Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “ianuarie, 2015”

2015 World Tour stats

– Eduardo Estrada (Colombia, Lampre-Merida) is the youngest rider of the peloton, 19 years and 11 months

– The oldest cyclist is Matteo Tossato (Italy, Tinkoff-Saxo), 40 years and 7 months

– 476 riders from 41 riders will race for the 17 World Tour teams, France being the country with most cyclists, 56

– No less than 32 of these riders are neo-pros

– The U.S.A. is the country with the most World Tour teams, three: BMC, Cannondale-Garmin and Trek Factory Racing

– 10 Grand Tour winners will be in the peloton: Ivan Basso, Alberto Contador, Cadel Evans, Chris Froome, Ryder Hesjedal, Vincenzo Nibali, Nairo Quintana, Michele Scarponi, Alejandro Valverde and Bradley Wiggins

– Since the World Tour was created, Joaquim Rodriguez and Alejandro Valverde each won the individual classification three times

– Tinkoff-Saxo was on four occasions the best team, while Spain won the nation classification eight times

– Lotto-Soudal is the team with the oldest continuing sponsor – Lotto – which supports the team since 1985

– Cannondale-Garmin and Trek Factory Racing are the teams with riders coming from the most countries – 14 – a record for the new season

– In 2015, Cannondale-Garmin will be the youngest team in the peloton, 26,42 years, while Tinkoff-Saxo will be the oldest: 29,59 years

– This year, there will be 27 races in the calendar: 14 one-day races and 13 stage races

– Almost half of these races are controlled by three organizers: ASO (Paris-Nice, Paris-Roubaix, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criterium du Dauphiné, Tour de France, Vuelta a España), RCS Sport (Tirreno-Adriatico, Milan-Sanremo, Giro d’Italia, Il Lombardia) and Flanders Classics (Gent-Wevelgem, Tour of Flanders)

– France has the most race days (39), followed by Spain (35) and Italy (30)

– Just 8 of the 148 race days are outside Europe (Australia and Canada)

– There is a total of 16116 World Tour points put up for grabs

Statistici World Tour 2015

– Eduardo Estrada (Lampre-Merida) este cel mai tânăr rutier din pluton, 19 ani şi 11 luni

– La polul opus se află italianul Matteo Tosatto (Tinkoff-Saxo), 40 de ani şi şapte luni

– 476 de ciclişti din 41 de ţări vor concura pentru cele 17 echipe de World Tour, Franţa fiind naţiunea care oferă cei mai mulţi rutieri – 56

– Nu mai puţin de 32 dintre aceşti ciclişti sunt neo-profesionişti

– S.U.A. este ţara care are cele mai multe echipe de World Tour, trei: BMC, Cannondale-Garmin şi Trek Factory Racing

– 10 câştigători de Mari Tururi se vor afla în pluton: Ivan Basso, Alberto Contador, Cadel Evans, Chris Froome, Ryder Hesjedal, Vincenzo Nibali, Nairo Quintana, Michele Scarponi, Alejandro Valverde şi Bradley Wiggins

– De la introducerea sistemului World Tour, Joaquim Rodriguez şi Alejandro Valverde au obţinut câte trei victorii individuale

– Tinkoff-Saxo a fost de patru ori cea mai bună echipă din lume, în timp ce Spania şi-a adjudecat clasamentul pe naţiuni în opt ocazii

– Gruparea cu cel mai vechi sponsor principal este Lotto-Soudal, care susţine formaţia belgiană din 1985

– Cannondale-Garmin şi Trek Factory Racing sunt echipele care au rutieri reprezentând 14 naţionalităţi, un record pentru noul sezon

– În 2015, cea mai mică medie de vârstă o va avea Cannondale-Garmin: 26,42 ani; la polul opus se va afla Tinkoff Saxo: 29,59 ani

– Anul acesta, în calendar sunt 27 de curse: 14 de o zi şi 13 pe etape

– Aproape jumătate din aceste curse sunt controlate de trei mari companii: ASO (Paris-Nisa, Paris-Roubaix, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criteriul Dauphiné, Turul Franţei, Turul Spaniei), RCS Sport (Tirreno-Adriatico, Milano-San Remo, Turul Italiei, Turul Lombardiei) şi Flanders Classics (Gent-Wevelgem, Turul Flandrei)

– Franţa are cele mai multe zile de cursă (39), fiind urmată în această ierarhie de Spania (35) şi Italia (30)

– Doar 8 dintre cele 148 de zile de cursă se vor desfăşura în afara Europei (Australia şi Canada)

– 16116 puncte World Tour sunt puse în joc sezonul acesta

Turul Spaniei 2015

Vuelta 2015

La câteva luni după ce RCS Sport şi ASO au prezentat Turul Italiei, respectiv Turul Franţei, a venit momentul ca Unipublic (companie controlată de Amaury Sport Organisation) să facă acelaşi lucru cu a 70-a ediţie a Vueltei (22 august-13 septembrie), despre care apăruseră zvonuri – ce s-au dovedit a fi adevărate – de ceva vreme. Astfel, dintr-un total de 21 de etape, cursa va avea nouă finaluri în căţărare, toate aflate pentru prima dată pe harta cursei, o decizie luată de organizatori pentru a sărbători 80 de ani de la înfiinţarea competiţiei.

Astfel, se va ajunge la peste 50 de etape terminate în ascensiune de când Javier Guillen a venit în funcţia de director al Turului Spaniei, ceea ce este remarcabil, având în vedere că acesta se află la conducere de doar jumătate de deceniu. În total, Vuelta va număra 44 de căţărări repertoriate şi puţine etape de peste 200 de kilometri, iar plutonul va pleca din Andaluzia, urmând să îşi încheie aventura la Madrid, acolo unde se va reveni după doi ani. Pe lângă sosirile în urcare, alte trei localităţi îşi vor face debutul în ultimul Mare Tur al stagiunii, care va însuma 3374,4 kilometri.

Traseul Turului Spaniei 2015

Etapa l – Puerto Banus – Marbella (7,4 kilometri)

Vuelta 2015 Marbella

Va fi pentru al şaselea an consecutiv când Vuelta va începe cu un contratimp pe echipe, care va aduce mai mult cu o reprezentaţie de gală a echipelor decât cu o etapă adevărată, luând în considerare cât de scurtă este distanţa. Momentan, nu a fost făcută publică o planimetrie a traseului, aşa că nu e exclus ca acesta să fie unul tehnic.

Etapa a ll-a – Alhaurin de la Torre – Caminito del Rey (165 de kilometri)

Vuelta 2015 Caminito del Rey

Ziua secundă va aduce şi primul finiş în urcare, pe o căţărare de categoria a treia, aflată nu departe de celebra “Potecuţă a regelui”, drumul de acces folosit în trecut de muncitorii unor uzine aflate în apropiere şi preferat acum de amatorii de senzaţii tari. Finalul e pe o ascensiune a categoria a treia, perfectă pentru puncheuri.

Etapa a lll-a – Mijas – Malaga (164,6 kilometri)

Vuelta 2015 Malaga

Va avea o primă jumătate valonată, însă finalul nu are dificultăţi şi le surâde sprinterilor, care vor lupta pentru victorie la cinci ani de la precedenta sosire aici.

Etapa a lV-a – Estepona – Vejer de la Frontera (203 kilometri)

Vuelta 2015 Vejer de la Frontera

Poate fi considerată o rundă de plat, în ciuda unor mici denivelări. Acestea vor apărea şi la sosire, şi le vor permite sprinterilor mai puternici, cu explozie pe astfel de porţiuni, să iasă în evidenţă.

Etapa a V-a – Rota – Ronda (182 de kilometri)

Vuelta 2015 Ronda

Evadaţii nu vor avea absolut nicio şansă, deoarece sprinterii puri nu îşi vor permite să rateze această oportunitate importantă, care îi va duce pentru al doilea an consecutiv în superbul oraş Ronda.

Etapa a Vl-a – Cordoba – Sierra de Cazorla (204 kilometri)

Vuelta 2015 Sierra de Cazorla

Plutonul va ajunge în provincia Jaen, iar traseul nu va avea niciun metru de plat, fiind în permanenţă valonat. Lucrurile cu adevărat serioase vor începe abia pe final, când îşi va face apariţia Alto de Cazorla, căţărare de categoria a doua, în lungime de 20 de kilometri, dar fără pante dure. Un motiv în plus pentru ca o evadare să reuşească.

Etapa a Vll-a – Jodar – La Alpujarra (188,3 kilometri)

Vuelta 2015 La Alpujarra

Primul finiş serios la altitudine va duce caravana pe Alto de Capileira, o ascensiune de categoria întâi. Pentru a ajunge acolo, cicliştii vor urca 1000 de metri în altitudine, în aproximativ 20 de kilometri, ceea ce va contribui la creşterea gradului de dificultate. A doua jumătate a căţărării este şi cea mai dificilă, panta medie fiind de 6,7%.

Etapa a Vlll-a – Pueblo de Don Fadrique – Murcia (188,6 kilometri)

Vuelta 2015 Murcia

Rutierii vor ajunge nu departe de Las Lumbreras, oraşul natal al lui Alejandro Valverde, însă nu liderul lui Movistar va fi cel care se va implica în lupta pentru victorie. În ultimii 40 de kilometri, plutonul va trece de două ori peste Alto de la Cresta del Gallo (categoria a treia), iar asta le-ar putea da idei atacanţilor. Pe de altă parte, dacă ritmul nu va fi foarte ridicat, iar plutonul va controla acţiunile date acolo, finişul îi va avea pe sprinteri în prim-plan.

Etapa a lX-a – Torrevieja – Cumbre del Sol (168,3 kilometri)

Vuelta 2015 Cumbre del Sol

Traseul atrage atenţia prin faptul că ascensiunea de categoria întâi de la final îi duce pe ciclişti la doar 415 metri altitudine, ceea ce înseamnă că panta este foarte dură, croită pentru cicliştii explozivi.

Etapa a X-a – Valencia – Castellon (152 de kilometri)

Vuelta 2015 Castellon

Când mai rămân doar 32 de kilometri din această etapă, plutonul va urca pe Alto del Desierto de las Palmas, o ascensiune de categoria a doua pe care anumite echipe pot duce o trenă ridicată, astfel încât să îi scuture pe sprinterii puri şi să le permită altor rutieri să iasă în evidenţă la final

Etapa a Xl-a – Andorra la Vella – Cortals d’Encamp (138 de kilometri)

Vuelta 2015 Cortals d'Encamp

Este una dintre cele mai dure etape văzute în ultimii ani într-un Mare Tur, aspect la care contribuie numărul ridicat de căţărări, dar şi faptul că acestea sunt grupate în doar 138 de kilometri. Joaquim Rodriguez a fost cel care i-a ajutat pe organizatori să deseneze traseul din Pirinei, ce va avea patru ascensiuni de categoria întâi, una de categorie specială şi o altă de categoria a doua. Diferenţa pozitivă de nivel va fi undeva la 5200 de metri, iar cicliştii nu vor avea timp suficient să se recupereze după fiecare efort intens, ceea ce înseamnă că finalul zilei îi va găsi storşi de energie. În plus, fiind în Andorra şi la o altitudine ridicată, nu este exclus să apară ploaia, caz în care şi mai mulţi oameni vor avea probleme. Un motiv în plus ca aceasta să fie considerată etapa decisivă din Vuelta.

Etapa a Xll-a – Escaledes – Engordany (172,5 kilometri)

Vuelta 2015 Engordany

O zi de tranziţie, care ar trebui să se încheie la sprint, asta dacă nu cumva echipele vor dori să îşi tragă sufletul după calvarul din runda anterioară.

Etapa a Xlll-a – Calatayud – Tarazona (168 de kilometri)

Vuelta 2015 Tarazona

Traseul va număra trei căţărări repertoriate, plus alte porţiuni în urcare, între acestea fiind şi cea de la final, care oferă terenul necesar pentru a avea un sprint spectaculos, asta dacă nu cumva vântul va fragmenta plutonul. La Tarazona nu s-a mai ajuns din 2013, atunci când Fabian Cancellara a câştigat un contratimp individual.

Etapa a XlV-a – Vitoria – Fuente del Chivo (213 kilometri)

Vuelta 2015 Fuente del Chivo

Cea mai lungă etapă de la această ediţie îi va duce pe rutieri în Ţara Bascilor, unde îi vor aştepta mai multe ascensiuni repertoriate. Ultima este Fuente del Chivo, care impresionează prin lungime, 21,25 de kilometri. Începutul acesteia e foarte lejer, greul urmând să vină odată cu ultima treime. Cea mai dificilă pantă (8,9%) va apărea cu mai puţin de doi kilometri înainte de sosire, ceea ce înseamnă că acolo vor veni şi atacurile serioase.

Etapa a XV-a – Comilas – Sotres (175 de kilometri)

Vuelta 2015 Sotres

A doua zi la rând care se va încheia la altitudine va avea grijă ca oamenii de clasament general să rămână în priză, o nouă bătălie între aceştia anunţându-se pe Alto de Sotres (14,5 kilometri, pantă medie 7,5%), o ascensiune de categoria întâi, plasată la 1230 de metri altitudine.

Etapa a XVl-a – Luarca – Ermita de Alba (184 de kilometri)

Vuelta 2015 Ermita de Alba

Asturia promite spectacol şi la această ediţie, iar etapa programată în ultima săptămână are toate ingredientele necesare pentru a-l avea. Pe traseul ca un montagne russe sunt înşirate nu mai puţin de şapte căţărări repertoriate, primele cinci fiind de munte mediu. Apoi, ultimii 30 de kilometri vor aduce două căţărări foarte grele, Alto de la Cobertoria (8,1 kilometri, pantă medie 8,5%) şi Alto Ermita de Alba (6,6 kilometri, pantă medie 11,2%). Pe final, drumul va deveni chinuitor, deoarece panta va atinge şi 30%, ceea ce va putea duce la crearea unor diferenţe însemnate.

Etapa a XVll-a – Burgos – Burgos (39 de kilometri)

Vuelta 2015 Burgos

E unicul contratimp individual de la această ediţie, şi spre deosebire de cele din anii anteriori, nu are o căţărare repertoriată. Fiind aproape plat, le va permite specialiştilor, dacă vor mai avea suficiente resurse, să le ia timp serios căţărătorilor. Burgos este o prezenţă mai veche în Vuelta, însă aceasta va fi pentru prima dată când va primi un contratimp.

Etapa a XVlll-a – Roa – Riaza (204 kilometri)

Vuelta 2015 Riaza

O evadare va avea o şansă importantă de a da lovitura, însă traseul le-ar putea surâde şi unor rutieri de clasament general, dornici să îşi surprindă oponenţii, deoarece traseul se termină în coborâre, din vârful lui Puerto de la Quesera (categoria întâi) mai rămânând doar 12,6 kilometri până la sosirea din Riaza, localitate care nu a mai figurat până acum pe harta competiţiei.

Etapa a XlX-a – Medina del Campo – Avila (185 de kilometri)

Vuelta 2015 Avila

Nu ar fi exclus ca evadarea sau un atac târziu să reuşească, în condiţiile în care traseul nu reprezintă o miză pentru favoriţii la tricoul roşu. Avila este cunoscut în lumea ciclismului drept oraşul natal al lui Julio Jimenez, fostul mare ciclist spaniol. Poreclit “Purecele din Avila”, acesta a câştigat etape în toate Marile Tururi şi şi-a adjudecat de câte trei ori clasamentul celui mai bun căţărător din Le Tour şi Vuelta.

Etapa a XX-a – San Lorenzo de El Escorial – Cercedilla (181 de kilometri)

Vuelta 2015 Cercedilla

Penultima zi a cursei va aduce o luptă pe două planuri: pentru ierarhia tricoului alb cu buline albastre şi pentru clasamentul general. Este adevărat, etapa se termină în coborâre, însă dacă diferenţele nu vor fi mari între favoriţi, mulţi dintre aceştia vor fi tentaţi să încerce ceva.

Etapa a XXl-a – Alcala de Henares – Madrid (93,5 kilometri)

Vuelta 2015 Madrid

Ultima rundă va avea un traseu plat şi va fi cea mai scurtă în linie de la a 80-a ediţie. Plutonul va pleca din Alcala de Henares şi va ajunge în Madrid, unde vor fi parcurse mai multe tururi de circuit, la finalul cărora va avea parte de un sprint masiv.

Cine va merge în cursă

Câştigător în 2014, atunci când a obţinut al treilea trofeu în Vuelta, Alberto Contador nu va concura şi acum, deoarece şi-a fixat ca obiective Il Giro şi Le Tour. Astfel, aşteptările fanilor spanioli vor ţine de Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez, prezenţi la start după Turul Franţei. Valverde, care va fi liderul lui Movistar, alături de columbianul Nairo Quintana, a câştigat o dată competiţia, în 2009, în timp ce “Purito” va beneficia, cel mai probabil, de ultima şansă din carieră pentru a se impune într-un Mare Tur.

Nu doar cei doi iberici se vor prezenta aici după Le Tour, Chris Froome urmând să se afle în aceeaşi situaţie, acesta fiind dornic să scrie istorie şi să îi aducă Marii Britanii primul triumf în Turul Spaniei. AG2R se va baza pe Domenico Pozzovivo şi Carlos Betancur, care sunt capabili să aprindă artificii pe munţi, la fel ca Rafal Majka. Polonezul a demonstrat deja de ce este în stare şi se poate gândi la un podium, însă rămâne întrebarea cu câtă energie va ajunge acesta la start, după un Tur al Franţei în care se va afla la dispoziţia lui Alberto Contador.

