Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Flandrei 2013

Image

În urmă cu un secol, când a înfiinţat Turul Flandrei, Karel Van Wijnendaele a avut două motivaţii: să promoveze ziarul Sportwereld, la a cărui conducere se afla, şi să îi prezinte lumii ciclismului o cursă dură, care să îi chinuie pe rutieri, să îi oblige să îşi depăşească limitele şi să ofere un spectacol desăvârşit (această a doua idee i-a venit în timp ce a urmărit de la faţa locului Turul Franţei, Van Wijnendaele fiind un mare admirator al lui Henri Desgrange, directorul Marii Bucle).

Încă de la început, Turul Flandrei a reprezentat o afacere între belgieni, un singur ciclist din afara acestei ţări – elveţianul Heiri Suter – impunându-se în primele 32 de ediţii. Lucrurile au început să se schimbe odată cu apariţia italianului Fiorenzo Magni, primul “Leu al Flandrei”, titlu onorific acordat fiecărui ciclist care a câştigat de trei ori Turul Flandrei. De la Magni, doar 25 de rutieri străini au mai încheiat victorioşi De Ronde, ultimul fiind Fabian Cancellara, în 2010.

La fel ca Paris-Roubaix, şi clasica din Belgia s-a confruntat cu probleme serioase în ceea ce priveşte traseul, atunci când tot mai multe porţiuni de pavate au fost asfaltate. Totuşi, un lucru bun a ieşit din asta: organizatorii au fost nevoiţi să caute alte rute, ceea ce a dus la descoperirea unor dealuri necunoscute până atunci şi la “desenarea” unui traseu din ce în ce mai dificil, care a ajuns la un moment dat să numere şi 19 căţărări.

Traseul ediţiei cu numărul 97

Anul trecut, organizatorii au schimbat profilul cursei în a doua sa jumătate, o decizie pentru care au fost criticaţi de mulţi foşti şi actuali ciclişti, care au subliniat atât dificultatea traseului, cât şi absenţa lui Muur-Kapelmuur, celebrul deal pe care s-au scris unele dintre cele mai frumoase momente din istoria Turului Flandrei. Acesta a fost înlocuit cu combinaţia Oude Kwaremont – Paterberg, care a fost parcursă de trei ori, ultima dată cu 30 de kilometri înainte de sosire.

Anul acesta, traseul este aproape la fel, singurele deosebiri faţă de ediţia anterioară fiind introducerea dealului Tiegemberg, ce îşi va face apariţia după aproximativ 91 de kilometri de la start, şi a porţiunii de piatră cubică Jagerij, care a fost plasată chiar înainte de Molenberg, a patra ascensiune a zilei. Molenberg va da startul primei secţiuni dificile, care mai cuprinde dealurile Rekelberg, Berendries şi Valkenberg. Grupate în doar 26 de kilometri, aceste căţărări vor realiza o selecţie importantă, obiectivul favoriţilor acolo fiind nu doar să nu piardă poziţii, ci şi să îşi păstreze cât mai mulţi coechipieri.

Prima trecere peste Oude Kwaremont şi Paterberg va fi consemnată cu ceva mai mult de 70 de kilometri rămaşi până la finalul din Oudenaarde şi va fi dublată imediat de apariţia lui Koppenberg, deal care va fragmenta serios plutonul. Acolo, rutierii vor fi pe cont propriu, aportul echipei fiind ca şi inexistent. Tocmai de aceea, lupta pentru o poziţie cât mai bună va fi crâncenă, spre deliciul spectatorilor prezenţi pe căţărarea introdusă în cursă în urmă cu 37 de ani.

Apoi, în ultima parte a Turului Flandrei, combinaţia Oude Kwaremont – Paterberg va reveni în prim-plan, cu un plus pentru prima căţărare, care este mult mai selectivă. În lungime de 2200 de metri, Oude Kwaremont începe cu o porţiune asfaltată, urmată de 1600 de metri acoperiţi cu pavate. Acolo se vor declanşa atacurile, undeva în porţiunea de mijloc, unde panta ajunge la 11%. Cum Oude Kwaremont continuă cu o porţiune de fals plat, care apoi iar urcă, cicliştii nu vor avea niciun moment de respiro până în vârf, acolo unde mulţi se pot trezi că au pierdut cursa.

Pentru cei care nu doresc o sosire la sprint, Paterberg va reprezenta ultima opţiune de atac. Chiar dacă e scurt, doar 360 de metri, dealul impresionează prin pantă (medie – 12,9%, maximă – 20,3%), ce poate face diferenţa, în condiţiile în care tot ce va conta acolo va fi energia pe care o vor mai avea rutierii. După Paterberg, care va apărea a treia oară la 242,9 kilometri de la startul din Brugge, mai urmează 13 kilometri până în Oudenaarde, unde va fi cunoscut învingătorul ediţiei din 2013.

Favoriţii

Fabian Cancellara – după demonstraţia impresionantă din E3 Prijs Harelbeke, elveţianul a demonstrat că a revenit în cea mai bună formă, însă statutul de mare favorit la victorie vine şi cu o parte mai puţin plăcută, Cancellara urmând să fie unul dintre cei mai supravegheaţi ciclişti din cursă. Oude Kwaremont pare să fie terenul ideal pentru o acceleraree a liderului echipei RadioShack-Leopard, care e foarte probabil să dea un prim atac devreme, la prima trecere, pentru a realiza o selecţie (la fel ca în 2010, pe Molenberg). Apoi, momentul celui de-a doua acţiuni va depinde doar de desfăşurarea cursei şi de picioarele sale. De asemenea, nu este exclus a Fabian Cancellara să îşi trimită în faţă un coleg, nu atât pentru ca RadioShack-Leopard să nu ducă trenă, ci pentru a beneficia de ajutorul acestuia pe ultima parte.

Peter Sagan – la două zile după succesul înregistrat de Cancellara în E3 Prijs, slovacul a avut grijă să îi răspundă acestuia cu o victorie în Gent-Wevelgem. Fără să aibă o echipă de top, liderul ierarhiei World Tour se bucură de un avantaj clar în faţa rivalilor săi: sprintul foarte bun, pe care puţini oameni din pluton îl au. Sagan trebuie să fie atent să aibă un plasament cât mai bun pe căţărări, dar şi să beneficieze de ajutorul unui coleg până pe finalul cursei, deoarece restul cicliştilor nu vor fi dispuşi să colaboreze cu el. Singurul său minus, aşa cum s-a văzut în E3 Prijs, este că nu “pluteşte” pe dealurile pavate, spre deosebire de adversarii mai experimentaţi, chinuindu-se de cele mai multe ori să îşi găsească o poziţie cât mai bună pe bicicletă.

Tom Boonen – după căzătura suferită în Gent-Wevelgem, belgianul a luat startul în Cele Trei Zile de la De Panne şi a arătat că se simte foarte bine, însă evoluţia lui poate fi înşelătoare, la fel ca atacul dat pe Taaienberg, în E3 Prijs. Cert este că Boonen se află la un nivel mai scăzut decât cel arătat în 2012, iar asta înseamnă că se va baza mai mult pe echipa sa în cursa de duminică. Tocmai de aceea, Patrick Lefevere ar putea alege o acţiune similară cu cea pusă în scenă în 2008 şi 2009, atunci când la Quick Step se afla Stijn Devolder. O victorie solitară a lui Boonen pare exclusă, singura sa şansă fiind să ajungă în Oudenaarde cu un grup restrâns, din care să fie cel mai bun sprinter.

Sylvain Chavanel – clasat pe locul secund în 2011, francezul se află din nou într-o formă excelentă, care îl poate transforma în liderul lui Omega Pharma-Quick Step. Dacă Fabian Cancellara şi Peter Sagan se vor anihila reciproc, atunci şansele lui Chavanel vor creşte considerabil, iar acesta ar putea deveni primul ciclist din Hexagon, de la Jacky Durand, în 1992, care va triumfa în Turul Flandrei. Oricum, cert este că el îşi va face tactica în funcţie de acţiunile celor doi mari favoriţi la victorie, o acţiune similară celei de acum doi ani părând improbabilă.

Greg Van Avermaet – 3 în Gent-Wevelgem, 5 în Omloop Het Nieuwsblad şi 6 în Strade Bianche sunt rezultatele care îl fac pe ciclistul echipei BMC cel mai bun belgian din 2013 în cursele de o zi. Aflat într-o evidentă creştere de formă, Van Avermaet ţinteşte cel puţin o clasare pe podium, încurajat nu doar de nivelul la care se află, ci şi de locul patru ocupat la ediţia anterioară. Absenţa lui Philippe Gilbert este o pierdere pentru BMC, însă o oportunitate imensă pentru rutierul flamand, care va fi unicul căpitan al grupării nord-americane, urmând să se bucure de susţinerea necondiţionată a colegilor, între care se va afla şi Daniel Oss.

Geraint Thomas – dintre toţi cicliştii de clasice ai lui Sky, galezul pare cel mai bine “croit” pentru Turul Flandrei, clasică în care un singur britanic s-a impus până acum, Tom Simpson, în 1961. Victoria obţinută în etapa a doua din Turul Down Under, la Rostrevor, vine în sprijinul lui Thomas, care beneficiază de o echipă foarte puternică, cum puţini alţi rutieri vor mai avea duminică. Important pentru ciclistul în vârstă de 26 de ani va fi tactica aleasă şi momentul când va hotărî să îşi joace cartea, pentru că este greu de crezut că va mai avea apoi o a doua şansă.

Filippo Pozzato – a început excelent sezonul, iar evoluţiile din primele săptămâni păreau să le închidă gura celor care spuneau că nu poate avea un nivel ridicat din martie până în aprilie, însă ceva s-a schimbat pe parcurs şi Pozzato nu a mai ieşit deloc în evidenţă. Motivaţia cu siguranţă că nu şi-a pierdut-o, însă italianul are nevoie de mai mult de atât pentru a câştiga al doilea “Monument” al carierei. Cum echipa nu este pe măsura lui, rutierul lui Lampre va trebui să fie mereu în alertă şi să nu le ofere deloc spaţiu oponenţilor. Rămâne de văzut dacă va şi putea să facă asta.

Alţi oameni de urmărit – Luca Paolini şi Alexander Kristoff formează o combinaţie foarte periculoasă pe care o propune Katusha, forma celor doi fiind foarte bună în ultimele săptămâni. Un plus după cursele din ultima vreme va avea şi Heinrich Haussler, locul doi la ediţia din 2009, dar şi Niki Terpstra, care poate fi jokerul lui Lefevere. După ceea ce au arătat în Dwars dood Vlaanderen, Thomas Voeckler şi Oscar Gatto vor fi alţi rutieri importanţi de urmărit, la fel ca Edvald Boasson Hagen, de la care Sky aşteaptă în continuare o confirmare la nivel înalt a potenţialului pe care îl are. Lotto-Belisol se va baza pe Jurgen Roelantds, care a devenit mai puternic pe dealuri în acest sezon, în timp ce Sep Vanmarcke pare să fie cea mai bună variantă pentru Blanco. În fine, Vacansoleil speră la măcar o clasare în top zece, prin Juan Antonio Flecha sau Bjorn Leukemans, în vreme ce Orica-GreenEdge îl va avea ca lider desemnat pe Sebastian Langeveld.

Single Post Navigation

2 thoughts on “Turul Flandrei 2013

  1. Mihai on said:

    Avand in vedere ca ultima catarare este destul de departe de finish este avantaj pentru Sagan, dar daca ataca cCancellara si este intr-o zi buna nu se poate tine niciodata Sagan dupa el… Boonen nu va conta iar loc de surprize nu cred ca exista

    • Aminteste-ti ca in E3 Prijs Harelbeke au mai ramas 35 de kilometri dupa atacul lui Cancellara, iar Sagan nu a avut nicio sansa in fata lui, desi mai erau alti rutieri langa el. In ceea ce priveste a doua parte, fiind o clasica, as spune ca mereu este loc de surprize.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: