Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Ignazio Moser: “Îmi pot construi propriul drum în ciclism”

Image

În 2012, pe când se afla la Trevigiani Dynamon Bottoli, Ignazio Moser a fost unul dintre rutierii care şi-au pus amprenta asupra curselor din Italia, obţinând o victorie (GP Polverini Arredamenti) şi bifând alte cinci podiumuri. Rezultatele acelea au fost suficiente pentru a-i atrage atenţia lui BMC Development Team, echipa înfiinţată de George Hincapie şi condusă de belgianul Rik Verbrugghe, fostul învingător din Flèche Wallonne.

Alături de noua sa formaţie, Ignazio Moser (20 de ani) a participat deja în mai multe curse şi chiar dacă nu a obţinut momentan un succes, s-a făcut remarcat prin acţiunile sale. Un ciclist cu o viteză foarte bună la sprint şi calităţi care îl recomandă pentru clasicele pe pavate, Moser este decis să îşi facă un nume în ciclism. Despre cum au decurs primele luni ale lui 2013 şi planurile sale pentru viitor, în interviul următor, pe care l-am realizat cu ajutorul lui Sean Weide, ofiţerul de presă al lui BMC.

– Ignazio, de ce ai ales să evoluezi pentru BMC Development Team şi ce ai găsit acolo?

A fost cea mai bună oportunitate pe care am primit-o. Rik Verbrugghe a venit la mine şi m-a întrebat dacă nu vreau să fac parte din acest proiect. Am ajuns la concluzia că BMC Development Team este mediul potrivit pentru a învăţa şi a căpăta experienţă şi pot spune că am învăţat deja multe lucruri în primele luni.

– Cum ai descrie prima parte a sezonului?

Am avut câteva evoluţii bune, dar îmi doresc mai mult. Întotdeauna caut să particip în curse care mi se potrivesc şi îmi permit să-mi pun în valoare calităţile, astfel încât să obţin rezultate bune.

– Care sunt obiectivele tale alături de BMC Development Team?

Mi-am dorit să mă descurc bine în versiunea pentru tineret a Turului Flandrei. Am atacat mult pe final şi am fost prins doar în ultimul kilometru (n.r. rutierul italian s-a aflat în faţă până cu 150 de metri înainte de sosire, când a fost ajuns de pluton şi a terminat pe locul 34). Mă bucur pentru că am fost într-o formă bună în acea cursă. Acum, împreună cu echipa naţională, voi merge în Canada, pentru Coupe des nations Ville Saguenay, după care voi vedea în ce competiţii voi mai participa cu BMC Development Team. Cursa din Canada va reprezenta o oportunitate bună pentru mine.

– Ştiu că ai decis să îţi continui cariera după ce ai urmărit Paris-Roubaix de la faţa locului, împreună cu tatăl tău (n.r. Francesco Moser, triplul câştigător al “Infernului Nordului”). Ce înseamnă această cursă pentru tine?

Vreau să mă descurc bine în clasicele pe pavate. Aceste curse se potrivesc cu calităţile mele şi îmi doresc să fiu mereu puternic atunci când particip în astfel de clasice. Mulţi visează să câştige Paris-Roubaix şi trebuie să recunosc că şi mie mi-ar plăcea mult să o am în palmares.

Image

– Când vine vorba despre clasicele pe pavate, ai vreun rutier pe care îl admiri sau cu care ai vrea să semeni?

Idolul meu este Tom Boonen, întotdeauna ţin cu el, deoarece îmi place mult stilul său. Consider că am aceleaşi caracteristici ca el.

– Te-ai gândit când vei face pasul la profesionişti?

Voi mai sta la sub 23 de ani încă un sezon, aşadar, nu mă grăbesc. BMC Development Team este o echipă perfectă pentru mine, unde beneficiez de toată susţinerea. Sper să obţin câteva rezultate bune în această vară, după care mă voi gândi la opţiunile pe care le voi avea.

– Cât de importantă a fost influenţa tatălui tău până acum asupra carierei alese?

Toată lumea îl cunoaşte pe tatăl meu, deci sfaturile primite de la el au fost foarte importante. Totuşi, nu doreşte să pună presiune pe mine, mai ales că ştie că îmi voi construi propriul drum în ciclism. Sunt perfect capabil să concurez fără să trebuiască să fiu mereu comparat cu numele de Moser şi performanţele acestuia în lumea ciclismului.

Il Giro 2013 – etapa l

Image

Pentru prima oară după un deceniu, Corsa Rosa porneşte cu o etapă rezervată sprinterilor, schimbată însă faţă de varianta iniţială propusă de organizatori, în toamna lui 2012. În mod normal, runda trebuia să aibă 156 de kilometri lungime şi un circuit care urma să fie parcurs de zece ori, dar traseul a fost modificat: pentru început, se va trece de patru ori peste căţărarea Posillipo (acoperită cu piatră cubică), iar apoi se va intra pe un nou circuit, mult mai uşor, ce va fi parcurs în opt rânduri.

Etapa întâi va fi mult mai scurtă (130 de kilometri) şi extrem de nervoasă, toţi sprinterii dorind să obţină o victorie care i-ar scăpa de presiune în următoarele zile. Tocmai din această cauză, nu este deloc exclus ca un incident să îşi facă apariţia pe final, atunci când plutonul va trebui să negocieze corect mai multe viraje ce vor veni la foc automat.

În 2003, ultima oară când o etapă de plat a deschis Il Giro, victoria i-a revenit principalului favorit, Alessandro Petacchi. Acum, Mark Cavendish va porni cu prima şansă, în ciuda faptului că nu are la dispoziţie “trenuleţul” dorit. Teoretic, Matthew Goss va fi principalul adversar al britanicului, însă forma arătată de ciclistul echipei Orica-GreenEdge nu îi dă acestuia speranţe la victorie. În schimb, mult mai bine arată Nacer Bouhanni, campionul Franţei, un rutier care seamănă mult la stil cu Cavendish, dar nici Mattia Gavazzi nu ar trebui neglijat, mai ales după succesul din Giro della Toscana.

Caja Rural, Cofidis şi NetApp-Endura

au fost recompensate cu câte o invitaţie pentru Turul Spaniei din acest an, care se va desfăşura între 24 august şi 15 septembrie. Decizia vine la mai puţin de o săptămână după ce ASO le-a oferit câte un wild card lui Cofidis, Europcar şi Sojasun pentru ediţia cu numărul 100 a Marii Bucle. Dacă primele două alegeri ale lui Javier Guillen nu surprind, NetApp-Endura reprezintă marea surpriză (totodată, marea câştigătoare a procesului de selecţie), urmând să bifeze a doua prezenţă a carierei într-un tur de trei săptămâni, după Il Giro 2012.

Il Giro 2013 – date statistice

– 23 de echipe (19 de World Tour, 4 Pro Continentale) şi 207 rutieri se vor afla la startul celei de-a 96-a ediţii.

– 30 de ţări vor fi reprezentate în pluton, Italia oferind cei mai mulţi ciclişti, 58.

– Pentru prima oară în istorie, un chinez (Ji Cheng) şi un grec (Ioannis Tamouridis) vor participa în Corsa Rosa.

– Patru câştigători ai trofeului vor face parte din caravană anul acesta: Stefano Garzelli (2000), Danilo Di Luca (2007), Michele Scarponi (2011) şi Ryder Hesjedal (2012).

– Dintre cicliştii aflaţi la start, Mark Cavendish are cele mai multe etape câştigate, 10.

– Australianul Luke Durbridge este cel mai tânăr rutier prezent în cursă, 22 de ani şi 25 de zile.

– Cel mai în vârstă concurent e italianul Stefano Garzelli, 39 de ani şi 293 de zile.

– Bardiani-Valvole (fosta Colnago) este singura echipă care va alinia la start doar italieni.

– Patru tricouri distinctive sunt puse în joc: tricoul roz (câştigătorul clasamentului general), tricoul roşu (câştigătorul clasamentului pe puncte), tricoul albastru (câştigătorul clasamentului căţărătorilor) şi tricoul alb (câştigătorul clasamentului tinerilor).

– Fondul total de premiere este de 1 383 110 euro, dintre care 90 000 îi vor reveni învingătorului.

– Va fi pentru prima dată după jumătate de secol când caravana va pleca la drum din Napoli; în 1963, prima etapă a fost câştigată de Vittorio Adorni.

 – Florenţa şi Napoli sunt singurele oraşe prezente la ediţia inaugurală care se vor afla pe traseu şi anul acesta.

– Cea mai lungă etapă a ediţiei din 2013 va fi a patra, 244 de kilometri între Policastro Bussentino şi Serra San Bruno.

 – Şapte finişuri în căţărare va avea ediţia din acest an: Altopiano del Montasio, Vajont, Bardonecchia, Galibier, Polsa, Val Martello şi Tre Cime di Lavaredo.

– Cima Coppi, cel mai înalt punct al cursei, va fi Passo dello Stelvio (2758 de metri altitudine), căţărare căreia îi va reveni pentru a noua oară în istorie această onoare.

Actorii din Il Giro 2013

Favoriti Il Giro 2013

A mai rămas foarte puţin până la startul Turului Italiei, o cursă care promite enorm şi anul acesta, poate chiar mai mult decât în sezoanele precedente, deoarece calitatea plutonului aflat la start este foarte ridicată. De când a fost anunţat traseul, competiţia a fost promovată ca o luptă între Bradley Wiggins, câştigătorul Turului Franţei 2012, şi Vincenzo Nibali, campionul din Vuelta 2010, însă prestigiosul tricou roz are şi alţi pretendenţi. Cine sunt aceştia?

Bradley Wiggins (33 de ani, 0 victorii în 2013) – Spre deosebire de sezonul precedent, britanicul a ales o cu totul altă abordare în pregătirea sa, ceea ce a dus la un palmares sărac în primele luni ale anului. În ciuda acestui fapt, rutierul echipei Sky este considerat de specialişti principalul favorit la victorie, asta şi pentru că va avea la dispoziţie un contratimp individual în lungime de 55,5 kilometri, la finalul căruia poate pune minute bune între el şi adversari. Clasat pe cinci în Turul Cataluniei şi Turul Trentino, Wiggins a arătat în aceste curse îmbunătăţiri semnificative pe munte, care ar trebui să îi pună în gardă pe adversarii sai. În plus, la toate acestea se adaugă şi “trenuleţul” britanicului pe munte, un angrenaj din care nu vor lipsi Sergio Henao, Rigoberto Uran şi Dario Cataldo.

Vincenzo Nibali (28 de ani, 3 victorii în 2013) – “Rechinul” a ajuns la maturitate şi este pregătit să demonstreze că are tot ce e necesar pentru a se impune în “cursa lui Coppi”, aşa cum îi mai zic compatrioţii săi Turului Italiei. Un ciclist combativ, apreciat pentru stilul său foarte curajos, Nibali va trebui să îşi împingă limitele la maximum pentru a-l învinge pe Wiggins. Cum la contratimp este de aşteptat să piardă în jur de trei minute în raport cu britanicul (în ciuda antrenamentelor pe care le-a făcut în ultimele luni), liderul Astanei va fi obligat să atace pe căţărări şi să rişte pe coborâri, astfel încât să pună constant presiune pe rivalul lui.

Samuel Sanchez (35 de ani, 0 victorii în 2013) – Campionul olimpic de la Beijing se întoarce în Il Giro după opt ani, obiectivul său declarat fiind o clasare pe podium. Autor al unei primăveri liniştite, fără niciun rezultat notabil, Sanchez va trage nu doar pentru el, ci şi pentru o Euskaltel aflată din nou într-o criză serioasă de puncte. Principalul său avantaj va fi că porneşte la drum ca outsider, iar la un moment, profitând de lupta dintre principalii favoriţi, i-ar putea surprinde pe aceştia.

Ryder Hesjedal (32 de ani, 0 victorii în 2013) – Nimeni nu se aşteaptă ca rutierul canadian al lui Garmin-Sharp să repete rezultatul avut la ediţia precedentă, însă acesta este hotărât să arate că victoria din 2012 nu a fost o întâmplare şi că îşi poate măsura din nou forţele cu cei mai buni. Chiar dacă şi-a început târziu sezonul, Hesjedal trebuie neapărat luat în seamă, deoarece este genul de ciclist pragmatic, care îşi calculează foarte bine paşii, iar prin evoluţia sa din Liège–Bastogne–Liège a arătat că se află pe drumul cel bun.

Robert Gesink (26 de ani, 0 victorii în 2013) – Aflat la debutul în Corsa Rosa, olandezul va trebui să treacă peste o barieră psihologică foarte importantă, care i-a pus probleme serioase în Marile Tururi până acum: încheierea primei săptămâni fără accidentări. Dacă va scăpa de inerentele incidente fără să piardă timp, rutierul lui Blanco va prinde din ce în ce mai multă încredere şi va deveni un om de luat în seamă; evident, cu condiţia ca rezultatul foarte slab din Turul Romandiei să nu reflecte adevărata sa formă. În cazul în care va claca din nou, Wilco Kelderman va fi pregătit să îşi asume rolul de lider al echipei.

Michele Scarponi (33 de ani, 0 victorii în 2013) – Chiar dacă a stat mult în afara competiţiilor, din cauza unor mai vechi probleme de dopaj, italianul a recuperat rapid acea perioadă de absenţă, conştient că ediţia a 96-a a Il Giro va reprezenta ultima sa şansă la o clasare bună în ierarhia generală. Liderul lui Lampre a crescut de la cursă la cursă în ultimele săptămâni şi dacă va continua astfel, nu ar trebui să mire pe nimeni o implicare a sa în lupta pentru podium.

Cadel Evans (36 de ani, 0 victorii în 2013) – Pentru mulţi, prezenţa australianului în Il Giro reprezintă o enigmă, după ce acesta anunţase la începutul sezonului că se va concentra din nou doar pe Turul Franţei. Deşi ajuns aproape de retragere, ciclistul de la Antipozi vrea să demonstreze că mai are un cuvânt important de spus şi ar putea folosi Turul Italiei pentru a-şi câştiga rolul de lider al lui BMC în Marea Buclă. Aflat pe o pantă ascendentă în ultimele săptămâni, Evans promite să fie din nou un factor în cursă, asta chiar dacă încă o dată va rămâne singur devreme pe munţi.

Actorii secundari

O cursă nu poate exista fără o distribuţie completă, iar Giro din acest an are mulţi oameni care vor încerca să facă un pas înainte şi să îşi pună amprenta asupra cursei. Unul dintre aceştia este Domenico Pozzovivo, locul opt din 2012, însă şi Mauro Santambrogio va avea un cuvânt important de spus, condiţia fiind să îşi păstreze forma superbă arătată de la startul sezonului. Campion al Italiei, Franco Pellizotti se întoarce în cursa de pe teren propriu după patru ani şi este dornic să obţină o victorie de etapă şi să conteze în clasamentul general, în timp ce Stefano Garzelli şi Danilo Di Luca, singuri foşti câştigători pe şosea aflaţi la start, vor beneficia de “cântecul de lebădă”.

Juan Jose Cobo, liderul lui Movistar, este aşteptat să arate că a rămas ciclistul care s-a impus în Vuelta din 2011, deşi de atunci nu a mai strălucit, în timp ce croatul Robert Kiserlovski va încerca să demonstreze că locul zece din urmă cu trei ani nu a reprezentat o întâmplare. Columbienii vor fi şi ei căutaţi în pluton, Carlos Betancur, Darwin Atapuma şi Sergio Henao (chiar dacă acesta se află în aceeaşi echipă cu Bradley Wiggins) prezentând un potenţial ridicat de spectacol.

Din păcate pentru sprinteri, aceştia au cam fost neglijaţi de către organizatori, primind mai puţine etape ca anul trecut. Mark Cavendish, autor a zece victorii la precedentele participări, va fi principalul favorit în acestea, dar britanicul are un “călcâi al lui Ahile” (“trenuleţul” slab, fără un “lansator” veritabil), de care vor încerca să profite adversarii săi. Printre aceştia se vor afla Matthew Goss (care nu a mai obţinut o victorie într-un Mare Tur de la precedenta ediţie a Il Giro), Nacer Bouhanni (campionul Franţei), Roberto Ferrari, John Degenkolb, Francesco Chicchi, Sacha Modolo, Elia Viviani, Giacomo Nizzolo sau Mattia Gavazzi.

Brian Holm: “Trenuleţul lui Cavendish se va regla”

Una dintre cele mai puternice echipe din pluton, Omega Pharma-Quick Step nu a avut în totalitate o primă jumătate de sezon aşa cum a sperat. În ciuda acestui fapt, gruparea belgiană ocupă locul întâi într-un clasament al victoriilor, cu nu mai puţin de 22, aduse de cinci rutieri: Mark Cavendish, Gianni Meersman, Tony Martin, Kristof Vandewalle şi Sylvain Chavanel.

Fost rutier timp de mai mult de un deceniu, Brian Holm este de aproape doi ani unul dintre directorii sportivi ai lui Omega Pharma-Quick Step, la care a ajuns după ce HTC-Highroad s-a desfiinţat. Deşi aflat într-o perioadă foarte aglomerată, danezul în vârstă de 50 de ani a acceptat invitaţia Cafe Roubaix şi a vorbit despre sezonul echipei belgiene, cu doar câteva zile înainte de una dintre cursele importante ale anului, Il Giro.

– Domnule Holm, cum aţi caracteriza prima parte a sezonului avută de Omega Pharma-Quick Step? Care au fost momentele de vârf şi care au fost dezamăgirile?

Principalul motiv de supărare a fost tot ghinionul cu care s-a confruntat Tom Boonen. Trebuie să fim cinstiţi, după sezonul precedent pe care l-a avut, ştiam că nu mai poate merge înainte, ci doar înapoi, dar speram ca lucrurile să decurgă bine. Din păcate, problemele au început încă din decembrie, când a avut acea infecţie stomacală, după care a fost aproape să îşi piardă braţul. Apoi, a căzut şi ne-am dat seama că sezonul lui de primăvară s-a încheiat, iar noi am terminat clasicele cu un mare zero în dreptul nostru. Echipa a dat totul, s-a văzut asta în Paris-Roubaix, însă doar vizibilitatea avută nu ne-a bucurat, iar dezamăgirea cea mai mare este că nu am bifat un succes în cursele de o zi. În ceea ce priveşte satisfacţiile din 2013, acestea au fost aduse de cele peste 20 de victorii, obţinute de mai mulţi rutieri. Un exemplu în acest sens a venit şi în Turul Romandiei, acolo unde s-au remarcat Gianni Meersman şi Tony Martin. Important a fost că şi fără liderul formaţiei, Tom Boonen, am adunat atât de multe succese, deoarece nu sunt multe echipe care să se poată lăuda cu asta, în absenţa principalului căpitan. Acesta e un aspect pozitiv.

– Apropo de Tom Boonen, se ştie ce va face în a doua jumătate a sezonului?

Nu, cred că nici el nu are idee în ce curse va concura. Acum va inspecta traseul Campionatelor Mondiale de la Florenţa, după care trebuie să se decidă dacă va participa în Turul Franţei sau se va concentra pe Mondiale.

– Michal Kwiatkowski a fost revelaţia echipei în această primăvară. V-a surprins?

Ştiam că este bun încă de anul trecut, dar trebuie să recunosc că rezultatul său din Tirreno-Adriatico, unde a terminat pe locul patru şi a ratat podiumul pentru doar câteva secunde, ne-a surprins pe toţi.

– Care sunt limitele sale, în ce curse credeţi că poate avea succes?

În primul rând, din punctul meu de vedere, trebuie să concureze mult mai puţin, deoarece acum vrea să participe în toate cursele, iar asta îl va termina pe termen lung. Spre exemplu, participarea sa în Turul Flandrei a fost o greşeală. Trebuie să se axeze pe curse ca Paris-Nisa şi Tirreno-Adriatico, dar şi pe câteva clasice, precum Amstel Gold Race sau Liège–Bastogne–Liège. Putea să meargă mult mai bine acolo anul acesta, dar a insistat să participe în cursele de o zi pe pavate din Belgia, iar asta a fost o greşeală mare. Pe viitor, trebuie să evite aceste clasice.

– Este foarte tânăr, dar şi foarte entuziast, în acelaşi timp.

Da, aşa e, şi trebuie să se mai tempereze. Fiecare clasică în care concurează este ca un maraton, atât de grea e. Organismul este foarte solicitat şi trebuie să îşi revină. Pentru un ciclist, întotdeauna e important să îşi aleagă cu grijă bătăliile.

– Un alt rutier al lui Omega Pharma-Quick Step care a impresionat este Zdenek Stybar. După rezultatul bun din Paris-Roubaix, credeţi că se poate impune într-o zi în “Infernul Nordului”?

Cu siguranţă, nu am nicio îndoială! Cu tot respectul pentru Fabian Cancellara, unul dintre cei mai buni rutieri de clasice ai momentului, alături de Tom Boonen, cred că ar fi avut parte de o viaţă mult mai grea dacă Stybar nu cădea. Este adevărat, Zdenek a greşit, deoarece a rulat prea mult pe marginea pavatelor, aceasta fiind o consecinţă a lipsei experienţei. Dacă nu ar fi comis acea eroare şi ar fi mers pe mijlocului porţiunii cu piatră cubică, ar fi avut o şansă mare să câştige, deoarece e foarte rapid la sprint.

– Partea bună e că are mulţi ani la dispoziţie pentru a obţine o victorie în Paris-Roubaix.

Da, are tot viitorul înainte, este un băiat de excepţie la care ţin mult, e amuzant, râde şi zâmbeşte mereu, iubeşte ciclismul şi merită să câştige o astfel de cursă.

– Este posibil ca anul viitor să fie mai mult decât un “locotenent” pentru Boonen în cursele pe pavate?

Cât timp va fi prin preajmă, Tom Boonen va fi mereu căpitanul echipei. Totuşi, Zdenek mai poate creşte mult şi va avea oportunităţile lui, în funcţie de cum va decurge cursa.

– Domnule Holm, aş vrea să trecem acum la Mark Cavendish. A adus cele mai multe succese pentru Omega Pharma-Quick Step sezonul acesta, dar nu a avut parte de “trenuleţul” pe care îl dorea la sprint.

În primul rând, aici are parte de mai multă susţinere decât a avut la Sky şi este unul dintre căpitanii echipei. Din păcate, e adevărat că nu s-a bucurat de cele mai bune condiţii la sprinturi, băieţii au dat totul, au încercat din greu să îl ajute, dar le-a lipsit inteligenţa tactică. Mai au multe lucruri de învăţat. Cei care credeau că lucrurile vor merge ca unse din prima zi au fost puţin prea optimişti, iar cel mai bine ar fi să aşteptăm până la Turul Franţei, unde sunt convins că totul va fi mult mai bine.

– Cum comentaţi articolele care l-au dat pe Alessandro Petacchi la Omega Pharma-Quick Step, ca “lansator” al lui Cavendish?

Am văzut şi eu zvonurile, am citit ce a apărut pe această temă şi tot ce pot spune e că nu iese niciodată fum fără foc. Nu îl cunosc pe Petacchi, dar cred că lui Mark i-ar plăcea ca transferul să se realizeze. Sincer să fiu, nu ştiu ce se va întâmpla, tot ce putem face e să aşteptăm şi să vedem. Oricum, dacă ar veni aici, ar fi un lucru bun.

– Care vor fi obiectivele lui Mark Cavendish pentru Turul Italiei?

Să se descurce cât mai bine posibil în prima jumătate a cursei, când va avea câteva oportunităţi. Din păcate, sprinterii vor beneficia de foarte puţine şanse la ediţia din 2013, iar el trebuie să profite de acestea.

– În afară de Cavendish, de la cine va mai avea echipa aşteptări pentru Giro?

Lucrurile sunt clare la noi: Mark va încerca să obţină victorii de etapă, iar Gianluca Brambilla să termine cât mai sus în clasamentul general.

Ierarhiile World Tour după Turul Romandiei

Clasamentul individual:

1 – Fabian Cancellara – 351 de puncte

2 – Peter Sagan – 312 puncte

3 – Daniel Martin – 247 de puncte

4 – Joaquim Rodriguez – 246 de puncte

5 – Richie Porte – 221 de puncte

6 – Chris Froome – 198 de puncte

7 – Simon Spilak – 189 de puncte

8 – Nairo Quintana – 182 de puncte

9 – Sergio Henao – 164 de puncte

10 – Alejandro Valverde – 161 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Sky – 751 de puncte

2 – Katusha – 665 de puncte

3 – Movistar – 536 de puncte

4 – RadioShack-Leopard – 466 de puncte

5 – Garmin-Sharp – 433 de puncte

6 – Omega Pharma-Quick Step – 413 puncte

7 – BMC – 348 de puncte

8 – Blanco – 336 de puncte

9 – Cannondale – 325 de puncte

10 – AG2R – 274 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 697 de puncte

2 – Columbia – 491 de puncte

3 – Marea Britanie – 421 de puncte

4 – Belgia – 408 puncte

5 – Italia – 388 de puncte

6 – Olanda – 388 de puncte

7 – Elveţia – 362 de puncte

8 – Franţa – 356 de puncte

9 – Slovacia – 322 de puncte

10 – Australia – 313 puncte

Lista de start pentru Il Giro 2013

AG2R: Domenico Pozzovivo, Carlos Betancur, Davide Appollonio, Manuel Belletti, Julien Berard, Guillaume Bonnafond, Hubert Dupont, Ben Gastauer, Sylvain Georges.

Androni Giocattoli: Franco Pellizotti, Emanuele Sella, Giairo Ermeti, Fabio Felline, Mattia Gavazzi, Diego Rosa, Tomas Gil, Jackson Rodriguez, Miguel Angel Rubiano Chavez.

Argos-Shimano: Bert De Backer, Thomas Damuseau, John Degenkolb, Patrick Gretsch, Ji Cheng, Koen de Kort, Tobias Ludvigsson, Luka Mezgec, Albert Timmer.

Astana: Vincenzo Nibali, Janez Brajkovic, Fredrik Kessiakoff, Paolo Tiralongo, Tanel Kangert, Valerio Agnoli, Alessandro Vanotti, Fabio Aru, Dmitriy Gruzdev.

Bardiani-Valvole: Sacha Modolo, Stefano Pirazzi, Enrico Battaglin, Nicola Boem, Francesco Manuel Bongiorno, Marco Canola, Sonny Colbrelli, Stefano Locatelli, Edoardo Zardini.