Momentan, acestea sunt numele mari care şi-au anunţat prezenţa, pe parcurs fiind de aşteptat să apară şi altele, din rândul sprinterilor şi oamenilor de clasice. Totuşi, spre deosebire de alţi ani, s-ar putea ca plutonul să nu mai aibă aceeaşi calitate ridicată, deoarece prezenţa Campionatelor Mondiale în Statele Unite, la Richmond, i-ar putea face pe mulţi să aleagă Turul Albertei, Marele Premiu de la Quebec şi Marele Premiu de la Montreal drept pregătire.

Cine luptă pentru invitaţiile din Giro 2015?

Au mai rămas doar câteva zile până când RCS Sport va anunţa echipele Pro Continentale invitate la startul celei de-a 98-a ediţii a Turului Italiei, precum şi pe cele care vor participa în restul curselor importante din portofoliu: Strade Bianche, Milano-San Remo, Tirreno-Adriatico şi Turul Lombardiei. Cum în World Tour se află 17 echipe, după retrogradarea lui Europcar, asta înseamnă că la bătaie vor fi puse cinci locuri, cu unul mai mult decât anul trecut.

Recent, Mario Vegni, directorul Il Giro, a dat de înţeles că Androni Giocattoli-Venezuela (pentru care evoluează Serghei Tvetcov), Bardiani, Nippo-Vini Fantini (unde se află Edi Grosu) şi Southeast (fosta Neri Sottoli, câştigătoarea campionatului naţional), sunt sigure de un wild card, ceea ce înseamnă că un singur loc este disponibil pentru grupările din afara Italiei.

Echipele candidate

Caja Rural – e echivalentul spaniol al lui Androni Giocattoli-Venezuela, o echipă foarte ofensivă, care se face remarcată aproape în fiecare zi de cursă. Deşi rămasă fără Luis Leon Sanchez, plecat la Astana, propune destui ciclişti importanţi, precum David Arroyo (locul doi la ediţia din 2010), Carlos Barbero, un sprinter capabil să obţină rezultate foarte bune, în ciuda faptului că este neo-profesionist, Francesco Lasca, Angel Madrazo şi Sergio Pardilla, care ar fi omul de general lui Caja Rural. Deşi sună bine, şansele ca aceştia să fie văzuţi în etapele din Giro sunt mici, având în vedere că formaţia iberică nu are o mare vedetă, care să atragă atenţia.

CCC Sprandi Polkowice – polonezii au ambiţii mari în acest an şi s-au întărit serios toamna trecută, printre rutierii interesanţi pe care i-au adus numărându-se Stefan Schumacher, Grega Bole, Sylwester Szmyd, Jan Hirt, Cristian Delle Stelle şi Eryk Laton. Achiziţiile făcute le-au asigurat deja mai multe invitaţii, între care una pentru Milano-San Remo, primul Monument al stagiunii. În ciuda acestui fapt, dar şi a prezenţei veteranului Davide Rebellin (43 de ani) în lot – care obţine în continuare rezultate impresionante – este greu de crezut că RCS Sport o va chema pe CCC la startul Turului Italiei.

Colombia – a participat la precedentele două ediţii ale cursei, însă nu a rupt gura târgului, remarcându-se prin câteva evadări şi clasări pe podium în etapele montane, fără a avea vreun impact asupra clasamentului general. Pe de altă parte, echipa este avantajată de prezenţa lui Claudio Corti în poziţia de manager, ceea ce va ajuta considerabil cauza sa. În acelaşi timp, Colombia a reuşit să îl păstreze pe Fabio Duarte, care a avut oferte de la echipe de World Tour în perioada de transferuri, iar fostul campion mondial de tineret va reprezenta o garanţie că formaţia sud-americană va veni cu gânduri serioase în Corsa Rosa.

Europcar – echipa manageriată de Jean-René Bernaudeau a trimis dosarul de candidatură la RCS Sport, însă gândul îi este mai mult la Turul Franţei, conştientă că un parcurs foarte bun acolo o va ajuta să îşi găsească un sponsor principal pentru 2016, care să îl înlocuiască pe cel actual, ce se va retrage. Este adevărat, Pierre Rolland a terminat pe patru la ediţia precedentă, dar a anunţat deja că se va concentra pe Marea Buclă, la fel ca Thomas Voeckler. Fără aceştia, gruparea franceză nu are pe cine să propună pentru a ieşi în prim-plan, astfel că RCS nu are altă opţiune decât să o treacă cu vederea.

UnitedHealthcare – una dintre cele două echipe din Statele Unite aflate în al doilea eşalon mondial, UnitedHealthcare a început de peste un an să îşi construiască o imagine cât mai bună, astfel încât să îşi sporească şansele de a debuta în Giro. Pentru 2015, gruparea manageriată de Thierry Athias s-a întărit serios în perioada de transferuri, semnând cu Janez Brajkovic, fost top zece în Le Tour şi învingător în Criteriul Dauphiné, dar şi cu Marco Canola, Daniele Ratto şi talentatul Federico Zurlo. În condiţiile în care are în lot nu mai puţin de cinci italieni, formaţia americană speră că RCS Sport se va gândi să îi dea o invitaţie. Dacă asta nu se va întâmpla, atunci UnitedHealthcare se va mulţumi cu prezenţe în Strade Bianche, Milano-San Remo şi Turul Lombardiei.

Wanty-Groupe Gobert – şi echipa belgiană a transferat mai mulţi italieni, sperând că asta va conta atunci când RCS Sport va acorda invitaţiile pentru Il Giro. Astfel, în lotul lui Wanty şi-au făcut apariţia Enrico Gasparotto şi Marco Marcato, doi oameni cu multe rezultate solide de-a lungul carierei, între care victorii în Amstel Gold Race, respectiv Paris-Tours. Chiar dacă acestora li vor se alătură şi Francis de Greef (locul 19 la ediţia din 2012), Roy Jans sau Bjorn Leukemans, probabilitatea ca gruparea belgiană să se afle la San Lorenzo al Mare, pe 9 mai, este scăzută, deoarece Wanty-Groupe Gobert e o echipă construită pentru clasice, care nu are multe de oferit într-un Mare Tur.

Concluzii

Dintre cele cinci formaţii prezentate mai sus, două par să se desprindă în favorite: Colombia şi UnitedHealthcare. Ambele se bazează pe rutieri care pot lupta atât pentru o victorie de etapă, cât şi pentru clasamentul general, avantajul americanilor fiind că au foarte mulţi ciclişti italieni în lot, aspect ce îi poate influenţa decisiv pe organizatori. De altfel, dacă Michele Acquarone ar fi fost în continuare la conducerea cursei, invitaţia lui UnitedHealthcare ar fi fost deja asigurată, ştiută fiind dorinţa lui Acquarone de a atrage noi pieţe potente din punct de vedere financiar.

Chiar şi cu Mauro Vegni în funcţia de director al cursei, şansele echipei din Statele Unite nu sunt de neglijat, însă un wild card acordat acesteia ar reprezenta o surpriză mare. Pe de altă parte, i-ar aduce Turului Italiei o publicitate uriaşă şi ar ajuta cursa din Peninsulă să îi faţa Turului Franţei, organizatorii Marii Bucle fiind recunoscuţi pentru faptul că rar îndrăznesc să privească mai departe de ţările cu tradiţie ale sportului.

Totuşi, Colombia pare să aibă un mic avantaj în lupta de la distanţă cu UnitedHealthcare, deoarece relaţiile dintre echipă şi RCS Sport sunt excelente, ajutate şi de prezenţa lui Claudio Corti – locul cinci în Giro, ca rutier, în urmă cu 29 de ani – alături de gruparea sud-americană. În plus, nu trebuie uitat că deţinătorul trofeului vine din Columbia, ceea ce ar trebui să cântărească foarte mult atunci când se va lua hotărârea finală.

James Oram: Ready to go big in 2015

James Oram

21-year-old James Oram is entering his fourth season with Axeon Cycling (previously known as Bontrager-Livestrong and Bissell Development) and he is prepared to step up and leave his mark on the races he’ll do, so that the end of the year will bring him a pro contract. A strong TT rider (10th in the U23 World Championships in Ponferrada), the Kiwi made some nice developments on the climbs in the past seasons, which helped him become a protagonist in races like the USA Pro Cycling Challenge or the Tour of Alberta.

This week, James Oram is in New Zealand, where he’s preparing for racing both the U23 time trial and road race at the Nationals, hoping to start the year with some nice results, just like in 2014. Then, Oram – who will be one of Axeon’s leaders – will focus on the UCI America Tour, being aware that he has the skills to go big in the most important stage races of the calendar.

– James, what’s been the highlight of last season for you?

Finishing off my time with the team at the Tour of Alberta was amazing. There’s something about having success from a team effort that is far more enjoyable than a personal. The more, the merrier they say!

– Did 2014 have any downsides?

My crash at the Tour of California was my downer for the year, but I was back up and running a lot faster than expected, so can’t complain.

– What’s the biggest lesson you’ve learnt so far?

To be patient. But more importantly surrounding yourself with the right people. With good people, good things happen.

– Have you set your mind on goals for 2015 yet?

When most of the peloton will still be training in January, I’ll be racing the New Zeeland National Championships, that’s definitely always one I want to tick off. Good results at the Tour of California, Liège–Bastogne–Liège and the USA Pro Cycling Challenge are my main focus though. Can’t wait!

– Results pages don’t always tell the full story. For example, in 2013 you were top 20 in Colorado, while working for the team.

As amazing as being on Bissell is, you have to remind yourself it is the number one U23 team. At Colorado last year we had Lawson Craddock and Nate Wilson going for the overall, so to help them out, and still have some success for myself was huge. It was definitely a result I needed to show I’m on the up.

– The Axeon team has been amazing at getting guys to the World Tour. What are they doing right?

As I said earlier, you are a result of your environment. Good people, good times! Axel Merckx and his team know the right riders to sign to fit the team and it’s mantra. It’s only serious when it needs to be!

James Oram: pregătit pentru lucruri mari în 2015

James Oram

În vârstă de 21 de ani, James Oram începe al patrulea sezon alături de Axeon Cycling (cunoscută în trecut ca Bontrager-Livestrong şi Bissell Development) şi este motivat să facă un pas înainte şi să îşi lase amprenta asupra curselor în care va merge, astfel încât finalul anului să îl găsească în lotul unei echipe profesioniste. Un puternic contratimpist (locul zece în cursa de tineret de la Campionatele Mondiale desfăşurate la Ponferrada), neo-zeelandezul a progresat pe căţărări în sezoanele precedente, ceea ce l-a ajutat să fie un protagonist și în curse ca Turul Colorado sau Turul Albertei.

Săptămâna aceasta, James Oram se află în Noua Zeelandă, unde se pregăteşte să concureze în cursele de tineret (şosea şi contratimp) de la Campionatele Naţionale, obiectivul său fiind să înceapă anul cu câteva rezultate solide. Apoi, Oram – care va fi unul dintre liderii lui Axeon – se va concentra pe Circuitul American, conştient că are abilităţile necesare pentru a obţine clasări bune în cursele pe etape de acolo.

– James, care a fost cel mai bun moment al tău în stagiunea anterioară?

Să îmi termin anul alături de echipă în Turul Alberta a fost uimitor. Este mult mai special să te bucuri de un succes venit ca urmare a efortului întregii echipe, decât de unul individual. Este o vorbă: cu cât mai mulţi, cu atât mai bine!

– A avut 2014 vreun aspect negativ?

Căzătura suferită în Turul Californiei a fost cel mai neplăcut moment al anului, dar am revenit şi am mers mult mai bine decât m-am aşteptat, aşa că nu mă pot plânge.

– Care e cea mai importantă lecţie învăţată până acum?

Să am răbdare. Însă cel mai important este să ai alături oamenii potriviţi. Cu aceştia, doar lucruri bune se pot întâmpla.

– Ţi-ai fixat obiectivele pentru 2015?

În ianuarie, când majoritatea plutonului se va antrena, eu voi concura în Noua Zeelandă, la Campionatele Naţionale, unde întotdeauna îmi doresc să mă descurc bine. Principalul meu obiectiv este să am rezultate solide în Turul Californiei, Liège–Bastogne–Liège şi Turul Colorado. Abia aştept!

– Rezultatele nu spun întotdeauna adevărul. De exemplu, în 2013 ai terminat Turul Colorado în top 20, muncind pentru echipă.

Pe cât de uimitor este să concurezi pentru Axeon, trebuie să îţi aminteşti că e echipa de tineret numărul unu. În 2013, în Colorado, i-am avut pe Lawson Craddock şi Nate Wilson pentru clasamentul general, aşa că să îi ajut, iar în acelaşi timp să obţin un rezultat bun a fost ceva uriaş. Categoric, a fost o clasare prin care am arătat că am progresat.

– Axeon a fost incredibilă prin felul în care a promovat rutieri în World Tour. Cum reuşeşte?

Aşa cum am spus mai devreme, eşti produsul mediului în care te alfi. Oameni potriviţi, momente potrivite! Axel Merckx şi staff-ul lui ştiu care sunt rutierii ce corespund echipei, astfel că instantaneu e chimie. Lucrurile devin serioase doar atunci când trebuie să fie.

Eduard Grosu: “I want at least five wins in 2015”

At the start of last year, Edi Grosu was an unknown for many, as 2014 was his first season at a Continental level. Riding for Vini Fantini-Nippo, the young Romanian took people by surprise with his very good results, going on to win six races (including the Tour of Estonia GC and the U23 national title) and getting 22 top-10 placings. Thanks to his impressive run, Grosu received a new contract from Nippo-Vini Fantini after the team went Pro Continental, which means that he’ll get to ride in World Tour races in 2015 and prove what he’s worth against some of the best riders in the peloton.

Before the beginning of this year, one which he expects with a huge level of confidence, Edi Grosu sat down and talked for Cafe Roubaix about his results in the previous season, his program for 2015 and the goals he has ahead of the most important year of his career so far.

– Edi, how was 2014?

It was my best year to date, due to the fact I became a pro rider and I got many strong results. I was 19th in the UCI Europe Tour, which was more than satisfying, and to be frankly, I wasn’t expecting all these results, but I got to this point, and this was possible thanks to the way I prepared and also to my staff.

– What was your best result?

When it comes to the UCI classification, I must say the stage I won in the Tour of Qinghai Lake. Still, a big result for me was coming second in the last stage of the Tour de Slovenie, in a photo-finish with Elia Viviani. I made some errors in the last 400-500 metres, which were very technical, and I didn’t have team mates to bring me on the front, so this meant I didn’t get the best position at the sprint. Anyway, to be in a photo-finish with Viviani, ahead of Michael Matthews, is a very important result, which makes me more confident that I can defeat these riders in 2015.

– And what did you develop in the past season?

I lost some weight, and this helped me become better on the climbs. I’ve also worked on my sprint, but the most important thing was that, for the first time in my career, I’ve had a team that helped me. On the other hand, I’ve lost some power in the time trial. Overall, I can say I made some nice developments compared to 2013.

– How was racing at the World Championships?

It wasn’t that good, because I raced too much in the last months of the season. I went to races without talking to the team, more on my own. In June, instead of taking a two-week break, I didn’t race for just one week, thinking it will be ok this way. Unfortunately, I didn’t recover as I should have after the first part of the season, which was very tough. Then I started training for the Worlds, but I overdid it, and this cost me in Ponferrada. In that moment I realised that a big result at the Worlds is far more important than winning 20 smaller races in your home country.

– Was the team satisfied with your results in 2014?

Yes, they were all content. I was the rider with the most UCI wins, five, and I brought more than half of the team’s points. Thanks to these results, I got a new contract, which will make me one of Nippo’s leaders.

– What did you do during the December training camp?

It was a camp important for getting to know one another, for taking the official team photos, and also for doing some tests with a psychologist. I trained every day on the bike, around 5-6 hours, so I can build my condition. I estimated I did a total of 2000 km at the end of the camp. These trainings really helped me a lot. Also, I found out I have a VO2 max 86 and 5,94 liters per minut.

– Did you talk with the manager of the team about the expectations he has from you?

Yes, I had a meeting with the managers and the sports directors and they told me what are their plans concerning me. They see me as a young rider with a potential that’s still to be fully revealed. Their opinion is I can still develop, not only in the sprint, but also on the climbs, in order to fight for the GC in stage races, of course, if I’m going to lose some weight in the next two years.

– Do you know your program for the first months of the season?

I’ll start in Argentina, with the Tour de San Luis. I’m sure of racing the Gran Premio Costa degli Etruschi and the Trofeo Laigueglia, as well as Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Brussels-Kuurne and Scheldeprijs. If case of a Milan-Sanremo wild card, I’ll get to race there as well. I should also ride The Three Days of De Panne, the Tour of Turkey, and the Giro d’Italia, if the team will be invited.

– What are your goals?

I hope to be at 100% in the first half of the season, to do good and get at least five wins in 2015. I also want to help my team, and if we receive a Giro wild card, I hope for a good result there.

Eduard Grosu: “Vreau cel puţin cinci victorii în 2015”

La începutul anului trecut, Edi Grosu reprezenta o necunoscută pentru mulţi, mai ales că 2014 era primul său sezon la nivel Continental. Aflat în lotul lui Vini Fantini-Nippo, tânărul român a surprins prin rezultatele sale foarte bune, câştigând şase curse (între care, Turul Estoniei şi titlul naţional la sub 23 de ani) şi adunând alte 22 de clasări în top zece. Datorită parcursului său impresionant, Grosu a primit un contract pe două sezoane cu Nippo-Vini Fantini, după ce echipa a trecut la nivel Pro Continental, ceea ce înseamnă că va avea ocazia să meargă în multe curse World Tour în 2015 şi să dovedească de ce este în stare, împotriva unora dintre cei mai buni rutieri din pluton.

Înainte de startul stagiunii, pe care o aşteaptă cu o uriaşă doză de încredere, Edi Grosu şi-a făcut timp şi a vorbit pentru Cafe Roubaix despre rezultatele sale din sezonul precedent, programul pentru 2015 şi obiectivele fixate înaintea celui mai important an din cariera sa.

– Edi, cum a fost 2014?

A fost cel mai bun an din cariera mea, deoarece am trecut la profesionişti şi am obţinut multe rezultate importante. Am terminat pe locul 19 în Europe Tour, ceea ce e mai mult decât mulţumitor pentru mine. Sincer să fiu, nu mă aşteptam la aceste rezultate, dar am ajuns aici, iar la asta au contribuit foarte mult pregătirea şi staff-ul avut la dispoziţie.

– Care consideri că a fost cel mai bun rezultat obţinut?

Din punct de vedere al clasamentului UCI, ar fi etapa câştigată în Turul Lacului Qinghai, o cursă 2.HC. Totuşi, pentru mine, un rezultat mare a fost şi locul secund din ultima etapă a Turului Sloveniei, unde am terminat la foto-finiş cu Elia Viviani. Acolo am comis câteva erori pe ultimii 400-500 de metri foarte tehnici, nu am avut oameni care să mă aducă în faţă şi nu m-am putut poziţiona aşa cum am dorit. Cu toate acestea, să ajung la foto-finiş cu Viviani şi să închei înaintea lui Michael Matthews este un rezultat foarte important, care îmi dă încredere că în 2015 îi voi putea învinge pe aceşti rutieri.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în sezonul anterior?

Am făcut progrese pe căţărare, datorită faptului că am dat jos câteva kilograme bune. Mi-am îmbunătăţit puţin sprintul, şi, ceea ce a fost cel mai important, am avut alături, pentru prima dată, o echipă care m-a ajutat. În schimb, am pierdut puţin din forţă la contratimp, însă, una peste alta, pot spune că am progresat considerabil în raport cu 2013.

– Cum a fost participarea la Campionatele Mondiale?

Nu a fost bună, deoarece am exagerat cu cursele în ultima parte a anului. Este vorba despre curse care nu au fost stabilite de echipă, făcute mai mult de capul meu. În iunie, în loc să fac o pauză de două săptămâni, m-am odihnit doar o săptămână, crezând că asta o să îmi facă bine. Din păcate, nu am reuşit să mă recuperez aşa cum ar fi trebuit după prima jumătate a sezonului, una destul de grea. Am început apoi antrenamentele pentru Mondiale, dar am mers prea departe, iar asta m-a costat o clasare bună. Atunci mi-am dat seama că este mult mai important un rezultat la Campionatele Mondiale, decât să câştigi 20 de curse mici în ţară la tine.

– Echipa a fost mulţumită de parcursul tău în 2014?

Da, toţi au fost încântaţi. Am obţinut cele mai multe victorii UCI, cinci la număr, şi am adus mai mult de jumătate dintre punctele echipei. Datorită acestor rezultate, mi-au propus un contract nou, pe o perioadă de doi ani, urmând să fiu unul dintre liderii formaţiei.

– Pe ce te-ai axat în cantonamentul din decembrie?

Acest cantonament a constat într-o întâlnire, pentru a se realiza o coeziune între ciclişti şi pentru a face pozele de grup, dar am făcut şi câteva teste cu un psiholog. În ceea ce priveşte antrenamentele, am mers pe bicicletă zilnic, câte 5-6 ore, ca să adun kilometri. Am calculat că la finalul cantonamentului am avut undeva la 2000 de kilometri. Aceste antrenamente m-au ajutat mult. Am făcut şi testul VO2 max şi am aflat că am un nivel de 86 şi un volum de 5,94 litri.

– Ai vorbit cu managerii echipei despre aşteptările pe care le au de la tine anul acesta?

Da, am discutat cu managerul şi directorii sportivi şi mi-au spus ce planuri au cu mine. Mă consideră un tânăr rutier cu un potenţial ce încă trebuie descoperit. Au spus că mai pot progresa nu doar la sprint, ci şi pe căţărare, ca să lupt pentru clasamentul general în cursele pe etape, asta dacă voi pierde câteva kilograme în următorii doi ani.

– Cum arată programul tău pentru primele luni ale stagiunii?

Voi începe în Argentina, în Turul San Luis. Este sigură participarea în Gran Premio Costa degli Etruschi şi Trofeo Laigueglia, la fel ca prezenţa în clasicele nordului, Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Bruxelles-Kuurne şi Scheldeprijs. Dacă Nippo-Vini Fantini va fi invitată în Milano-San Remo, voi concura acolo. Alte curse în care ar mai trebui să merg sunt Cele Trei Zile de la De Panne, Turul Turciei, iar dacă ni se va acorda o invitaţie pentru Turul Italiei, voi face parte din echipă.

– Care sunt obiectivele tale?

Vreau să mă descurc bine în prima parte a sezonului, să fiu la 100% şi să câştig cel puţin cinci curse in 2015. De asemenea, îmi doresc să îmi ajut echipa atunci când va fi nevoie. În cazul în care vom merge în Giro, vreau un rezultat bun.

Neo-pros to watch for in 2015

Year after year, it becomes more and more difficult to have a list of the debutants that can make a name for themselves in their first season, the main reason being that many very talented riders have signed with a World Tour or Pro Continental team. After having 10 cyclists in 2013, and 20 in 2014, now I stopped after picking 25, but not without difficulties, skipping plenty of riders who maybe would have deserved to be here.

Simone Andreetta – many Italians will become professionals this year, but none can be considered a real gem. However, of all these, Andreetta stands out. An alumni of Zalf-Euromobil, he signed for Bardiani, which will give him the perfect environment to develop. In the past two years, Andreetta has won many important races in his country, including the famous Bassano-Monte Grappa, twice. Each time, he demonstrated not only that he climbs well, but that he also is very fast, a rare thing amongst climbers nowadays.

Carlos Barbero – with the dismantling of Euskadi, many riders had problems finding a team, but not Carlos Barbero, who signed for Caja Rural. Very strong in a sprint and on short climbs, the Spaniard will step into cycling’s pro scene with a solid record, including the Circuito de Getxo, a stage in the Volta ao Alentejo and a third place at the National Championships, where he won the bunch sprint, just ten seconds after Ion Izagirre and Alejandro Valverde have crossed the finish line. On paper, Barbero can’t miss getting at least one win in 2015.

Tiesj Benoot – an all-rounder with a big punch, very similar to Greg Van Avermaet, the new rider of Lotto-Soudal comes from an exceptional generation of Belgians, which provided some exciting talents lately. A 20-year-old, Benoot will make his debut in the World Tour after he scored some remarkable results last season, in the Tour of Flanders, Liège–Bastogne–Liège, Flèche Ardennaise, World Championships, Ronde de l’Isard and Denmark Rundt, while also winning the Tour de Moselle in 2013, when he finished ahead of Julian Alaphilippe.

Sven Erik Bystrom – the Scandinavian has shown what he’s capable of in the past two seasons, racing in Norway, but also abroad, the climax being reached in Ponferrada, where he won the world title with a perfectly timed attack, that surprised the big favorites. In 2015, the Norwegian will race for Katusha, alongside his good friend, Alexander Kristoff. Very likely, he’ll discover the Classics and will also get some opportunities to make a name for himself, especially in the hilly races, which really suit him.

Hugh Carthy – after two seasons in the UK with Rapha Condor, the Englishman decided to change something, so he headed to Spain, where he’ll race for Caja Rural. Language should not be a problem, because Carthy studied it for a few years at school, which is one of the reasons that made Caja Rural transfer him. The other qualities that caught up the attention of the Spanish squad are his climbing and ITT abilities, which allowed him to be one of the UCI Asia Tour’s stars in 2014, with a GC win in the Tour de Korea and a 6th place in the Tour of Japan.

Clément Chevrier – after a two-year spell with Chambéry, AG2R’s feeder team, he went to the United States to race for Bissell Development. Both experiences have helped him develop, so now Chevrier’s palmares is stacked with solid results in the Tour des Pays de Savoie, Giro della Valle d’Aosta, Tour de l’Ain, Tour of Utah and the USA Pro Cycling Challenge. Another thing worth mentioning is that the 22-year-old rider of IAM Cycling isn’t suited just to stage races, but also to Classics like Liège–Bastogne–Liège and Il Lombardia, which he is very fond of.

Magnus Cort – many expected the Danish to go to Tinkoff-Saxo, but he caught people by surprise, choosing Orica-GreenEdge instead. Winner of no less than 11 races in 2014, with many of his wins coming against experienced World Tour riders – in the Tour des Fjords or the Denmark Rundt – Cort is not only very fast in a sprint, but also very versatile, which allows him to fight for the general classification in some stage races. In the future, he is expected to be a protagonist in the Classics, as he has a sharp acceleration and enjoys a tougher race.

Caleb Ewan – he’s the subject of the most awaited debut of a neo-pro in a while, due to the fact that the 20-year-old Aussie has a fantastic potential in a sprint, on the flat, but also on a hilly course. So, the question is not whether he will get a win in 2015, but on how many occasions he will be the first to cross the finish line. Runner-up in Ponferrada, Ewan will race for Orica-GreenEdge, a team that couldn’t have missed getting its hands on a rider whose palmares includes Junior and U23 national titles, three stages in the Tour de l’Avenir, as well as other wins in important races, like the Thüringen-Rundfahrt and Tour Alsace.

Campbell Flakemore – his childhood dream was to play football in the Premier League, but eventually decided to focus on cycling and based on how things went so far, he couldn’t have taken a better decision. In 2014, Flakemore didn’t have a great start to the season, but came back in time for the last months of the year, when he won the prologue of the Tour de l’Avenir and the World Championships ITT title, two victories that sparked the interest of BMC, a team whose policy for 2015 was to bring many young cyclists. If he’ll continue his natural progression, good things will come in the next months.

Alexander Foliforov – it’s always difficult to say what will be the trajectory of a Russian rider, despite his U23 results, but one thing is certain: Foliforov does not lack the necessary talent to make a name for himself. In 2014, while riding for Itera-Katusha, he won two tough mountain stages in the Ronde de l’Isard (where he was 6th) and finished just off the podium in the Tour de l’Avenir, for only seven seconds. In contrast, he lacked consistency, something he’ll have to work on with RusVelo, his new team.

Eduard Grosu – last year, he was the best cyclist of Nippo-Vini Fantini, winning five races for the Continental team. Now, after Nippo got a Pro Continental license, the Romanian will have the opportunity to compete in World Tour races and he isn’t scarred of taking on the well-established sprinters of the peloton, after he showed in the Tour de Slovenie that he can be at the same level as Elia Viviani and Michael Matthews. In addition, Grosu isn’t good only on the flat, but also when the finish is on a short and punchy climb, as was the case with the last stage of the Carpathian Couriers Race.

Karel Hnik – coming from Etixx-Ihned, where he spent two seasons, the 23-year-old Czech riders stands out thanks to his strength and aggressive riding on the short, tough climbs, which can be found in the Classics and in many races stages. These qualities helped him take a stage of the Trofeu Joaquim Agostinho and the Tour Alsace, and thus receive a contract from CULT Energy, which will have a Pro Continental license in 2015. For many, Hnik is an unknown, and this might help him be one of the revelations of the season.

Sondre Holst Enger – Norway enjoys a fantastic generation at the moment, which includes the 21-year-old rider, who exploded in 2013, when he won the Coupe des nations Ville Saguenay and finished third in the Tour of Norway, ahead of many World Tour cyclists. Unfortunately for him, next season had many bumps, but the Scandinavian found what it took to win the National Championships and finish 5th in the Tour des Fjords. IAM Cycling gave him a chance and Holst Enger promises to be one of the neo-professionals to lighten up the season, thanks to his speed and fierce punch.

Alex Kirsch – he began as an ITT rider, but since then has worked on his sprint, so now he has become a more complete rider, which gives him much more chances of scoring a win. His consistency is remarkable, bringing him in 2014 17 top-10 placings, in a big range of races, from Le Triptyque des Monts et Châteaux to the Oberösterreichrundfahrt, and from the Tour of Flanders to the Tour de l’Avenir in. In 2015, Kirsch decided to race for CULT Energy and the choice seems to be a very good one, because there he will not be under that extra pressure that comes with a place in a World Tour team, and so he’ll be able to develop his skills.

Ilia Koshevoy – comes from Belarus and started cycling late, when he was 16, but his talent came to the surface almost immediately, so he filled the gap on the other cyclists from his generation rather quickly. In Italy, the results came from his first races, the Giro della Lunigiana and Giro di Basilicata, so he decided to stay there, eventually being spotted by Lampre-Merida. Winner, as an amateur, of the Gran Premio della Liberezione and Cronoscalata Gardone, Koshevoy secured a professional contract in the summer, after he finished 13th in the Tour Utah, one of the toughest stage races in the calendar.

Stefan Küng – at just 21, he is already seen as one of the future stars of the cobbles, not only due to the fact he has already raced there, but also because of his excellent ITT skills, which drew many comparisons with Fabian Cancellara. Road and ITT European champion in 2014 and bronze medalist in the Ponferrada Worlds ITT, the Swiss – who has a past on the velodrome – is a force of nature, and BMC became aware of this ever since his win in the Tour de Normandie, which was at that time (March) the starting point of an excellent season.

Pierre-Roger Latour – 2014 wasn’t a year of victories, but of consistency, a factor which earned the Frenchman a contract for three seasons with AG2R. 5th in Tour des Pays de Savoie, 6th in the Tour de l’Avenir and 9th in the Tour de l’Ain were the best results of Latour, his ride in L’Ain being the most impressive, due to the fact he raced against World Tour cyclists. Besides stage races, the new rider of AG2R finds appealing also the one-day races, which he demonstrated by finishing 3rd in the Tour de Jura and the Piccolo Giro di Lombardia.

Kevin Ledanois – is the son of Yvon Ledanois, sports director of BMC and a stage winner in the Vuelta a España, and 2015 will find him in Bretagne-Séché’s roster, where he will get plenty of opportunities to put on the display his aggressive ride, which could already be seen at the Worlds Championships in Ponferrada. The Frenchman, win ner fo the 2013 Trophée Loire Atlantique, is not only an offensive rider, but also a very powerful one and with a high stamina, his ride in the Arctic Race of Norway, where he came in 6th, and his win in the Tour of Jura being very revealing.

Lorrenzo Manzin – with a nice background on the velodrome, the Frenchman is an exotic presence in the peloton, as he comes from the Reunion Islands. He is also one of the young riders to whom FDJ decided to give a chance, which will come more than sure. A fast sprinter-puncheur with a volcanic character and very strong psychic, Manzin got four wins last year, it’s true, in smaller races, but this doesn’t mean he doesn’t have a big potential. As a matter of fact, it’s very likely to see the 20-year-old having a similar debut to the one Bryan Coquard has had, two seasons ago.

Mike Teunissen – only the second cyclist to win Paris-Roubaix and Paris-Tours in the same season, the 22-year-old Dutch rider excels on the cobbles, thanks also to the years spent doing cyclo-cross, where he became U23 World Champion. Giving that he raced for Rabobank Development, it was somehow logical for Teunissen to sign with LottoNL-Jumbo, where he got a contract for two seasons. In addition to his skills on the pavé, Teunissen has a nice ITT and feels good on a hilly parcours, which can help him set his goals also in week-long stage races.

Kristoffer Skjerping – after the bronze medal he got in the road race at the World Championships, Sky became interested in Joker’s rider, but Cannondale-Garmin moved faster, so the Norwegian 21-year-old will make his debut in the pro ranks with the US team. Well suited to one-day races, Skjerping stands out when the course is very difficult, and the Worlds isn’t the sole proof, but also the Tour of Flanders, where he finished second. Another strong point is his sprint, which often helps him make the difference when there’s a small group at the finish.

Dylan Teuns – as stated earlier, BMC has focused on transferring many young riders in the past months and the Belgian promises to be one of the sensations of the year, if we take into account his 2014 season, during which he was a protagonist in almost all the races he did. Thus, his resume includes podiums in Liège-Bastogne-Liège, Omloop Het Nieuwsblad and Piccolo Giro di Lombardia, as well as victories in the Tour de Bretagne, Tour de l’Avenir and Giro della Valle d’Aosta. At just 22, Teuns seems to have a fantastic future in the Classics, but he sure won’t be a stranger when it comes to stage races, giving that he was the best young rider of the Tour of Utah and finished 10th the Tour of Britain, both as a trainee.

Lars van der Haar – the young Dutch is one of the greatest talents seen lately in cyclo-cross and that’s why his transition to the road is awaited by many. Very aggressive and fast, Van Der Haar can become something of a phenomenon with Giant-Alpecin, where he comes recommended by his stage win and points jersey in the Oberösterreichrundfahrt, and his 5th place in 2013 Tour d’Azerbaijan. His speed and climbing skills might surprise many in the future.

Louis Vervaeke – just 21-years-old, the new Lotto-Soudal rider is the most promising climber Belgium has sent to the World Tour in recent seasons, coming here after an excellent 2014, with four wins, two of them being the overall standings of the Ronde de l’Isard and Tour des Pays de Savoie. In addition to this impressive “double” – which was obtained by just a single other rider before – Vervaeke got a memorable victory in the last stage of the Tour de l’Avenir, when he was in the escape all day long. All these were enough reasons for Lotto-Soudal to offer him a professional contract starting with the summer of 2014.

Ruben Zepuntke – another alumni of Axel Merkcx’s project – which has sent over the years 19 riders to the World Tour – Zepuntke stood out in the USA Pro Cycling Challenge, where he took advantage of the fact he wasn’t selected for the Tour de l’Avenir (a big mistake of the German national team). After being 18th in Colorado, Bissell Development’s cyclist came again in the spotlight during the Tour of Alberta, where he won stage one in a sprint. Zepuntke is an all-rounder and has a huge potential, which recommends him for stage races, but especially for the Classics he loves so much.

Neo-profesionişti de urmărit în 2015

An după an, devine din ce în ce mai greu să fac o listă a debutanţilor care se pot face remarcaţi pe parcursul noului sezon, motivul fiind că foarte mulţi ciclişti extrem de talentaţi au semnat cu o echipă World Tour sau Pro Continentală. După ce în 2013 au fost 10, iar în 2014 am ajuns la 20, acum m-am oprit asupra a 25 de rutieri, dar cu mari eforturi, lăsând pe dinafară ciclişti care poate ar fi meritat să se afle aici.

Simone Andreetta – mulţi italieni vor deveni profesionişti anul acesta, însă niciunul nu poate fi considerat o adevărată bijuterie. Totuşi, dintre aceştia, se remarcă Andreetta, un produs al lui Zalf-Euromobil, care a ajuns la Bardiani, unde va beneficia de condiţii ideale pentru a progresa. În ultimii doi ani, Andreetta a câştigat multe curse importante din ţara natală, între care şi celebra Bassano-Monte Grappa, de două ori. De fiecare dată, a demonstrat nu doar că se caţără bine, ci şi că are o viteză rară printre oamenii de munte din zilele noastre.

Carlos Barbero – odată cu desfiinţarea lui Euskadi, mulţi rutieri au întâmpinat probleme în a-şi găsi o echipă, dar nu şi Carlos Barbero, care a semnat cu Caja Rural. Impresionant la sprint şi pe căţărările scurte, spaniolul va face pasul în lumea mare a ciclismului cu un palmares solid, în care se află Circuito de Getxo, o etapă în Volta ao Alentejo şi un loc trei la Campionatele Naţionale, unde a câştigat sprintul plutonului, la doar zece secunde după ce Ion Izagirre şi Alejandro Valverde au trecut linia de sosire. Pe hârtie, Barbero nu are cum să rateze cel puţin un succes în 2015.

Tiesj Benoot – un all-rounder cu calităţi de puncheur, foarte similar lui Greg Van Avermaet, noul ciclist al lui Lotto-Soudal face parte din noua generaţie de excepţie a Belgiei, care a lansat câteva talente fascinante în ultima vreme. În vârstă de 20 de ani, Benoot se prezintă în World Tour după ce în sezonul anterior a adunat rezultate remarcabile în Turul Flandrei, Liège–Bastogne–Liège, Flèche Ardennaise, Campionatele Mondiale, Turul Danemarcei şi Ronde de l’Isard, la acestea adaugându-se triumful din Tour de Moselle, obţinut în 2013, când l-a învins pe Julian Alaphilippe.

Sven Erik Bystrøm – scandinavul şi-a arătat din plin valoarea în ultimele două sezoane, atât în cursele din Norvegia, cât şi în cele internaţionale, totul culminând cu titlul mondial câştigat la Ponferrada, după un atac inspirat şi curajos, care i-a luat prin surprindere pe marii favoriţi. În 2015, norvegianul va rula pentru Katusha şi îl va însoţi pe bunul său prieten, Alexander Kristoff, în multe curse, urmând să descopere clasicele. De asemenea, mai mult ca sigur, va avea şi câteva oportunităţi de a-şi face un nume la profesionişti, mai ales în cursele valonate, care i se potrivesc de minune.

Hugh Carthy – după două sezoane petrecute în Marea Britanie, în culorile lui Rapha Condor, englezul a decis să facă o schimbare surprinzătoare şi să meargă în Spania, alături de Caja Rural. Limba nu ar trebui să fie o problemă, deoarece Carthy a studiat-o vreme de câţiva ani la şcoală, acesta fiind unul dintre motivele care au făcut-o pe Caja Rural să îl transfere. Celelalte ţin de calităţile sale pe munţi, dar şi la contratimp, ce i-au permis lui Hugh Carthy să facă senzaţie în Circuitul Asiatic, unde a câştigat Turul Coreei de Sud şi a venit pe şase în Turul Japoniei.

Clément Chevrier – în prima parte a carierei, francezul a fost format de Chambéry, echipa-pepinieră a lui AG2R, după care a mers în Statele Unite, ca să concureze pentru Bissell Development. Ambele experienţe l-au ajutat să progreseze, astfel că în palmaresul lui Chevrier se află rezultate solide în Tour des Pays de Savoie, Giro della Valle d’Aosta, Tour de l’Ain, Turul Utah şi Turul Colorado. În plus, ciclistul din Hexagon nu se limitează doar la cursele pe etape, profilul său fiind croit şi pentru clasicele valonate, precum Liège–Bastogne–Liège şi Turul Lombardiei.

Magnus Cort – mulţi se aşteptau ca danezul să evolueze pentru Tinkoff-Saxo, dar acesta a surprins prin alegerea sa, numită Orica-GreenEdge. Autor a nu mai puţin de 11 victorii în 2014, multe venite împotriva unor ciclişti de World Tour, în Turul Fiordurilor sau Turul Danemarcei, Cort nu este doar foarte rapid la sprint, ci şi extrem de versatil, ceea ce îi permite să lupte pentru clasamentul general al unor curse pe etape. De asemenea, este de aşteptat ca în viitor să se concentreze şi pe clasice, mai ales că are o accelerare fantstică şi este avantajat de un traseu dificil.

Caleb Ewan – este cel mai aşteptat debut al unui neo-profesionist de ceva vreme, deoarece australianul în vârstă de 20 de ani are un potenţial fantastic la sprint, pe plat, dar şi pe un profil valonat, întrebarea care se pune pentru 2015 fiind nu dacă va obţine o victorie, ci de câte ori va trece primul linia de sosire. Vice-campion mondial la Ponferrada, Ewan va concura pentru Orica-GreenEdge, echipă care nu avea cum să îl rateze pe un rutier în al cărui palmares se află titul naţional la juniori şi tineret, trei etape în Tour de l’Avenir şi alte succese importante, în curse precum Thüringen-Rundfahrt sau Turul Alsaciei.

Campbell Flakemore – în copilărie visa să joace fotbal în Premier League, dar până la urmă a decis să se concentreze pe ciclism, iar parcursul său de până acum arată că nu a greşit luând această decizie. În 2014, Flakemore nu a avut startul dorit, însă s-a revanşat pe finalul anului, când a câştigat prologul din Tour de l’Avenir şi cursa de contratimp de la Campionatele Mondiale, victorii ce nu aveau cum să nu îl aducă în vizorul lui BMC, grupare care a decis să mizeze mult pe tineri în sezonul ce stă să înceapă. Dacă îşi va continua evoluţia naturală, lucruri bune vor urma în lunile viitoare.

Alexander Foliforov – întotdeauna este greu de spus ce va face un rutier rus, în ciuda rezultatelor sale de la tineret, însă un lucru e cert: lui Foliforov nu îi lipseşte talentul. În 2014, concurând pentru Itera-Katusha, acesta a câştigat două etape montane foarte dificile în Ronde de l’Isard (acolo unde a încheiat pe şase) şi a terminat chiar în afara podiumului Tour de l’Avenir, doar şapte secunde separându-l de o clasare între primii trei. În schimb, i-a lipsit constanţa, aspect la care mai trebuie să lucreze alături de RusVelo, noua sa echipă.

Eduard Grosu – în 2014, a fost cel mai bun ciclist al lui Nippo-Vini Fantini, aducându-i grupării Continentale cinci victorii. Acum, odată cu promovarea acesteia în al doilea eşalon mondial, românul va avea oportunitatea să concureze în curse de World Tour, iar perspectiva unor dueluri cu sprinterii importanţi ai plutonului nu îl timorează, după ce în Turul Sloveniei a arătat că este la nivelul unui Elia Viviani sau Michael Matthews. În plus, Grosu nu se descurcă bine doar pe plat, ci şi atunci când finalul este valonat, lucru pe care l-a demonstrat în etapa finală a Carpathian Couriers Race.

Karel Hnik – venit de la Etixx-Ihned, unde a petrecut două sezoane, cehul în vârstă de 23 de ani iese în evidenţă prin forţa sa, spiritul ofensiv şi prin lejeritatea cu care abordează căţărările scurte şi intense, întâlnite în clasice, dar şi în cursele scurte pe etape. Aceste calităţi l-au ajutat să se impună într-o etapă din Trofeu Joaquim Agostinho şi în Turul Alsaciei şi astfel să obţină un contract la CULT Energy, care va avea licenţă Pro Continentală în 2015. Pentru mulţi, Hnik este o necunoscută, iar asta l-ar putea ajuta să fie una dintre revelaţiile stagiunii.

