Cafe Roubaix

Turul Franţei 2014

Speculaţiile privind traseul Marii Bucle de anul viitor au început să apară încă din această primăvară, necunoscutele fiind mai multe decât favoriţii la tricoul galben. Va exista un contratimp pe echipe? Câte etape de contracronometru vor avea rutierii? Vor fi trei, patru sau cinci finişuri în căţărare? Până la urmă, vor fi introduse sectoare cu piatră cubică? Toate aceste întrebări şi-au găsit răspunsul miercuri, când Christian Prudhomme, directorul cursei, le-a prezentat oaspeţilor din Palatul Congreselor detaliile ediţiei cu numărul 101 a Turului Franţei.

Spre deosebire de ce am văzut în ultimii ani, acum s-a mizat pe o schimbare în ceea ce priveşte căţărările, celor tradiţionale fiindu-le preferate ascensiunile mai puţin cunoscute sau chiar unele care nu au mai figurat ca finiş de etapă până acum. Mulţi se aşteptau să fie mai puţine etape cu sosiri la altitudine, dar decizia luată de ASO, de a avea cinci astfel de finaluri este una logică, venită pe fondul creşterii nivelului spectacolului din Giro şi Vuelta, cu care Le Tour se află în competiţie directă.

Prima săptămână

Aşa cum se ştia încă din luna ianuarie, cursa va lua startul din Leeds, iar prima etapă va fi pe gustul sprinterilor. Dintre aceştia, Mark Cavendish va avea o motivaţie specială: nu doar că se va afla pe teren propriu, dar finişul va fi plasat în Harrogate, oraşul natal al mamei sale. O zi mai târziu, atacanţii vor beneficia de o oportunitate imensă, iar o schimbare la vârful ierarhiei generale este foarte probabilă, deoarece mai multe dealuri sunt înghesuite în a doua jumătate a rundei, perfecte pentru a împiedica o nouă sosire la sprint masiv. Aventura britanică se va încheia odată cu etapa a treia, care se va termina la Londra, acolo unde Fabian Cancellara a câştigat un prolog, în 2007. De această dată, nu contratimpiştii se vor afla în prim-plan, ci oameni ca Marcel Kittel, Mark Cavendish sau André Greipel.

Prima localitate de pe continent în care se va ajunge va fi Le Touquet-Paris-Plage, despre care se spune că este cea mai elegantă staţiune din nordul Hexagonului. De acolo, se va merge la Lille, urmând ca o zi mai târziu să îşi facă apariţia pavatele, care ultima oară au fost vizitate în 2010. Nouă porţiuni îi vor aştepta pe ciclişti – Gruson au Carrefour de l’Arbre, Ennevelin à Pont-Thibaut, Mons-en-Pévèle, Bersée, Orchies à Beuvry-la-Forêt, Sars-et-Rosières à Tilloy-lez-Marchiennes, Brillon à Warlaing, Wandignies-Hamage à Hornaing şi Hélesmes à Wallers – acestea fiind grupate în ultimii 70 de kilometri. Totuşi, există deosebiri faţă de Paris-Roubaix: sectoarele vor fi parcurse din direcţia opusă şi nici nu vor fi identice ca lungime şi dificultate cu cele care se regăsesc pe traseul “Reginei Clasicelor”.

Câteva zile mai târziu, plutonul va avea de-a face cu primul finiş în urcare, dar nu la altitudine, sosirea de la Gérardmer fiindu-le potrivită rutierilor cu explozie, care an de an luptă pentru victorie în Flèche Wallonne. După ce vor trece de Col de la Croix des Moinats şi Col de Grosse Pierre, rutierii vor avea parte de o sosire incendiară, pe La Mauselaine, o ascensiune în lungime de 1,8 kilometri, cu pantă medie 10,3% şi maximă de 15%. Apoi, după numai două zile, va apărea şi cel dintâi finiş la altitudine, pe 14 iulie, de Ziua Naţională a Franţei.

Săptămâna a doua

La Planche des Belles Filles a mai figurat pe harta competiţiei o singură dată, în 2012, când Chris Froome a obţinut victoria, iar Bradley Wiggins a preluat tricoul galben. De această dată, etapa va fi mult mai dificilă, ultima căţărare fiind precedată de cinci ascensiuni, care le vor face cu ochiul multor ciclişti interesaţi de tricoul alb cu buline roşii. Apoi, La Planches des Belles Filles (5,9 kilometri lungime, pantă medie 8,5%) va oferi decorul primei bătălii între favoriţii din clasamentul general şi va pune punct celor trei zile petrecute în Vosgi.

Alpii se vor lăsa aşteptaţi până în a doua jumătate a cursei, atunci când la orizont vor apărea Chamrousse (18,2 kilometri lungime, pantă medie 7,3%) şi Risoul (12,6 kilometri lungime, pantă medie 6,9%). Dacă Chamrousse a mai figurat în cursă şi în trecut, nu acelaşi lucru se poate spune despre căţărarea care va servi drept sosire pentru etapa a 14-a. Risoul se va afla la debut, însă este cunoscută de unii ciclişti, în special de Nairo Quintana, care a câştigat acolo două etape la ediţia din 2010 a Tour de l’Avenir. Înainte de Risoul, caravana va trece peste Col du Lautaret şi Col d’Izoard (2360 de metri altitudine), care va fi “acoperişul” Turului anul viitor.

