Cafe Roubaix

Analiza echipelor din Turul Franţei

AG2R – gruparea franceză poate lupta atât pentru clasamentul general, cât şi pentru victorii de etapă. Clasat pe locul 15 la ediţia precedentă, Romain Bardet va încerca să îmbunătăţească acel rezultat, ciclistul din Hexagon urmând să se bazeze pe Jean-Christophe Peraud şi Christophe Riblon. Mai mult ca sigur, Riblon va primi mână liberă la un moment dat şi va pleca în evadare într-o etapă montană, scenariu ce i se poate aplica şi lui Bardet, dacă acesta va ieşi din calculele pentru clasamentul general. AG2R îl mai are şi pe Samuel Dumoulin, însă acesta poate spera, cel mult, la un top zece în etapele care se vor încheia la sprint.

Astana – echipa este construită pentru a-l ajuta pe Vincenzo Nibali, aflat într-o evidentă creştere de formă. Proaspătul campion al Italiei încearcă să devină doar al şaselea ciclist din istorie cu succese în toate cele trei Mari Tururi, iar tentativa sa va fi susţinută de oameni ca Michele Scarponi, Tanel Kangert, Jakob Fuglsang sau Lieuwe Westra, cu toţii capabili să îl ajute pe munte, dar şi să pună în aplicare planurile tactice pe care “Rechinul” le va folosi ca să îşi surprindă adversarii.

Belkin – formaţia manageriată de Richard Plugge a adus o distribuţie interesantă la start, ce se poate implica în mai multe bătălii. O miză mare va fi etapa a cincea, cu Lars Boom şi Sep Vanmarcke capabili să câştige pe pavatele din nordul Franţei. Belkin are şi rutieri ce pot merge în evadare, dar aceştia îşi vor încerca şansa doar în prima parte a cursei, deoarece mai apoi, când se ajunge în munţi, toată lumea (Laurens ten Dam, Steven Kruijswijk) îl va sprijini pe Bauke Mollema, al cărui obiectiv este să termine între primii zece.

BMC – Tejay van Garderen va fi omul de general, însă aşteptările nu par să fie prea mari în ceea ce îl priveşte, urmare a parcursului slab avut în ultima vreme. Echipa ce i-a fost pusă la dispoziţie nu este foarte puternică, dar Van Garderen se va putea baza pe oameni pe Darwin Atapuma sau Peter Stetina în zilele petrecute în munţi. Pentru victoriile de etapă, presiunea va fi pe Greg Van Avermaet, care va avea suficiente oportunităţi, mai ales în prima săptămână.

Bretagne-Séché – echipa franceză va merge pe “reţeta” tradiţională folosită de echipele Pro Continentale: cât mai multe evadări. În absenţa argentinianului Eduardo Sepulveda, care i-ar fi oferit speranţe şi la o clasare bună la general, Bretagne va spera la ceva din partea lui Romain Feillu şi Armindo Fonseca la sprinturi, în timp ce Brice Feillu va fi omul de urmărit în evadările ce se vor forma în etapele montane.

Cannondale – două lucruri au surprins la selecţia realizată de echipa italiană: absenţa lui Damiano Caruso şi prezenţa lui Elia Viviani, care a concurat în Giro şi în Criteriul Dauphiné. La fel ca în ultimii doi ani, Peter Sagan va fi liderul lui Cannondale, obiectivul său fiind cel puţin un succes de etapă şi câştigarea tricoului verde. Tocmai de aceea, întreaga echipă va fi la dispoziţia sa, evident, cu excepţia zilelor petrecute în munţi, acolo unde Alessandro De Marchi poate primi mână liberă.

Cofidis – va avea doi lideri, pe Daniel Navarro şi Rein Taaramäe, selecţia urmând să se facă natural, în prima rundă montană. La prima vedere, datorită experienţei, spaniolul pare mai capabil să aducă o clasare bună la general, în vreme ce Taaramäe poate vâna o etapă. Adrien Petit este un ciclist care nu poate spera la un podium în etapele de plat, dar are ocazia să se facă remarcat pe pavate, în timp ce etapele valonate îl vor aduce în prim-plan pe Julien Simon, cu condiţia ca acesta să îşi fi regăsit forma din urmă cu doi ani.

Europcar – venit din Turul Italiei, unde a încheiat pe patru, Pierre Rolland va încerca să bifeze un nou top zece, însă misiunea sa se anunţă dificilă, astfel încât e posibil să se concentreze pe câştigarea unei etape, la fel ca Thomas Voeckler, care are un simţ aparte de a simţi evadările ce au şanse să reuşească. În afară de Voeckler, în evadări ar mai putea ajunge Kevin Reza, ocupantul locului trei la Campionatele Naţionale. Altfel, Europcar a hotărât să îl aducă în Le Tour şi pe Bryan Coquard; acesta îşi va face debutul într-un Mare Tur şi va fi extrem de interesant de văzut ce va obţine în etapele de plat, mai ales că a arătat în multe rânduri că nu îi lipseşte curajul.

FDJ – din cauza unei răceli, Thibaut Pinot nu a arătat de ce este capabil în Turul Elveţiei, dar tânărul rutier al lui Marc Madiot speră să facă asta în Turul Franţei, de unde vrea să plece nu doar cu o victorie de etapă, ci şi cu un top zece la general. Celălalt lider al echipei e Arnaud Démare, aflat la prima participare din carieră în Marea Buclă. Proaspăt campion al Franţei, acesta va trebui să demonstreze ce poate împotriva marilor sprinteri ai momentului. Un al treilea om de luat în seamă de la FDJ e Arthur Vichot, capabil să producă surpriza în una dintre etapele valonate.

Garmin-Sharp – învingător în Criteriul Dauphiné, Andrew Talansky are drept obiectiv un nou top zece în Le Tour, la fel ca anul trecut, mulţi fiind de părere că poate ajunge şi între primii cinci. Campion al Olandei, Sebastian Langeveld va ţinti etapa a cincea, în care se poate baza pe Johan Vansummeren, în timp ce Tom-Jelte Slagter nu ar trebui să surprindă pe nimeni dacă va obţine un succes în prima jumătate a cursei, atunci când sunt programate mai multe etape similare clasicelor din Ardeni.

Giant-Shimano – anul trecut, Marcel Kittel a câştigat patru etape, iar acum a revenit, cu obiectivul declarat de a-şi îmbogăţi palmaresul. Giant-Shimano are cel mai bun “trenuleţ” din pluton şi germanul va porni ca favorit pe plat. În etapele considerate de plat, dar care au plasate căţărări scurte pe final, John Degenkolb va deveni liderul lui Giant, echipă ce va spera la rezultate şi din partea lui Dries Devenyns şi Tom Dumoulin, doi rutieri ce nu se sfiesc să meargă în evadare.

IAM Cycling – este una dintre cele mai complete formaţii prezente la start. Evident, IAM va încerca să obţină măcar o victorie, dar se poate gândi şi la clasamentul general, prin Mathias Frank, aflat într-o formă excelentă. Pe pavate sau în etapele valonate, Sylvain Chavanel, Martin Elmiger şi Heinrich Hausslor îi pot îndeplini obiectivul grupării Pro Continentale, de la care nu poate trece neremarcat nici Sebastien Reichenbach, tânărul ciclist ce a impresionat în cursele pe etape din 2014.

Katusha – va fi interesant de văzut dacă Alexander Kristoff va putea să câştige o etapă şi să se implice în bătălia ce se va da pentru tricoul verde, norvegianul declarând încă de la startul anului că acestea sunt ţintele sale pentru Turul Franţei. Kristoff nu va beneficia de un “trenuleţ”, dar îl va avea alături pe Luca Paolini, care s-a dovedit atât de important în Milano-San Remo. Simon Spilak va avea ocazia să lupte pentru ierarhia generală, iar Joaquim Rodriguez va încerca să câştige una dintre cele cinci etape cu finiş la altitudine. Katusha este o echipă care trebuie să fie luată în seamă şi în evadări, deoarece are rouleuri foarte puternici.

Lampre-Merida – gruparea italiană îl va susţine pe Rui Costa, campionul mondial, care va fi ajutat de oameni ca Jose Serpa, Kristijan Durasek sau Chris Horner. Nu e exclus ca americanul, în funcţie de cum vor decurge lucrurile, să devină liderul echipei, mai ales că se prezintă aici cu puţine zile de cursă, aşa cum s-a întâmplat şi în Vuelta 2013. Sacha Modolo îşi va face debutul în Turul Franţei, şi chiar dacă nu este un favorit pentru etapele ce se vor încheia la sprint, italianul nu trebuie neglijat, deoarece poate produce surpriza, mai ales atunci când finalul e haotic.

Lotto-Belisol – André Greipel, Tony Gallopin şi Jurgen Van Den Broeck sunt cei trei ciclişti de la care Marc Sergeant are aşteptări. Germanul va fi unul dintre principalii candidaţi la victorie pe plat, Gallopin poate profita de statutul de outsider în etapele valonate, în timp ce Van Den Broeck, autor al unei evoluţii foarte bune în Dauphiné, va căuta să termine între primii cinci la general şi să repete astfel rezultatul din 2010 şi 2012. Dacă lucrurile nu vor merge bine pentru belgian, acesta se poate transforma într-unul dintre pretendenţii la câştigarea tricoului alb cu buline roşii.

Movistar – toată lumea pentru Alejandro Valverde, acesta pare să fie motto-ul echipei spaniole. Ajuns la 34 de ani, ibericul este conştient că se află înaintea ultimei şanse de a termina Le Tour pe podium. Nivelul său e în continuare foarte ridicat, însă rămâne de văzut dacă şi tactica va fi pe măsură, Valverde fiind cunoscut pentru alegerile greşite pe care le face în multe rânduri. Pe lângă general, rutierul în vârstă de 34 de ani are ca obiectiv şi un succes de etapă, iar prima ocazie va veni în a doua zi a cursei. Dacă va lua tricoul galben acolo, spaniolul îl poate ţine şi o săptămână.

NetApp-Endura – Leopold König vine în Turul Franţei pentru prima dată în carieră, iar cehul se bucură de o echipă solidă, din care fac parte Tiago Machado, David de la Cruz şi Bartosz Huzarski (ce poate beneficia de şanse în etapele valonate). Conştient de dificultatea cursei şi de nivelul adversarilor, König şi-a propus un top 15, însă principalul său obiectiv este câştigarea unei etape, prin care NetApp să răsplătească încrederea organizatorilor.

Omega Pharma-Quick Step – Mark Cavendish va fi omul de urmărit, în tentativa sa de a demonstra că este cel mai bun sprinter din lume. Britanicul şi-a fixat două ţinte clare: prima etapă, care i-ar aduce şi tricoul galben, şi ultima, de pe Champs-Élysées, acolo unde anul trecut a pierdut pentru prima dată. “Trenuleţul” său are rutieri unul şi unul, însă nu este destul de omogen, iar asta s-ar putea vedea în momentele-cheie. Altfel, echipa belgiană va spera ca Tony Martin să câştige unicul contratimp individual, în vreme ce Michal Kwiatkowski va rula fără presiunea de a obţine o clasare bună la general, polonezul fiind mai mult interesat de un succes de etapă.

Orica-GreenEdge – este o echipă care îşi poate pune serios amprenta asupra primei săptămâni, datorită unor oameni ca Simon Gerrans, Luke Durbridge, Jens Keukeleire sau Mathew Hayman, cu toţii capabili să aducă victorii, clasări pe podium, dar şi să ajute la “sechestrarea” tricoului galben. În etapele de munte mediu, Michael Albasini şi Simon Yates (chiar dacă britanicul e neo-profesionist) pot ieşi la suprafaţă. În plus, cu Yates – care poate fi una dintre revelaţiile cursei – Orica a dat şi o excelentă lovitură de PR, deoarece acesta este singurul englez prezent la start.

Sky – echipa care l-a dat pe câştigătorul tricoului galben la ultimele două ediţii vine pregătită să îşi apere trofeul, chiar dacă problemele de sănătate i-au afectat mai mulţi ciclişti, între care şi Chris Froome, liderul său. Pentru Sky, victoriile de etapă nu contează, doar tricoul galben fiind important. Toţi ceilalţi ciclişti vor trage pentru Froome – care susţine că se află în cea mai bună formă a carierei – şi vor trebui să se ridice nu doar la nivelul său, ci şi al cursei, care se anunţă mult mai dificilă decât a fost în 2012 sau 2013. Pentru Froome va fi foarte important ca Richie Porte să îşi regăsească picioarele de anul trecut, în caz contrar, tot greul pe ultima parte a căţărărilor urmând să cadă pe Mikel Nieve.

Tinkoff-Saxo – la fel ca marele său adversar la tricoul galben, şi Alberto Contador se bucură de o echipă echilibrată, capabilă să îl ajute atât pe munte, dar şi în etapele de plat sau pe atât de temutele pavate. Totuşi, e posibil ca spaniolul să acuze la un moment dat absenţa lui Roman Kreuziger, el neavând un “locotenent” la fel de puternic. În plus, Rafal Majka a fost chemat aici în ultima clipă şi nu prezintă nicio garanţie că poate sta alături de Contador vreme de trei săptămâni. Din contră, oboseala acumulată de polonez în Giro şi lipsa antrenamentelor l-ar putea scoate din joc devreme, iar Michael Rogers nu va fi suficient pentru a acoperi golul creat.

Trek Factory Racing – echipa americană are drept obiectiv o victorie de etapă şi şansele de a o obţine sunt mari. Prima oportunitate va veni în etapa a cincea, când Fabian Cancellara va încerca să îmblânzească pavatele din nordul Franţei, urmând ca odată ce munţii îşi vor face apariţia, Haimar Zubeldia, Frank şi Andy Schleck să îşi încerce şansa. Primii doi vor o clasare bună la general, Andy Schleck fiind cel care va avea libertatea de a merge în evadări, acolo unde va putea fi văzut şi veteranul Jens Voigt, în etapele de tranziţie. Deşi nu va putea conta pe un “trenuleţ”, Danny van Poppel merită să fie urmărit la sprinturi, deoarece un top trei nu reprezintă un rezultat imposibil.

Turul Franţei 2014 – date statistice

– 22 de echipe (18 de World Tour şi 4 Pro Continentale) şi 198 de rutieri se vor afla la start

– 47 dintre aceşti ciclişti îşi vor face debutul în Turul Franţei

– Va fi pentru a 20-a oară când Turul Franţei va pleca din afara Hexagonului

– Trei câştigători ai cursei se vor afla la start: Alberto Contador (2007 şi 2009), Andy Schleck (2010) şi Chris Froome (2013)

– 237,5 kilometri va avea cea mai lungă etapă, care se va desfăşura între Carcassonne şi Bagnères-de-Luchon

– Cel mai înalt punct la această ediţie va fi atins pe Col d’Izoard, 2360 de metri altitudine

– Nouă oraşe îşi vor face debutul în cursă: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul şi Maubourguet Pays du Val d’Adour

– 3664 de kilometri va avea această ediţie, cea mai lungă din ultimii 15 ani

– În afară de Franţa, caravana va mai vizita trei ţări: Marea Britanie, Belgia şi Spania

– Ediţia din 2014 va fi a şaptea consecutivă în care nu se vor acorda secunde de bonificaţie

– Cinci etape se vor încheia la altitudine: La Planche des Belles Filles, Chamrousse, Risoul, Pla d’Adet şi Hautacam

– Va fi pentru prima dată în ultimii 61 de ani când Turul Franţei va avea un singur contratimp individual

– Dintre rutierii prezenţi la start, Fabian Cancellara are cele mai multe zile petrecute în tricoul galben, 28

– Bretagne-Séché şi FDJ sunt echipele care au adus ciclişti dintr-o singură ţară, Franţa

– Cele mai cosmopolite grupări sunt BMC şi Lampre-Merida, care au rutieri din opt ţări

– Trek Factory Racing îi dă pe cel mai tânăr ciclist, Danny van Poppel (20 de ani şi 344 de zile), şi pe cel mai vârstnic, Jens Voigt (42 de ani şi 291 de zile)

– Pentru Jens Voigt, acesta va fi al 17-lea start în Turul Franţei, germanul urmând să îi egaleze pe George Hincapie şi Stuart O’Grady

– Mark Cavendish este rutierul cu cele mai multe victorii de etapă, 25

– Turul Franţei va pleca pentru a doua oară din Regatul Unit, iar Simon Yates va fi al 65-lea ciclist britanic care va concura în această cursă

– Cheng Ji, rutierul lui Giant-Shimano, va deveni primul chinez din istorie care va participa în Marea Buclă

– 34 de ţări vor fi reprezentate în pluton: Argentina, Australia, Austria, Belarus, Belgia, Canada, Cehia, China, Columbia, Croaţia, Danemarca, Elveţia, Estonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Kazahstan, Letonia, Lituania, Luxemburg, Japonia, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, S.U.A., Rusia, Norvegia, Noua Zeelandă, Ucraina

– Franţa este naţiunea cu cei mai mulţi ciclişti la această ediţie, 44

– Nu mai puţin de 22 de campioni naţionali vor fi prezenţi la start

– În cazul unei victorii, John Degenkolb, Vasil Kiryienka, Vincenzo Nibali, Mikel Nieve şi Luca Paolini pot intra în clubul rutierilor cu succese în toate Marile Tururi

Câte zile de cursă/victorii au favoriţii din Turul Franţei 2014

Chris Horner – 20/0

Chris Froome – 27/6

Leopold König – 28/0

Andrew Talansky – 30/1

Tejay van Garderen – 32/1

Alejandro Valverde – 32/9

Alberto Contador – 33/6

Bauke Mollema – 36/1

Simon Spilak – 36/2

Thibaut Pinot – 38/0

Frank Schleck – 39/1

Haimar Zubeldia – 41/0

Romain Bardet – 42/1

Jurgen Van Den Broeck – 44/0

Rui Costa – 45/2

Vincenzo Nibali – 45/1

Mathias Frank – 48/2

Pierre Rolland – 52/0

Turul Franţei – date statistice

– Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Miguel Indurain sunt rutierii cu cele mai multe succese la general, cinci

– Ierarhia pe naţiuni e dominată de Franţa (36), care e urmată de Belgia (18) şi Spania (12)

– Echipa comercială cu cele mai multe succese la general este Peugeot, 9

– 59 de ciclişti au câştigat cel puţin o dată Turul Franţei

– Eddy Merckx conduce într-un clasament al zilelor petrecute în tricoul galben, 96

– Tot belgianul a adunat şi cele mai multe victorii de etapă, 34, între 1969 şi 1975

– Recordul de succese la o singură ediţie e împărţit de trei ciclişti: Charles Pélissier, Eddy Merckx şi Freddy Maertens

– Fabian Cancellara este rutierul cu cele mai multe zile petrecute în galben (28) fără să fi câştigat cursa

– Richard Virenque şi-a adjudecat ierarhia căţărătorilor în şapte rânduri, un record al cursei

– Un record a stabilit şi germanul Erik Zabel, care s-a impus de şase ori în clasamentul pe puncte

– Jan Ullrich şi Andy Schleck sunt singurii care au câştigat de câte trei ori tricoul alb

– Francezul Raymond Poulidor e ciclistul cu cele mai multe clasări pe podium, opt

– François Faber este singurul rutier care a câştigat cinci etape la rând, performanţă reuşită la ediţia din 1909

– Australianul Stuart O’Grady şi americanul George Hincapie au cele mai multe participări în Marea Buclă, 17

– Joop Zoetemelk deţine recordul pentru cele mai multe ediţii încheiate, 16

– Cel mai tânăr învingător din istorie este Henri Cornet, care avea 19 ani şi 355 de zile la victoria din 1904

– La polul opus se află belgianul Firmin Lambot, câştigătorul din 1922 (36 de ani şi 131 de zile)

– Italianul Fabio Battestini este cel mai tânăr câştigător de etapă, 19 ani şi 133 de zile, în 1931

– Cel mai vârstnic e belgianul Pino Cerami, care avea 41 de ani şi 95 de zile când a obţinut succesul din 1963

– Doar doi ciclişti din afara Europei s-a impus la general, americanul Greg LeMond şi australianul Cadel Evans

– 14 rutieri au părăsit competiţia în timp ce ocupau primul loc în clasament

– Jean Robic, Jan Janssen şi Greg LeMond sunt singurii rutieri care au preluat tricoul galben la finalul ultimei etape

– Firmon Lambot, Roger Walkowiak, Gastone Nencini, Lucien Aimar, Greg LeMond şi Oscar Pereiro Sio au câştigat Turul Franţei fără să obţină o victorie de etapă

– Cea mai lungă evadare solitară reuşită i-a aparţinut lui Albert Bourlon, 253 de kilometri, la ediţia din 1947

– Până acum, 23 de naţiuni au avut cel puţin un rutier care a condus ierarhia generală

– Africa de Sud, Australia, Canada, Columbia şi S.U.A. sunt cele cinci ţări din afara Europei care au dat un purtător de tricou galben

– Bernard Hinault este singurul ciclist care a purtat tricoul galben la opt ediţii

– Cea mai mică diferenţă dintre primul şi al doilea clasat a fost consemnată în 1989, când Greg LeMond l-a învins pe Laurent Fignon pentru opt secunde

– În 1903, Maurice Garin a câştigat cursa cu un avans de două ore, 59 de minute şi 21 de secunde în faţa compatriotului său, Lucien Pothier

– 11 rutieri au triumfat în Turul Franţei la prima participare, în timp ce patru ciclişti s-au impus la ultima prezenţă

– Maurice Garin, Philippe Thys, Ottavio Bottecchia, Nicolas Frantz şi Romain Maes au condus cursa din prima până în ultima etapă

– Louison Bobet, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Greg Lemond au câştigat Turul Franţei din postura de campioni mondiali

– Andy şi Frank Schleck sunt singurii fraţi care au terminat pe podium în acelaşi an (2011)

– Ediţia a doua a fost cea mai scurtă (2420 de kilometri), cea mai lungă având loc în 1926 (5745 de kilometri)

– Cea mai scăzută medie orară a unei ediţii a fost în 1922 – 24,1 km/h – iar cea mai mare, în 2006: 40,7 km/h

– În întreaga istorie a cursei, trei etape au fost neutralizate, în 1978, 1995 şi 1998

– Alpe d’Huez a găzduit primul finiş în căţărare, la ediţia din 1952, Fausto Coppi fiind cel care s-a impus acolo

– Prima dată când s-a ajuns în afara Franţei a fost în 1907, plutonul vizitând Metz, care aparţinea de Germania la acea vreme

– Parisul a figurat de cele mai multe ori pe traseul cursei (144), fiind urmat în această ierarhie de Bordeaux (134) şi Pau (117)

– Cel mai vizitat oraş din afara Franţei este Liège (22)

– 1992 este ediţia în care au plutonul a trecut prin cele mai multe ţări străine, 6: Belgia, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Spania

– Tricoul galben a apărut pentru prima dată la ediţia din 1919

– Clasamentul căţărătorilor a fost introdus în 1933, cel pe puncte după alte două decenii, iar ierarhia tinerilor în 1975

– Pirineii şi-au făcut debutul în 1910, în timp ce Alpii au apărut un an mai târziu

– Col du Galibier este cel mai înalt punct care a găzduit un finiş de etapă – 2645 de metri – în 2011

– Căţărarea peste care s-a trecut de cele mai multe ori e Col du Tourmalet (78)

Who will win the Tour de France?

Lista de start pentru Turul Franţei 2014

AG2R: Romain Bardet, Mikael Cherel, Samuel Dumoulin, Ben Gastauer, Blel Kadri, Sebastian Minard, Matteo Montaguti, Jean-Christophe Peraud, Christophe Riblon.

Astana: Andriy Grivko, Dmitriy Gruzdev, Jakob Fuglsang, Maxim Iglinskiy, Tanel Kangert, Vincenzo Nibali, Michele Scarponi, Alessandro Vanotti, Lieuwe Westra.

Belkin: Lars Boom, Stef Clement, Steven Kruijswijk, Tom Leezer, Bauke Mollema, Bram Tankink, Laurens ten Dam, Sep Vanmarcke, Maarten Wynants.

BMC: Darwin Atapuma, Marcus Burghardt, Amaël Moinard, Daniel Oss, Michael Schär, Peter Stetina, Greg Van Avermaet, Tejay van Garderen, Peter Velits.

Bretagne-Séché: Jean Marc Bideau, Anthony Delaplace, Brice Feillu, Romain Feillu, Armindo Fonseca, Arnaud Gerard, Florian Guillou, Benoit Jarrier, Florian Vachon.

Cannondale: Maciej Bodnar, Alessandro De Marchi, Ted King, Kristijan Koren, Marco Marcato, Jean-Marc Marino, Fabio Sabatini, Peter Sagan, Elia Viviani.

Cofidis: Nicolas Edet, Egoitz Garcia, Cyril Lemoine, Luis Angel Mate, Rudy Molard, Daniel Navarro, Adrien Petit, Julien Simon, Rein Taaramäe.

Europcar: Yukiya Arashiro, Bryan Coquard, Cyril Gautier, Yohann Gene, Alexandre Pichot, Perrig Quemeneur, Kevin Reza, Pierre Rolland, Thomas Voeckler.

FDJ: William Bonnet, Mickael Delage, Arnaud Démare, Arnold Jeannesson, Matthieu Ladagnous, Cedric Pineau, Thibaut Pinot, Jeremy Roy, Arthur Vichot.

Garmin-Sharp: Janier Acevedo, Jack Bauer, Alex Howes, Benjamin King, Sebastian Langeveld, Tom-Jelte Slagter, Andrew Talansky, Johan Vansummeren.

Giant-Shimano: Roy Curvers, Koen de Kort, John Degenkolb, Dries Devenyns, Tom Dumoulin, Cheng Ji, Marcel Kittel, Albert Timmer, Tom Veelers.

IAM Cycling: Sylvain Chavanel, Martin Elmiger, Mathias Frank, Heinrich Haussler, Reto Hollenstein, Roger Kluge, Jerome Pineau, Sebastien Reichenbach, Marcel Wyss.

Katusha: Vladimir Isaychev, Alexander Kristoff, Luca Paolini, Alexander Porsev, Joaquim Rodriguez, Egor Silin, Gatis Smukulis, Simon Spilak, Yuri Trofimov.

Lampre-Merida: Davide Cimolai, Rui Costa, Kristijan Durasek, Chris Horner, Sacha Modolo, Nelson Oliveira, Maximiliano Richeze, Jose Serpa, Rafael Valls.

Lotto-Belisol: Lars Bak, Bart De Clercq, Tony Gallopin, André Greipel, Adam Hansen, Greg Henderson, Jurgen Roelandts, Marcel Sieberg, Jurgen Van Den Broeck.

Movistar: Imanol Erviti, John Gadret, Jesus Herrada, Beñat Intxausti, Ion Izagirre, Ruben Plaza, Jose Joaquin Rojas, Alejandro Valverde, Giovanni Visconti.

NetApp-Endura: Jan Barta, David de la Cruz, Zakkari Dempster, Bartosz Huzarski, Leopold König, Tiago Machado, Jose Mendes, Andreas Schillinger, Paul Voss.

Omega Pharma-Quick Step: Jan Bakelants, Mark Cavendish, Michal Golas, Michal Kwiatkowski, Tony Martin, Alessandro Petacchi, Niki Terpstra, Mark Renshaw, Matteo Trentin.

Orica-GreenEdge: Michael Albasini, Simon Clarke, Luke Durbridge, Simon Gerrans, Mathew Hayman, Jens Keukeleire, Christian Meier, Svein Tuft, Simon Yates.

Sky: Bernhard Eisel, Chris Froome, Vasil Kiryienka, David Lopez, Mikel Nieve, Danny Pate, Richie Porte, Geraint Thomas, Xabier Zandio.

Tinkoff-Saxo: Daniele Bennati, Alberto Contador, Jesus Hernandez, Rafal Majka, Michael Mørkøv, Sergio Paulinho, Nicholas Roche, Michael Rogers, Matteo Tosatto.

Trek Factory Racing: Matthew Busche, Fabian Cancellara, Markel Irizar, Gregory Rast, Andy Schleck, Frank Schleck, Danny van Poppel, Jens Voigt, Haimar Zubeldia.

Traseul Turului Franţei 2014

Etapa l – Leeds – Harrogate (190,5 kilometri)

Etapa a ll-a – York – Sheffield (201 kilometri)

Etapa a lll-a – Cambridge – Londra (155 de kilometri)

Etapa a lV-a – Le Touquet-Paris-Plage – Lille Metropole (163,5 kilometri)

Etapa a V-a – Ypres – Arenberg Porte du Hainaut (155,5 kilometri)

Etapa a Vl-a – Arras – Reims (194 de kilometri)

Etapa a Vll-a – Epernay – Nancy (234,5 kilometri)

Etapa a Vlll-a – Tomblaine – Gerardmer La Mauselaine (161 de kilometri)

Etapa a lX-a – Gerardmer – Mulhouse (170 de kilometri)

Etapa a X-a – Mulhouse – La Planche des Belles Filles (161,5 kilometri)

Etapa a Xl-a – Besançon – Oyonnax (187,5 kilometri)

Etapa a Xll-a – Bourg-en-Bresse – Saint-Etienne (185,5 kilometri)

Etapa a Xlll-a – Saint-Etienne – Chamrousse (197,5 kilometri)

Etapa a XlV-a – Grenoble – Risoul (177 de kilometri)

Etapa a XV-a – Tallard – Nimes (155 de kilometri)

Etapa a XVl-a – Carcassonne – Bagneres-de-Luchon (237,5 kilometri)

Etapa a XVll-a – Saint-Gaudens – Pla d’Adet (124,5 kilometri)

Etapa a XVlll-a – Pau – Hautacam (145,5 kilometri)

Etapa a XlX-a – Maubourguet Pays du Val d’Adour – Bergerac (208,5 kilometri)

Etapa a XX-a – Bergerac – Perigueux (54 de kilometri)

Etapa a XXl-a – Evry – Paris (137,5 de kilometri)

Bretagne-Séché, Cofidis, IAM şi NetApp-Endura

sunt echipele Pro Continentale preferate de Amaury Sport Organisation pentru ediţia cu numărul 101 a Turului Franţei. MTN-Qhubeka, trecută cu vederea de RCS Sport, nu a primit nici acum o invitaţie, astfel încât singura şansă a echipei africane de a debuta într-un Mare Tur rămâne Vuelta. Până atunci, Christian Prudhomme şi ASO şi-au făcut bine calculele, invitându-le la startul Marii Bucle pe Bretagne-Séché şi Cofidis (singurele echipe franceze cu licenţă Pro Continentală), pe NetApp-Endura (prima grupare germană după patru ani în Le Tour) şi pe IAM (poate cea mai puternică formaţie din al doilea eşalon).

Ce pot oferi aceste echipe şi cu cine s-ar putea prezenta la startul de pe 5 iulie?

– Bretagne-Séché – dacă nu ar fi intrat în posesia unui wild card, gruparea manageriată de Joël Blévin mai mult ca sigur ar fi dispărut din pluton, existenţa sa depinzând în fiecare an de o prezenţă în cursa din Hexagon. Cei mai importanţi oameni ai lui Bretagne-Séché sunt Brice Feillu, Romain Feillu, Anthony Delaplace şi Eduardo Sepulveda, iar singurul obiectiv va fi o victorie de etapă, care poate veni doar după o evadare.

– Cofidis – se va afla la al 18-lea start consecutiv în Turul Franţei şi va încerca să facă uitate rezultatele slabe de la ultimele ediţii. Jérôme Coppel, Christophe Le Mevel şi Rein Taaramäe îl vor susţine pe spaniolul Daniel Navarro, care a declarat că scopul său este să termine în top zece. Totodată, aceştia sunt capabili, în cazul unei conjuncturi favorabile, să îi aducă un succes lui Cofidis, care se va mai baza şi pe Julien Simon în tentativa de a câştiga o etapă după şase ani.

– IAM – echipa elveţiană a fost extrem de inspirată cu transferul lui Sylvain Chavanel, prezenţa acestuia în lot fiind sinonimă cu o invitaţie pentru Turul Franţei. Pe de altă parte, la fel de adevărat este că IAM nu stă doar în fostul purtător al tricoului galben, fiind capabilă să obţină rezultate importante prin Mathias Frank, Heinrich Haussler, Thomas Lövkvist sau Johann Tschopp. Mai mult ca sigur, IAM va fi una dintre protagoniste, mereu la atac în cursa din luna iulie.

– NetApp-Endura – după Giro 2012 şi Vuelta 2013, NetApp îşi completează CV-ul cu o participare în Turul Franţei, fiind prima echipă germană din ultimii patru ani care ajunge acolo. Liderul său va fi Leopold König, care va avea aceleaşi obiective cu care a luat startul în Turul Spaniei: un succes de etapă şi un top zece. În afară de ceh, din distribuţia pentru Marea Buclă ar mai putea face parte Sam Bennett, Tiago Machado, Bartosz Huzarski şi Jan Barta.

Turul Franţei 2014

Speculaţiile privind traseul Marii Bucle de anul viitor au început să apară încă din această primăvară, necunoscutele fiind mai multe decât favoriţii la tricoul galben. Va exista un contratimp pe echipe? Câte etape de contracronometru vor avea rutierii? Vor fi trei, patru sau cinci finişuri în căţărare? Până la urmă, vor fi introduse sectoare cu piatră cubică? Toate aceste întrebări şi-au găsit răspunsul miercuri, când Christian Prudhomme, directorul cursei, le-a prezentat oaspeţilor din Palatul Congreselor detaliile ediţiei cu numărul 101 a Turului Franţei.

Spre deosebire de ce am văzut în ultimii ani, acum s-a mizat pe o schimbare în ceea ce priveşte căţărările, celor tradiţionale fiindu-le preferate ascensiunile mai puţin cunoscute sau chiar unele care nu au mai figurat ca finiş de etapă până acum. Mulţi se aşteptau să fie mai puţine etape cu sosiri la altitudine, dar decizia luată de ASO, de a avea cinci astfel de finaluri este una logică, venită pe fondul creşterii nivelului spectacolului din Giro şi Vuelta, cu care Le Tour se află în competiţie directă.

Prima săptămână

Aşa cum se ştia încă din luna ianuarie, cursa va lua startul din Leeds, iar prima etapă va fi pe gustul sprinterilor. Dintre aceştia, Mark Cavendish va avea o motivaţie specială: nu doar că se va afla pe teren propriu, dar finişul va fi plasat în Harrogate, oraşul natal al mamei sale. O zi mai târziu, atacanţii vor beneficia de o oportunitate imensă, iar o schimbare la vârful ierarhiei generale este foarte probabilă, deoarece mai multe dealuri sunt înghesuite în a doua jumătate a rundei, perfecte pentru a împiedica o nouă sosire la sprint masiv. Aventura britanică se va încheia odată cu etapa a treia, care se va termina la Londra, acolo unde Fabian Cancellara a câştigat un prolog, în 2007. De această dată, nu contratimpiştii se vor afla în prim-plan, ci oameni ca Marcel Kittel, Mark Cavendish sau André Greipel.

Prima localitate de pe continent în care se va ajunge va fi Le Touquet-Paris-Plage, despre care se spune că este cea mai elegantă staţiune din nordul Hexagonului. De acolo, se va merge la Lille, urmând ca o zi mai târziu să îşi facă apariţia pavatele, care ultima oară au fost vizitate în 2010. Nouă porţiuni îi vor aştepta pe ciclişti – Gruson au Carrefour de l’Arbre, Ennevelin à Pont-Thibaut, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies à Beuvry-la-Forêt, Sars-et-Rosières à Tilloy-lez-Marchiennes, Brillon à Warlaing, Wandignies-Hamage à Hornaing şi Hélesmes à Wallers – acestea fiind grupate în ultimii 70 de kilometri. Totuşi, există deosebiri faţă de Paris-Roubaix: sectoarele vor fi parcurse din direcţia opusă şi nici nu vor fi identice ca lungime şi dificultate cu cele care se regăsesc pe traseul “Reginei Clasicelor”.

Câteva zile mai târziu, plutonul va avea de-a face cu primul finiş în urcare, dar nu la altitudine, sosirea de la Gérardmer fiindu-le potrivită rutierilor cu explozie, care an de an luptă pentru victorie în Flèche Wallonne. După ce vor trece de Col de la Croix des Moinats şi Col de Grosse Pierre, rutierii vor avea parte de o sosire incendiară, pe La Mauselaine, o ascensiune în lungime de 1,8 kilometri, cu pantă medie 10,3% şi maximă de 15%. Apoi, după numai două zile, va apărea şi cel dintâi finiş la altitudine, pe 14 iulie, de Ziua Naţională a Franţei.

Săptămâna a doua

La Planche des Belles Filles a mai figurat pe harta competiţiei o singură dată, în 2012, când Chris Froome a obţinut victoria, iar Bradley Wiggins a preluat tricoul galben. De această dată, etapa va fi mult mai dificilă, ultima căţărare fiind precedată de cinci ascensiuni, care le vor face cu ochiul multor ciclişti interesaţi de tricoul alb cu buline roşii. Apoi, La Planches des Belles Filles (5,9 kilometri lungime, pantă medie 8,5%) va oferi decorul primei bătălii între favoriţii din clasamentul general şi va pune punct celor trei zile petrecute în Vosgi.

Alpii se vor lăsa aşteptaţi până în a doua jumătate a cursei, atunci când la orizont vor apărea Chamrousse (18,2 kilometri lungime, pantă medie 7,3%) şi Risoul (12,6 kilometri lungime, pantă medie 6,9%). Dacă Chamrousse a mai figurat în cursă şi în trecut, nu acelaşi lucru se poate spune despre căţărarea care va servi drept sosire pentru etapa a 14-a. Risoul se va afla la debut, însă este cunoscută de unii ciclişti, în special de Nairo Quintana, care a câştigat acolo două etape la ediţia din 2010 a Tour de l’Avenir. Înainte de Risoul, caravana va trece peste Col du Lautaret şi Col d’Izoard (2360 de metri altitudine), care va fi “acoperişul” Turului anul viitor.

A doua treime a cursei se va încheia la Nimes, oraş care a apărut pentru prima oară în Marea Buclă la ediţia din 1908, atunci când Lucien Petit-Breton i-a învins pe italienii Giovanni Gerbi şi Luigi Ganna. Cea mai recentă vizită la Nimes a fost făcută în 2008, iar câştigător a fost Mark Cavendish.

Săptămâna a treia

Pirineii vor fi scena ultimelor bătălii montane din 2014. În primă fază, cicliştii vor avea parte de Col de Portet-d’Aspet şi Port de Balès, înainte de un finiş în coborâre, la Bagnères-de-Luchon, după ceea ce va fi cea mai lungă etapă a ediţiei de anul viitor (237 de kilometri). Aceasta va fi doar încălzirea pentru ceea ce va urma miercuri, atunci când în “meniu” se vor regăsi Col du Portillon, Col de Peyresourde, Col de Val Louron-Azet şi Saint-Lary-Soulan (10,2 kilometri lungime, pantă medie 8,3%), ascensiune făcută celebră de Raymond Poulidor, în 1974, care a câştigat acolo cu un avans de peste un minut în faţa lui Eddy Merckx.

Ultima zi petrecută în Pirinei are pe traseu Col du Tourmalet, dar impactul legendarei căţărări asupra cursei va fi insignifiant, deoarece din vârful său vor trece 35 de kilometri până când se va ajunge la poalele ascensiunii finale a etapei, Hautacam. În lungime de 13,6 kilometri şi cu pantă medie 7,8%, aceasta este o căţărare relativ nouă în Marea Buclă, debutul său fiind consemnat în 1994. Primul învingător a fost Luc Leblanc, în timp ce Bjarne Riis este cel mai sonor nume care s-a impus acolo, în 1996, când a şi câştigat tricoul galben.

Obstacolul final pentru oamenii de clasament general va fi contratimpul individual de sâmbătă, care se va desfăşura între Bergerac şi Périgueux, pe distanţa de 54 de kilometri. Va fi pentru prima oară din 1953 încoace când Turul Franţei va avea un singur contratimp, iar traseul a fost ales de către organizatori pentru a-l omagia pe Miguel Indurain, câştigător la Périgueux în 1994. După această etapă (în care vor conta mai multe resursele de energie ale rutierilor, şi nu aptitudinile lor), va mai urma doar cea de la Paris, cu tradiţionala paradă a câştigătorului şi sprintul de pe Champs-Élysées.

Concluzii

Turul Franţei 2014 va avea 3656 de kilometri, va vizita trei ţări (Marea Britanie, Belgia şi Spania) şi le va aduce un omagiu victimelor Primului Război Mondial, între care şi trei câştigători ai cursei: François Faber, Octave Lapize şi Lucien Petit-Breton. De asemenea, nouă oraşe/localităţi îşi vor face debutul pe harta Marii Bucle: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul şi Maubourguet Pays du Val d’Adour.

Traseul este mult mai reuşit decât cel din 2013, iar surprize ar mai putea apărea, deoarece cele nouă etape considerate de către organizatori ca fiind de plat nu au încă traseul bine definit. Săptămâna inaugurală este una extrem de atractivă, însă are nevoie şi de ajutorul cicliştilor pentru a se ridica la nivelul aşteptărilor. Vosgii vor aduce un parfum interesant şi vor contribui la creşterea tensiunii înainte de prima sosire la altitudine, iar Alpii, Pirineii şi contratimpul vor modela ierarhia generală, însă nu doar sosirile în căţărare sunt aşteptate să producă spectacol, ci şi finalurile în coborâre, de care unii ciclişti vor încerca să profite.

La fel ca în 2013, Chris Froome va fi principalul favorit la tricoul galben, David Brailsford, managerul lui Sky, anunţând deja că britanicul va avea la dispoziţie o echipă mult mai puternică decât cea din acest sezon. Alberto Contador va fi dornic de revanşă, după ceea ce a fost o stagiune dezamăgitoare, în timp ce Vincenzo Nibali va încerca să devină doar al şaselea ciclist din istorie care îşi trece în palmares toate Marile Tururi. În schimb, Nairo Quintana, al doilea la ediţia centenară, ar putea decide să nu mai vină în cursă şi să se concentreze pe Giro, din cauza contratimpului foarte lung, unde mai mult va sigur va pierde minute bune.

Până la startul cursei au mai rămas aproape opt luni şi tot ce putem face în această perioadă este să urmărim mişcările de pe piaţa transferurilor, evoluţia favoriţilor în cursele pregătitoare pentru Turul Franţei şi să aşteptăm momentul când Christian Prudhomme va flutura steagul alb pentru a marca startul primei etape a ediţiei cu numărul 101.