Sondre Holst Enger – Norvegia se bucură de o generaţie fantastică, din care face parte şi acest rutier în vârstă de 21 de ani, ce a explodat în 2013, când a câştigat Coupe des nations Ville Saguenay şi a terminat pe locul trei în Turul Norvegiei, înaintea multor rutieri de World Tour. Din păcate pentru el, sezonul următor a fost unul cu multe hopuri, însă scandinavul tot a găsit resurse pentru a se impune la Campionatele Naţionale şi a încheiat pe cinci în Turul Fiordurilor. Astfel, IAM a decis să îi dea o şansă, iar Holst Enger se anunţă a fi unul dintre neo-profesioniştii de urmărit în 2015, datorită vitezei şi punch-ului impresionant, care îl recomandă pentru cursele valonate.

Alex Kirsch – rutierul luxemburghez a început ca om de contratimp, dar între timp a lucrat și la sprint, astfel că a devenit un ciclist mult mai complet, ceea ce îi oferă numeroase posibilități de a obține o victorie. Totodată, este foarte constant, 2014 aducându-i 17 clasări în top zece, impresionant fiind că aceste rezultate au venit în curse diferite, de la Le Triptyque des Monts et Châteaux la Oberösterreichrundfahrt, și de la Turul Flandrei la Tour de l’Avenir. În 2015, Kirsch a hotărât să concureze pentru CULT Energy, iar alegerea se anunță a fi foarte bună, deoarece acolo nu va găsi presiunea care vine odată cu un loc într-o echipă de World Tour și va putea să își dezvolte liniștit calitățile.

Ilia Koshevoy – vine din Belarus și s-a apucat de ciclism târziu, la 16 ani, însă talentul său s-a văzut imediat, astfel că a putut recupera rapid ecartul ce îl separa de ceilalți rutieri din generația sa. În Italia, a avut rezultate încă de la început, în Giro della Lunigiana şi Giro di Basilicata, astfel că a rămas acolo, ajungând în cele din urmă pe lista lui Lampre-Merida. Învingător, ca amator, în curse ca Gran Premio della Liberazione sau Cronoscalata Gardone, Koshevoy și-a asigurat un contract de profesionist în vară, după ce a terminat pe 13 în Turul Utah, una dintre cele mai dure curse pe etape din calendar.

Stefan Küng – are doar 21 de ani, dar este văzut deja drept una dintre viitoarele vedete ale curselor pe pavate, nu doar pentru că a avut rezultate acolo, dar şi datorită contratimpului excelent, ceea ce îi face pe mulţi să îl compare cu Fabian Cancellara. Dublu campion european în 2014 şi medaliat cu bronz în contratimpul de la Mondiale, elveţianul – care are un trecut pe velodrom – este o forţă a naturii, iar de asta au devenit conştienţi şi cei de la BMC, încă după triumful său din Turul Normandiei, care a reprezentat la acea vreme (martie) startul unui sezon ce s-a dovedit a fi excelent.

Pierre-Roger Latour – 2014 nu a fost un an al victoriilor, ci al constanţei, un factor care i-a adus francezului un contract pe trei sezoane cu AG2R. Locul cinci în Tour des Pays de Savoie, locul şase în Tour de l’Avenir şi locul nouă în Tour de l’Ain au fost reperele cele mai importante pentru Latour, rezultatul din L’Ain fiind cu atât mai impresionant, cu cât a venit în compania unor ciclişti de World Tour. Şi cursele de o zi îl atrag pe noul rutier al lui AG2R, elocvente în acest sens fiind podiumurile din Turul Jura şi Piccolo Giro di Lombardia.

Kevin Ledanois – este fiul lui Yvon Ledanois, directorul sportiv al lui BMC şi câştigător de etapă în Vuelta, iar 2015 îl va găsi în lotul lui Bretagne-Séché, unde va avea parte de suficiente şanse pentru a-şi pune în valoare spiritul agresiv, arătat în timpul Mondialelor de la Ponferrada. Francezul, triumfător la ediția din 2013 a Trophée Loire Atlantique, nu doar că este un ciclist ofensiv, dar e unul şi foarte puternic, capabil de o rezistenţă ridicată la efort, relevante în acest sens fiind parcursul său din Cursa Arctică a Norvegiei, încheiată pe şase, dar şi succesul din Turul Jura, ambele din postura de stagiar.

Lorrenzo Manzin – cu un trecut solid pe velodrom, francezul e o prezenţă exotică, deoarece vine din Insulele Reunion, Totodată, este unul dintre tinerii cărora FDJ a decis să le acorde o şansă, ce va veni, mai mult ca sigur. Un sprinter-puncheur rapid, cu un temperament vulcanic şi un psihic foarte puternic, Manzin a strâns patru succese anul trecut, este adevărat, în curse de mai mică anvergură, fără ca asta să însemne că nu are un potenţial mare. De altfel, nu ar fi exclus ca rutierul în vârstă de 20 de ani să aibă un debut relativ similar cu cel al lui Bryan Coquard, din urmă cu două sezoane.

Kristoffer Skjerping – după bronzul obținut în cursa pe șosea de la Mondiale, Sky s-a arătat interesată de rutierul lui Joker, dar Cannondale-Garmin s-a mișcat mai repede, astfel că norvegianul în vârstă de 21 de ani va debuta la profesioniști cu echipa americană. Făcut pentru cursele de o zi, Skjerping iese în evidență pe măsură ce condițiile și traseul sunt mai dificile, iar ritmul mai ridicat, nu doar Mondialele fiind o dovadă în acest sens, ci și Turul Flandrei, unde a terminat pe locul secund. Un alt atu al său este sprintul bun, care îl ajută de multe ori să facă diferența atunci când se ajunge la sosire într-un grup redus.

Mike Teunissen – doar al doilea ciclist care a câştigat Paris-Roubaix şi Paris-Tours în acelaşi sezon, olandezul în vârstă de 22 de ani excelează pe pavate şi datorită anilor petrecuţi în ciclo-cross, acolo unde a devenit campion mondial de tineret. Oarecum logic, având în vedere că a fost la Rabobank Development, Teunissen a ajuns la LottoNL-Jumbo, care i-a oferit un contract pe două sezoane. Pe lângă calităţile sale pe pavate, batavul mai atrage atenţia prin contratimp şi uşurinţa afişată atunci când traseul devine valonat, ceea ce îl ajută să fie un protagonist şi în cursele de o săptămână.

Dylan Teuns – aşa cum am precizat mai devreme, BMC a investit foarte mult în tineri, iar belgianul se anunţă a fi una dintre senzaţiile acestui an, dacă este să ne luăm după parcursul incredibil avut în 2014, când s-a făcut remarcat în aproape toate cursele în care a participat. Astfel, în CV-ul său se află podiumuri în Liège–Bastogne–Liège, Omloop Het Nieuwsblad şi Piccolo Giro di Lombardia, alături de victorii în Turul Bretaniei, Tour de l’Avenir şi Giro della Valle d’Aosta. La 22 de ani, Teuns promite să aibă un viitor fantastic în clasice, însă nici cursele pe etape nu îi sunt străine, lucru pe care l-a arătat ca stagiar, când a fost cel mai bun tânăr din Turul Utah şi a terminat pe zece Turul Marii Britanii.

Lars van der Haar – tânprul olandez e unul dintre marile talente văzute în ciclo-cross în ultima vreme, şi tocmai de aceea, trecerea sa la ciclismul de şosea se anunţă foarte interesantă. Un rutier agresiv şi rapid, Van Der Haar poate deveni un fenomen alături de Giant-Alpecin, unde se va prezenta recomandat de succesul de etapă din Oberösterreichrundfahrt, cursă în care şi-a adjudecat şi ierarhia pe puncte, dar şi de locul cinci din Turul Azerbaidjanului 2013. Viteza sa şi abilităţile pe căţărări i-ar putea surprinde pe mulţi în perioada următoare.

Louis Vervaeke – la doar 21 de ani, noul rutier al lui Lotto-Soudal este cel mai promiţător căţărător pe care l-a dat Belgia pe prima scenă în ultimele sezoane, fiind recomandat de un sezon 2014 de vis, cu patru victorii, două dintre acestea venind în clasamentul general din Ronde de l’Isard şi Tour des Pays de Savoie. Pe lângă impresionanta“dublă” – care a mai fost realizată de un singur ciclist înaintea sa – Vervaeke s-a remarcat şi prin succesul memorabil din ultima etapă a Tour de l’Avenir, când a fost în evadare toată ziua. Toate acestea au fost motive suficiente pentru ca Lotto-Soudal să îi ofere un contract de profesionist încă din vara lui 2014.

Ruben Zepuntke – un alt produs al proiectului condus de Axel Merckx – care a trimis, de-a lungul anilor, 19 ciclişti în World Tour – Zepuntke a ieşit în evidenţă odată cu Turul Colorado, profitând şi de faptul că nu a fost luat în Tour de l’Avenir (o mare greşeală a naţionalei Germaniei). Clasat pe locul 18 în cursa din Statele Unite, rutierul lui Bissell Development şi-a arătat talentul uriaş şi în Turul Albertei, unde a câştigat, la sprint, etapa întâi. Zepuntke are un potenţial mare, de all-rounder, ce îl recomandă şi pentru cursele pe etape, dar mai ales pentru clasice, pe care le iubeşte atât de mult.

Navigare în articole