A doua treime a cursei se va încheia la Nimes, oraş care a apărut pentru prima oară în Marea Buclă la ediţia din 1908, atunci când Lucien Petit-Breton i-a învins pe italienii Giovanni Gerbi şi Luigi Ganna. Cea mai recentă vizită la Nimes a fost făcută în 2008, iar câştigător a fost Mark Cavendish.

Săptămâna a treia

Pirineii vor fi scena ultimelor bătălii montane din 2014. În primă fază, cicliştii vor avea parte de Col de Portet-d’Aspet şi Port de Balès, înainte de un finiş în coborâre, la Bagnères-de-Luchon, după ceea ce va fi cea mai lungă etapă a ediţiei de anul viitor (237 de kilometri). Aceasta va fi doar încălzirea pentru ceea ce va urma miercuri, atunci când în “meniu” se vor regăsi Col du Portillon, Col de Peyresourde, Col de Val Louron-Azet şi Saint-Lary-Soulan (10,2 kilometri lungime, pantă medie 8,3%), ascensiune făcută celebră de Raymond Poulidor, în 1974, care a câştigat acolo cu un avans de peste un minut în faţa lui Eddy Merckx.

Ultima zi petrecută în Pirinei are pe traseu Col du Tourmalet, dar impactul legendarei căţărări asupra cursei va fi insignifiant, deoarece din vârful său vor trece 35 de kilometri până când se va ajunge la poalele ascensiunii finale a etapei, Hautacam. În lungime de 13,6 kilometri şi cu pantă medie 7,8%, aceasta este o căţărare relativ nouă în Marea Buclă, debutul său fiind consemnat în 1994. Primul învingător a fost Luc Leblanc, în timp ce Bjarne Riis este cel mai sonor nume care s-a impus acolo, în 1996, când a şi câştigat tricoul galben.

Obstacolul final pentru oamenii de clasament general va fi contratimpul individual de sâmbătă, care se va desfăşura între Bergerac şi Périgueux, pe distanţa de 54 de kilometri. Va fi pentru prima oară din 1953 încoace când Turul Franţei va avea un singur contratimp, iar traseul a fost ales de către organizatori pentru a-l omagia pe Miguel Indurain, câştigător la Périgueux în 1994. După această etapă (în care vor conta mai multe resursele de energie ale rutierilor, şi nu aptitudinile lor), va mai urma doar cea de la Paris, cu tradiţionala paradă a câştigătorului şi sprintul de pe Champs-Élysées.

Concluzii

Turul Franţei 2014 va avea 3656 de kilometri, va vizita trei ţări (Marea Britanie, Belgia şi Spania) şi le va aduce un omagiu victimelor Primului Război Mondial, între care şi trei câştigători ai cursei: François Faber, Octave Lapize şi Lucien Petit-Breton. De asemenea, nouă oraşe/localităţi îşi vor face debutul pe harta Marii Bucle: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul şi Maubourguet Pays du Val d’Adour.

Traseul este mult mai reuşit decât cel din 2013, iar surprize ar mai putea apărea, deoarece cele nouă etape considerate de către organizatori ca fiind de plat nu au încă traseul bine definit. Săptămâna inaugurală este una extrem de atractivă, însă are nevoie şi de ajutorul cicliştilor pentru a se ridica la nivelul aşteptărilor. Vosgii vor aduce un parfum interesant şi vor contribui la creşterea tensiunii înainte de prima sosire la altitudine, iar Alpii, Pirineii şi contratimpul vor modela ierarhia generală, însă nu doar sosirile în căţărare sunt aşteptate să producă spectacol, ci şi finalurile în coborâre, de care unii ciclişti vor încerca să profite.

La fel ca în 2013, Chris Froome va fi principalul favorit la tricoul galben, David Brailsford, managerul lui Sky, anunţând deja că britanicul va avea la dispoziţie o echipă mult mai puternică decât cea din acest sezon. Alberto Contador va fi dornic de revanşă, după ceea ce a fost o stagiune dezamăgitoare, în timp ce Vincenzo Nibali va încerca să devină doar al şaselea ciclist din istorie care îşi trece în palmares toate Marile Tururi. În schimb, Nairo Quintana, al doilea la ediţia centenară, ar putea decide să nu mai vină în cursă şi să se concentreze pe Giro, din cauza contratimpului foarte lung, unde mai mult va sigur va pierde minute bune.

Până la startul cursei au mai rămas aproape opt luni şi tot ce putem face în această perioadă este să urmărim mişcările de pe piaţa transferurilor, evoluţia favoriţilor în cursele pregătitoare pentru Turul Franţei şi să aşteptăm momentul când Christian Prudhomme va flutura steagul alb pentru a marca startul primei etape a ediţiei cu numărul 101.