Cafe Roubaix

John Degenkolb: “Podiumul din Paris-Roubaix a fost următorul mare pas din carieră”

Gent-Wevelgem, patru etape şi tricoul pe puncte în Vuelta şi un total de zece succese, acesta este palmaresul impresionant la finalul sezonului 2014, cel mai bun din carieră. Totodată, germanul în vârstă de 25 de ani a înregistrat câteva progrese remarcabile în ultimele luni, care l-au ajutat să termine două Mari Tururi pentru prima dată într-un sezon. De altfel, ciclistul lui Giant-Shimano a fost unul dintre cei mai constanţi oameni din pluton, în ciuda faptului că a avut o stagiune lungă, cu nu mai puţin de 88 de zile de cursă.

La capătul excelentului sezon avut, John Degenkolb a mers în vacanţă, dar nu înainte de a-şi face timp pentru un interviu în care a reflectat asupra stagiunii recent încheiate şi a vorbit despre obiectivele sale pentru 2015, an care speră să fie la fel de bun ca precedentul.

– John, cum ai aprecia sezonul recent încheiat?  

Mi-am dorit o stagiune de succes şi totul a mers de minune. A fost un sezon frumos, de-a lungul căruia am muncit de la început până la sfârşit. Am avut o campanie de primăvară extrordinară, însă trebuie să recunosc că în Turul Franţei am fost dezamăgit din cauza căzăturii şi a faptului că nu am obţinut o victorie de etapă. Apoi, Vuelta a fost foarte bună, lucru care li se aplică şi curselor de o zi de după Turul Spaniei.

– Apropo de Vuelta, ai fost mai încântat de succesele de etapă sau de câştigarea tricoului verde?  

Tricoul pe puncte într-un Mare Tur, mai ales primul pe care îl obţii, este ceva emoţionant. Sunt mândru pentru că l-am câştigat. Evident, m-am bucurat şi de victoriile de etapă, însă a fost foarte important să iau tricoul verde, acesta a reprezentat un obiectiv major pentru mine înainte de startul cursei.

– Să revenim la clasicele de primăvară: în ceea ce priveşte încrederea şi ce poţi face în viitor, care rezultat a fost mai important, victoria din Gent-Wevelgem sau locul second din Paris-Roubaix?  

Podiumul din Paris-Roubaix a fost ceva cu adevărat special, deoarece a fost pentru prima dată în carieră când m-am aflat pe podiumul unui Monument. Gent-Wevelgem este o cursă importantă, însă Paris-Roubaix e ceva diferit, cu toată acea istorie impresionantă şi acele momente speciale pe care le-a consemnat. Să mă aflu pe podium a reprezentat următorul mare pas din carieră, m-am simţit extraordinar şi a contat foarte mult pentru mine.

– În ciuda unor probleme de sănătate, ai concurat la Campionatele Mondiale. Cum a fost cursa?  

Foarte, foarte grea. A fost o cursă dură, iar din cauza problemelor de săntate pe care le-am avut după Vuelta, nivelul globulelor albe din organism a fost foarte ridicat, iar eu a trebuit să iau antibiotice pentru a scăpa de infecţia prezentă în corpul meu. Asta a făcut să am mai puţină energie pentru Mondiale, şi chiar dacă am fost 100% concentrat şi motivat, a fost foarte dificil. În ciuda tuturor acestor probleme, am bifat o clasare în top zece, am arătat că am progresat şi că mă descurc mai bine în cursele dificile, obţinând astfel un rezultat important.

– Simţi acum că în cursele de o zi adversarii tăi refuză să colaboreze atunci când apare un atac, deoarece sunt conştienţi de cât de puternic eşti la sprint?  

Da, şi este ceva cu care va trebui să mă descurc în anii următori, pentru că dacă unii ciclişti se vor afla alături de mine în grupul de frunte, nu departe de finiş, ei vor şti că voi fi dificil de învins, aşa că vor încerca să mă distanţeze sau să mă prindă într-o capcană şi să facă lucrurile mai grele pentru mine.

– Mai devreme ai spus că eşti mult mai puternic după acest sezon. Ce ai îmbunătăţit în ultimele luni?  

Sunt mai puternic la nivel mental, iar asta m-a ajutat să rămân mai calm în situaţiile importante. Acesta a fost al patrulea meu an ca profesionist, şi în fiecare stagiune “motorul” meu a devenit din ce în ce mai mare. Am mai multă putere, iar acesta a fost motivul pentru care am ales să merg în Turul Franţei, şi imediat după aceea în Vuelta. Programul aglomerat pe care l-am avut va avea o influenţă mare asupra structurii organismului meu în iarnă şi pentru următoarea mea campanie de clasice. Sperăm că asta mă va ajuta să fiu într-o formă mai bună în clasice.

– Ce obiective vei avea anul viitor?  

Principalul meu ţel este să repet rezultatele avute în acest an şi în primul rând să am un nou sezon solid de clasice. Apoi, categoric, mi-ar plăcea să particip din nou în Turul Franţei. Este cea mai mare cursă din ciclism, iar dacă ai succes acolo te bucuri de multă atenţie. Este foarte important pentru mine să fiu prezent în Le Tour şi nu vreau să ratez asta, mai ales că un alt obiectiv pentru 2015 este să câştig o etapă în Turul Franţei.

Matej Mohoric: “Vreau să merg într-un Mare Tur în 2015”

La doar 19 ani, Matej Mohoric a fost cel mai tânăr ciclist care a concurat în World Tour, sezonul acesta. Talentatul sloven a fost component al echipei Cannondale, unde a ajuns după ce a câştigat titlul mondial la juniori şi la tineret, în precedentele două stagiuni. Începutul lui 2014 l-a găsit la startul Turului Down Under, care a fost urmat câteva luni mai târziu de clasicele din Ardeni, pe care Matej le iubeşte atât de mult şi în care are toate şansele să strălucească în viitor.

După ce a concurat, în principal, în America de Nord, în vară, şi a pus punct sezonului în Italia, Matej Mohoric s-a întors în Slovenia pentru o binemeritată vacanţă. Acolo s-a aflat atunci când am vorbit cu el, săptămâna trecută, pentru a afla gândurile sale cu privire la primul său sezon de World Tour şi aşteptările pe care le are înaintea anului următor, când va concura pentru o grupare americană, Garmin-Sharp, ce va fi susţinută de Cannondale, care va da şi numele echipei.

– Matej, cum a fost primul tău sezon de World Tour?    

A fost o experienţă extraordinară. Nu am obţinut multe rezultate notabile, dar sunt foarte mulţumit de stagiunea mea ca neo-profesionist. Am învăţat foarte multe lucruri noi şi sper că voi putea folosi aceste cunoştinţe în anii următori. A fost o schimbare uriaşă comparativ cu stagiunile precedente, se vede clar că este o competiţie de nivel înalt aici, iar diferenţa la nivel calitativ e enormă.

– Care au fost cele mai dificile lucruri pe care le-ai întâmpinat?    

Din punctul meu de vedere, diferenţa dintre cursele de World Tour şi cele cu un nivel valoric mai scăzut constă în viteză şi distanţă. Cursele de World Tour sunt mai rapide şi mai lungi decât tot ceea ce am întâlnit până acum. Este oarecum logic, din moment ce aici se află cei mai buni rutieri din fiecare generaţie.

– Nu ai concurat mult în World Tour (n.r. 13 zile). Care a fost cauza?    

Sunt de părere că am concurat destul de mult la nivel de World Tour, având în vedere că sunt neo-profesionist. Am fost de departe cel mai tânăr ciclist din pluton, aşa că a fost bine că nu am participat prea mult în marile curse. Mi-a plăcut să fiu prezent în clasicele din Ardeni, curse ce vor fi importante pentru mine în viitor. Am mers în Turul Down Under, care a fost prima mea cursă la nivel înalt, iar pe finalul sezonului am concurat şi în Canada. Cred că a fost mai mult decât suficient pentru un rutier în vârstă de 19 ani.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în timpul stagiunii?    

Probabil fiecare aspect, cu excepţia aptitudinilor de căţărător. Nu am fost mai rapid pe ascensiuni anul acesta, totuşi, am fost mai bun la toate celelalte capitole în comparaţie cu sezonul anterior. Am multe amintiri frumoase. Cea mai bună zi a mea pe bicicletă a fost, probabil, etapa a treia din Turul Austriei, atunci când m-am aflat în evadare. M-am simţit foarte bine în acea zi.

– Anul viitor vei schimba echipele. Cum vezi această mutare?    

Sunt entuziasmat că voi începe un nou sezon şi voi avea o nouă experienţă. Sunt convins că va fi un alt an extraodinar. Noul staff mi-a lăsat deja o impresie foarte bună, şi nu cred că mă înşel.

– Ce planuri ai pentru 2015? În ce curse ai vrea să participi?  

Încă nu îmi cunosc programul, dar îmi doresc să încerc un Mare Tur pentru prima dată în carieră, iar Vuelta este probabil cea mai realistică opţiune. Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele scurte pe etape. Cu siguranţă voi concura mai mult la nivel de World Tour.

– Şi ce obiective vei avea?    

Nu vreau să îmi fixez încă obiective în ceea ce priveşte rezultatele, voi avea doar 20 de ani, iar corpul meu are nevoie în continuare de timp pentru a se dezvolta. Vom vedea ce va fi. Am aşteptări pe care e mai bine să le păstrez pentru mine, însă totul este posibil, cu siguranţă.

Sven Erik Bystrøm: de la Øster Hus-Ridley la Katusha, via Ponferrada

În septembrie, la Campionatele Mondiale din Spania, Sven Erik Bystrøm i-a surprins pe marii favoriţi cu un atac dat pe ultima căţărare a cursei de tineret şi a câştigat tricoul curcubeu, devenind doar al doilea norvegian care a reuşit această performanţă. Totuşi, rutierul în vârstă de 22 de ani nu a venit de nicăieri; în ultimele trei sezoane petrecute alături de Øster Hus-Ridley, Sven a obţinut câteva rezultate impresionante în cursele de o zi şi în cele pe etape, iar printre echipele de World Tour ce i-au remarcat potenţialul s-a numărat şi Katusha, care i-a oferit un contract pentru următorii doi ani.

Înainte de a merge în cantonament cu gruparea rusă, am vorbit cu Sven Erik Bystrøm şi i-am pus câteva întrebări despre primele sezoane ca rutier şi aşteptările pe care le are pentru 2015.

– Sven, cum ai început ciclismul?

Mi-a plăcut ciclismul încă de la început, îl urmăream mult la televizor, în special Turul Franţei şi Turul Italiei. Am început când aveam nouă ani, la un club de ciclism local, iar apoi, la 16 ani, m-am mutat în Stavanger, care este la două ore cu maşina de unde veneam. Apoi, am mers la liceul sportiv şi am făcut parte dintr-o comunitate mai mare de ciclism, cu mai mulţi rutieri de vârsta mea.

– După câteva rezultate bune la juniori, ai semnat cu Sparebanken Vest, actuala Øster Hus-Ridley. Care este povestea acelui transfer?

Imediat ce mi-am terminat junioratul, am făcut primul an la tineret alături de un club local din Stavanger, unde am avut câteva rezultate şi am câştigat Cupa Norvegiei. Astfel, am primit oferte de la Sparebanken Vest, aşa cum era cunoscută Øster Hus-Ridley atunci, şi de la Joker. Am ales-o pe Sparebanken Vest, deoarece e din acelaşi oraş în care locuiesc, şi, practic, toţi cicliştii din echipă sunt din aceeaşi zonă. Ne-am antrenat şi am concurat mult împreună, iar acesta a fost un lucru bun pentru mine.

– Care a fost cea mai importantă victorie din perioada petrecută alături de Øster Hus-Ridley?

Aş spune că primul meu succes notabil, Eschborn-Frankfurt City Loop, în 2012. Apoi, am arătat de ce sunt capabil la Campionatele Naţionale. De asemenea, şi împreună cu echipa naţională, în Tour de l’Avenir, am bifat câteva clasări în top zece. Sezonul următor, chiar dacă nu am avut victorii, am simţit că sunt mai puternic decât în anul anterior şi că am devenit mai bun la fiecare capitol.

– Să trecem acum la Ponferrada. Care erau speranţele tale înainte de cursă?

M-am gândit că pot obţine o medalie, deoarece mă aflam la un nivel bun şi îmi plăcea traseul. Anul acesta, în septembrie, am simţit că eram la cel mai înalt nivel posibil şi că aveam o formă similară cu cea din luna mai, tocmai de aceea am fost atât de încrezător că pot termina pe podium.

– Ce gânduri ai avut în ultimii kilometri?

Atunci când am atacat, am mers la viteză maximă şi am dat totul. În vârful căţărării am fost foarte obosit, aşa că am hotărât să nu mai pedalez atât de mult, pentru a-mi păstra energia, şi să rămân cât mai aerodinamic pe coborâre. La intrarea în ultimii doi kilometri am dat totul, a fost aproape ca un sprint pentru mine, deoarece eram conştient că dacă aveam un avans de zece secunde în ultimii 500 de metri, rutierii aflaţi în urmă s-ar fi gândit că eram prea departe şi ar fi început să se supravegheze.

– Simţi că acea victorie ţi-a schimbat viaţa în vreun fel?

După ce am trecut linia de sosire, nu am avut timp să îmi dau seama ce am realizat. Apoi, lucrurile s-au mai aşezat, oamenii au devenit mult mai interesaţi de mine şi am primit mai multe cereri din partea media. Nu stiu dacă titlul mondial va aduce mai multă presiune pe viitor, principala mea preocupare este să cresc de la an la an.

– La tineret, ai avut rezultate atât în cursele pe etape, cât şi în cele de o zi. Ce fel de rutier te vezi devenind în viitor?

Cred că mi se potrivesc cursele de o zi cu un traseu valonat, lucru pe care l-am arătat şi la Campionatele Mondiale. Mi se potrivesc clasice ca Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège, dar şi curse pe etape, în special cele fără contratimp, deoarece acesta este una dintre slăbiciunile mele. Dacă nu sunt contratimpuri şi munţi înalţi, pot obţine rezultate importante în cursele de o săptămână.

– Cum ai ajuns să semnezi cu Katusha?

Practic, a fost foarte important că vom fi doi rutieri din acelaşi oras, eu şi Alex (n.r. Kristoff). Ne cunoaştem din trecut şi ne-am antrenat împreună de fiecare dată când am fost acasă. Este bine pentru amândoi că suntem la aceeaşi echipă. El este vedeta acolo şi sper să îi ajut pe el şi pe ceilalţi rutieri. În ceea ce mă priveşte, vreau să devin mai bun, să mă descurc mai bine în cursele lungi şi să adun mai multe zile de cursă, comparativ cu anul acesta.

– Ce curse visezi să câştigi?

Liège–Bastogne–Liège este una dintre acestea. De asemenea, vreau să mă impun într-o etapă din Turul Franţei, care e o cursă foarte importantă pentru norvegieni. Mi-ar plăcea să câştig şi Campionatele Mondiale ca profesionist. Mă motivează foarte mult faptul că ediţia din 2017 se va desfăşura la Bergen.