Blanco: Robert Gesink, Wilco Kelderman, Steven Kruijswijk, Maarten Tjallingii, Stef Clement, Jack Bobridge, Paul Martens, Juan Manuel Garate, Maarten Wynants.

BMC: Cadel Evans, Stephen Cummings, Klaas Lodewyck, Steve Morabito, Daniel Oss, Taylor Phinney, Ivan Santaromita, Adam Blythe, Danilo Wyss.

Cannondale: Damiano Caruso, Elia Viviani, Tiziano Dall’Antonia, Paolo Longo Borghini, Alan Marangoni, Fabio Sabatini, Cameron Wurf, Cristiano Salerno, Jose Sarmiento.

Colombia: Juan Pablo Arango, Darwin Atapuma, Edwin Avila, Robinson Chalapud, Fabio Duarte, Leonardo Duque, Jarlinson Pantano, Carlos Julian Quintero, Juan Pablo Suarez.

Euskaltel: Samuel Sanchez, Egoi Martinez, Jorge Azanza, Pablo Urtasun, Gorka Verdugo, Miguel Minguez, Ricardo Mestre, Ioannis Tamouridis, Robert Vrecer.

FDJ: Nacer Bouhanni, Murilo Fischer, Anthony Roux, Jussi Veikkanen, Johan Le Bon, Sandy Casar, Arnold Jeannesson, Laurent Pichon, Francis Mourey.

Garmin-Sharp: Ryder Hesjedal, Tom Danielson, Thomas Dekker, Nathan Haas, Alex Howes, Robbie Hunter, David Millar, Peter Stetina, Christian Vandevelde.

Katusha: Maxim Belkov, Pavel Brutt, Giampaolo Caruso, Vladimir Gusev, Petr Ignatenko, Dmitriy Kozonchuk, Luca Paolini, Yuriy Trofimov, Angel Vicioso.

Lampre: Michele Scarponi, Filippo Pozzato, Jose Serpa, Mattia Cattaneo, Kristijan Durasek, Roberto Ferrari, Prezmyslaw Niemiec, Daniele Pietropolli, Simone Startoni.

Lotto-Belisol: Lars Bak, Dirk Bellemakers, Francis De Greef, Kenny Dehaes, Gert Dockx, Adam Hansen, Vicente Reynes, Frederik Willems, Brian Bulgac.

Movistar: Beñat Intxausti, Jose Herrada, Pablo Lastras, Francisco Ventoso, Juan Jose Cobo, Alex Dowsett, Vladimir Karpets, Eros Capecchi, Giovanni Visconti.

Omega Pharma-Quick Step: Gianluca Brambilla, Mark Cavendish, Michal Golas, Iljo Keisse, Serge Pauwels, Jerome Pineau, Gert Steegmans, Matteo Trentin, Julien Vermote.

Orica-GreenEdge: Brett Lancaster, Christian Meier, Jens Keukeleire, Jens Mouris, Leigh Howard, Luke Durbridge, Matthew Goss, Pieter Weening, Svein Tuft.

RadioShack-Leopard: George Bennett, Danilo Hondo, Robert Kiserlovski, Tiago Machado, Giacomo Nizzolo, Nelson Oliveira, Yaroslav Popovych, Hayden Roulston, Jesse Sergent.

Saxo-Tinkoff: Rory Sutherland, Mads Christensen, Matti Breschel, Karsten Kroon, Daniele Bennati, Manuele Boaro, Rafal Majka, Bruno Pires, Evgeny Petrov.

Sky: Bradley Wiggins, Dario Cataldo, Sergio Henao, Christian Knees, Danny Pate, Salvatore Puccio, Kanstantsin Siutsou, Rigoberto Uran, Xavier Zandio.

Vacansoleil: Grega Bole, Martijn Keizer, Maurits Lammertink, Pim Ligthart, Marco Marcato, Rob Ruijgh, Willem Wauters, Rafael Valls, Frederik Veuchelen.

Vini Fantini: Mauro Santambrogio, