Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Flandrei 1961: Tom Simpson scrie istorie

225 de kilometri a avut ediţia de acum 52 de ani a Turului Flandrei şi doar şase dealuri: Kwaremont, Edalareberg, Kasteelstraat, Kruisberg, Valkenberg şi Groteberge. Evident, cei mai mulţi rutieri prezenţi la start erau belgieni, despre care o zicală foarte veche spune că ar fi în stare să îşi vândă părinţii pentru a câştiga cursa de pe teren propriu. În 1961, presiunea cea mai mare era pe umerii lui Rik Van Looy, aflat în căutarea primului succes din acel sezon, unul extrem de important pentru el, în condiţiile în care încerca să onoreze tricoul curcubeu câştigat în toamna trecută.

Însă lucrurile nu au mers deloc bine pentru campionul mondial de la Sachsenring, chiar dacă acesta a iniţiat prima evadare a zilei. Într-un moment de neatenţie, belgianul a căzut şi s-a accidentat la încheietura mâinii. Deşi s-a ridicat şi a continuat, Van Looy a fost nevoit până la urmă să abandoneze. Ceva mai în spate, din pluton, Tom Simpson a accelerat, a fost urmat de italianul Nino Defilippis, iar cei doi au ajuns fără probleme în grupul fruntaş, acolo unde ciclistul britanic al echipei Rapha-Gitane-Dunlop a fost principalul “motor”.

Conştient că un sprint din acel grup nu îl avantajează, Simpson a atacat cu opt kilometri rămaşi până la sosire, singurul care l-a urmat fiind acelaşi Defilippis, campionul Italiei. În Wetteren, localitatea de sosire, Tom Simpson a fost cel care a deschis sprintul, mai mult de nevoie, deoarece adversarul de la Carpano nu a avut în niciun moment intenţia de a trece în frunte. Apoi, când mai erau doar 300 de metri, englezul în vârstă de 23 de ani a făcut o mişcare inteligentă, cu care l-a păcălit pe Defilippis: Simpson a încetinit, ca şi cum ar fi obosit, peninsular a accelerat, crezând că va obţine victoria cu uşurinţă, însă britanicul a mai avut forţa de a sprinta încă o dată, a schimbat imediat direcţia, mergând prin dreapta italianului, şi a trecut primul linia de sosire, cu un avans de o jumătate de roată de bicicletă.

Astfel, Tom Simpson a obţinut primul success al carierei într-o clasică “Monument”, dar şi o frumoasă revanşă după ceea ce i se întâmplase la ediţia din 1960 a Paris-Roubaix, atunci când a fost prins de urmăritori chiar când se pregătea să intre pe velodrom. A fost un moment memorabil pentru englez, care a fost aplaudat de suporterii belgieni ca şi cum ar fi fost unul de-al lor, şi pe bună dreptate, mai ales că acesta locuia la Gent încă din anul în care a trecut la profesionişti, 1959.

După acel triumf, Simpson s-a mai întors de două ori în Turul Flandrei, însă nu s-a mai clasat mai sus de locul al treilea. Nici nu a mai contat, în condiţiile în care succesul din 1961, primul al unui rutier britanic într-o clasică “Monument”, i-a asigurat pentru totdeauna un loc în cartea de istorie a ciclismului.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: