen Van de Walle, Tosh Van Der Sande, Dennis Vanendert, Jelle Vanendert.

Movistar: Alejandro Valverde, Eros Capecchi, Imanol Erviti, Jose Ivan Gutierrez, Jose Herrada, Beñat Intxausti, Pablo Lastras, Javier Moreno, Sylwester Szmyd.

NetApp-Endura: Jan Barta, Iker Camaño, David de la Cruz, Zakkary Dempster, Bartosz Huzarski, Leopold Konig, Jose Mendes, Daniel Schorn, Paul Voss.

Omega Pharma-Quick Step: Tony Martin, Gianni Meersman, Zdenek Stybar, Kevin De Weert, Andrew Fenn, Serge Pauwels, Pieter Serry, Guillaume Van Keirsbulck, Kristof Vandewalle.

Orica-GreenEdge: Simon Gerrans, Simon Clarke, Michael Matthews, Leigh Howard, Mitchell Docker, Baden Cooke, Christian Meier, Sam Bewley, Wesley Sulzberger.

NetApp-Endura: Jan Barta, Iker Camaño, David de la Cruz, Zakkary Dempster, Bartosz Huzarski, Leopold Konig, Jose Mendes, Daniel Schorn, Paul Voss.

RadioShack-Leopard: Matthew Busche, Fabian Cancellara, Ben Hermans, Chris Horner, Markel Irizar, Robert Kiserlovski, Yaroslav Popovych, Gregory Rast, Haimar Zubeldia.

Saxo-Tinkoff: Roman Kreuziger, Chris Anker Sorensen, Nicki Sorensen, Michael Morkov, Nicholas Roche, Matteo Tosatto, Rafal Majka, Evgeny Petrov, Oliver Zaugg.

Sky: Sergio Henao, Edvald Boasson Hagen, Dario Cataldo, Vasil Kiryienka, Christian Knees, Salvatore Puccio, Luke Rowe, Rigoberto Uran, Xabier Zandio.

Vacansoleil: Barry Markus, Johnny Hoogerland, Wout Poels, Lieuwe Westra, Thomas De Gendt, Grega Bole, Juan Antonio Flecha, Tomasz Marczynski, Rafael Valls.

* Lista va fi completată, pe măsură ce echipele vor fi anunţate.

Vuelta 2013, “desenată” pentru spectacol

Sprinterii care doresc să participe în Turul Spaniei trebuie să ştie un lucru: dacă ediţia din 2012 li s-a părut dificilă, cea de anul acesta va fi infinit mai grea. Organizatorii nu s-au dezminţit şi au mizat în continuare pe formula atât de apreciată de fani: cât mai multe sosiri în căţărare. Astfel, dacă anul trecut au fost 10 finaluri în urcare, la ediţia cu numărul 68 vor fi 11, la care se adaugă şi un contratimp individual valonat, ce are inclusă pe traseu o căţărare de categoria a treia.

Mulţi au spus că ediţia precedentă a fost marea şansă a lui Joaquim Rodriguez de a câştiga o cursă de trei săptămâni, însă iată că lucrurile nu stau chiar aşa şi catalanul va beneficia de încă o oportunitate de a-şi vedea visul împlinit, ca şi cum el ar fi stabilit harta competiţiei împreună cu organizatorii. Tot ce rămâne de văzut va fi forma cu care se va prezenta la start, în condiţiile în care a anunţat că va participa şi în Turul Franţei.

Vuelta va avea 21 de etape şi un total de 3319 kilometri; caravana va merge în sens invers acelor de ceasornic, se va aventura şi în sud (după cum bine se ştie, ediţia din 2012 a avut loc doar în nord), va ajunge în Andorra, dar şi în Franţa, la capătul unei etape “mamut”, care îi va solicita din plin pe ciclişti. Aşa cum ne-a obişnuit, cursa se va încheia pe străzile din Madrid, cu ceea ce va fi cel mai probabil un sprint masiv.

Traseul Turului Spaniei din 2013

Etapa l – Vilanova de Arousa – Sanxenxo (27 de kilometri)

Va fi un start inedit, cu un contratimp pe echipe care va avea ca punct de plecare o platformă plutitoare folosită pentru conchilicultură. Plutonul va ajunge pentru al doilea an consecutiv la Sanxenxo, ediţia precedentă consemnând triumful germanului John Degenkolb. Acum, se vor realiza primele diferenţe între favoriţii la tricoul roşu, pe un traseu plat, fără mari dificultăţi.

Etapa a ll-a – Pontevedra – Alto da Groba (176,8 kilometri)

Cicliştii nu vor avea mult de aşteptat până la prima sosire în căţărare, care îşi va face apariţia în a doua zi. Caravana va ajunge pe Alto de Groba, o ascensiune în lungime de aproximativ zece kilometri, cu un finiş care are scris numele lui “Purito” pe el.

Etapa a lll-a – Vigo – Mirador de Lobeira (172,5 kilometri)

Organizatorii au dorit ca Vuelta să îşi arate “colţii” încă de la început şi exact asta se va întâmpla în 2013. Ziua a treia va consta într-o etapă care va reprezenta o simplă plimbare până cu câţiva kilometri înainte de final, când drumul va începe să urce până la 400 de metri altitudine, acolo unde se află Mirador de Lobeira. Practic, o sosire similară uneia din clasicele din Ardeni.

Etapa a lV-a – Lalin/A Estrada – Fisterra. La Etapa del Fin del Mundo (186,4 kilometri)

Mulţi ar fi tentaţi să spună că sprinterii vor beneficia în sfârşit de o şansă, dar lucrurile nu stau chiar aşa. Profilul ultimei runde care se va desfăşura în Galicia este valonat şi finalul are “dinţi de fierăstrău”, numai buni pentru câteva atacuri din partea celor care au drept obiectiv o victorie. Dacă la asta se adaugă şi faptul că drumul urcă uşor în ultimii doi kilometri, rezultă o etapă dificil de controlat de echipele sprinterilor.

Etapa a V-a – Sober – Lago de Sanabria (168,4 kilometri)

În teorie, va fi prima etapă destinată sprinterilor, în ciuda faptului că se va trece peste două ascensiuni de categoria a treia. Cum ultima e plasată cu aproape 30 de kilometri rămaşi până la final, tentativele de atac vor putea fi neutralizate cu uşurinţă, înainte de prima sosire din istorie la Lago de Sanabria.

Etapa a Vl-a – Guijuelo – Caceres (177,3 kilometri)

Caceres a fost unul dintre oraşele aflate pe harta ediţiei de debut a Turului Spaniei, iar în 2013 se va pregăti să revină după aproape două decenii de la precedenta vizită. Atunci, victoria i-a revenit francezului Laurent Jalabert, care a cucerit şi tricoul pe puncte.

Etapa a Vll-a – Almendralejo – Mairena del Aljarafe (195,5 kilometri)

Doar câteva cuvinte: ultima etapă pentru sprinteri din prima jumătate a cursei.

Etapa a Vlll-a – Jerez de la Frontera – Alto de Peñas Blancas (170 de kilometri)

Localitatea de start este cunoscută pentru circuitul de motociclism din apropiere, echipa de fotbal aflată în Segunda Division, dar şi pentru că acolo s-a născut Primo de Rivera, fostul dictator al Spaniei din perioada interbelică. Peñas Blancas (16 kilometri), ascensiunea de la final, îşi va face debutul în Vuelta şi îi va aştepta pe rutieri cu o pantă medie de 6,2% şi maximă de 8,9%.

Etapa a lX-a – Antequera – Valdepeñas de Jaén (174,3 kilometri)

Traseul propune o combinaţie interesantă în ultimii 24 de kilometri: o căţărare de categoria a treia, o coborâre relativ lungă şi apoi sosirea pe Valdepeñas de Jaén, supranumită “Mur de Huy” a Spaniei, pentru panta sa maximă de 22%. În 2011, când plutonul a mai ajuns acolo, primul a terminat Joaquim Rodriguez, care i-a învins pe Wout Poels şi Dani Moreno.

Etapa a X-a – Torredelcampo – Alto de Hazallanas (175,5 kilometri)

O nouă rundă grea, cu altă ascensiune ce va fi parcursă în premieră – Alto de Hazallanas. Înainte de aceasta, caravana va trece peste Alto de Monachil, căţărare de categoria întâi pe care se pot lansa atacuri fie din partea cicliştilor mai slab plasaţi la general, fie din partea celor care încearcă să îşi lase adversarii fără colegi. Pe Hazallanas, unde panta urcă până la 22%, nu se va juca doar victoria de etapă, ci şi un loc cât mai bun în clasament.

Etapa a Xl-a – Tarazona – Tarazona (38 de kilometri)

La fel ca în 2012, tot un singur contratimp individual va fi şi acum, deloc uşor, care îi va favoriza pe căţărători. Şi aceasta, deoarece prima parte a rundei urcă în permanenţă, până la kilometrul 18, unde se află vârful lui Alto del Moncayo.

Etapa a Xll-a – Maella – Tarragona (157 de kilometri)

13 ani au trecut de când Tarragona, altfel o prezenţă constantă în Vuelta, nu a mai organizat o sosire. Atunci, primul a încheiat Abraham Olano, după un contratimp individual în lungime de 38 de kilometri. De această dată, în prim-plan se vor afla sprinterii.

Etapa a Xlll-a – Valls – Castelldefels (165 de kilometri)

În cartea Turului Spaniei, această etapă apare ca fiind de munte mediu, deoarece include o ascensiune de categoria a doua şi una de categoria întâi. Totuşi, sprinterii au o şansă importantă, deoarece ultimul obstacol figurează la kilometrul 118.

Etapa a XlV-a – Bagá – Collada de la Gallina (164 de kilometri)

În 2012, etapa terminată pe Coll de la Gallina a fost una dintre cele mai frumoase: Alberto Contador a atacat dintr-un grup de patru, dar a fost prins şi depăşit de Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez cu doar 10-15 metri înainte de final. Anul acesta, sosirea din Andorra promite cel puţin la fel de mult spectacol, mai ales că va fi precedată de trei căţărări repertoriate.

Etapa a XV-a – Andorra – Peyragudes (232,5 kilometri)

Pentru prima oară după un deceniu, Vuelta va ajunge în Franţa, iar asta se va întâmpla la capătul celei mai lungi etape de la această ediţie, un adevărat test de anduranţă pentru ciclişti, cu nu mai puţin de cinci căţărări de categoria întâi: Col del Cantó, Port de la Bonaigua, Coll du Port de Balé şi Col de Peyresourde şi Peyragudes. Şi această sosire se leagă de Alejandro Valverde, deoarece rutierul lui Movistar s-a impus la Peyragudes în Turul Franţei din 2012. În 2003, la vizita anterioară a Vueltei în Franţa, plutonul a încheiat la Cauterets, iar victoria a fost obţinută de danezul Michael Rasmussen.

Etapa a XVl-a – Graus – Aramón Formigal (147,7 kilometri)

În 1972, Formigal a găzduit primul final în căţărare din istoria Turului Spaniei, iar primul loc i-a revenit legendarului José Manuel Fuente, care a câştigat în acel an toate clasamentele: general, pe puncte, al căţărătorilor şi al combinatei. La ceva mai mult de patru decenii de atunci, cicliştii vor urca aproximativ 1300 de metri în altitudine de la startul zilei şi vor trece peste două ascensiuni relativ uşoare, înainte de a lupta pentru victorie pe Formigal.

Etapa a XVll-a – Calahorra – Burgos (184,5 kilometri)

O etapă pe care sprinterii nu au voie să o rateze, chiar dacă vor ajunge la Burgos extrem de obosiţi după infernul de până atunci.

Etapa a XVlll-a – Burgos – Peña Cabarga (186 de kilometri)

Căţărarea de final este una dintre cele mai iubite de fani, mai ales după spectacolul uluitor din 2011, atunci când Chris Froome şi Juan Jose Cobo au fost actorii principali ai unui duel aprig, rămas pentru totdeauna în istoria Vueltei. Peña Cabarga are pantă medie 9,2%, dar panta maximă ajunge la 18%, fiind perfectă pentru cicliştii explozivi. Iar în cursă vor fi destui, fie veniţi să lupte pentru tricoul roşu, fie să se pregătească pentru Campionatele Mondiale de la Florenţa.

Etapa a XlX-a – San Vicente de la Barquera – Alto del Naranco (177,5 kilometri)

Samuel Sanchez va fi extrem de motivat să obţină un succes aici, deoarece se ajunge la doar câţiva kilometri de Oviedo, oraşul său natal. În plus, finalul seamănă destul de bine cu Santuario de Arrate, acolo unde ciclistul echipei Euskaltel s-a impus în mai multe rânduri. Ultima căţărare a zilei a fost prezentă mai mult de jumătate de secol în lumea ciclismului, pentru că aici se termina Subida al Naranco, cursă de o zi înfiinţată în 1941, dar care nu a mai fost organizată din 2010.

Etapa a XX-a – Avilés – Alto de L’Anglirú (144,1 kilometri)

Cunoscută pentru duritatea sa, datorită căreia a fost catalogată drept cea mai grea căţărare din ciclism, Angliru se întoarce la doi ani de la precedenta apariţie, când Juan Jose Cobo s-a impus şi a devenit lider al clasamentului general. A fost doar pentru a doua oară în istoria Turului Spaniei când câştigătorul de acolo a coincis cu cel de la general, după ediţia din 2008, care a consemnat triumful lui Alberto Contador. Înainte de Angliru se află Alto del Cordal, însă nimeni nu va ataca de acolo, deoarece o astfel de acţiune ar fi sinucidere curată, în condiţiile în care Angliru are pante ce urcă până la 23,5%.

Etapa a XXl-a – Leganés – Madrid (99,1 kilometri)

O binemeritată zi de pauză pentru oamenii de general şi o ultimă ocazie pentru sprinteri de a pleca din Vuelta cu un succes de etapă.

Cine va merge în cursă?

Cinci rutieri importanţi şi-au anunţat deja prezenţa în cursă: Joaquim Rodriguez, Samuel Sanchez, Alejandro Valverde (câştigătorul din 2009), Sergio Henao şi Luis Leon Sanchez. Acestora li s-ar putea alătura Vincenzo Nibali (învingătorul din 2010), Jurgen Van Den Broeck, Chris Froome şi Alberto Contador (deţinătorul trofeului), dar participarea ultimilor trei depinde de ce vor face aceştia în Turul Franţei, principalul lor obiectiv în actualul sezon.

Evident, vor veni şi câţiva sprinteri, dar nu foarte mulţi, deoarece traseul este mult prea dificil pentru ei şi nici nu le-ar fi de ajutor în perspectiva Campionatelor Mondiale, care vor avea un profil foarte greu, pentru oamenii de clasice valonate. Totuşi, îndrăznesc să spun că nici nu contează cine va concura în Turul Spaniei, deoarece la ediţia cu numărul 68 nu rutierii se vor afla în prim-plan, ci traseul, unul cum rar este văzut într-o cursă majoră. Iar de pe urma acestui lucru, fanii au numai de câştigat.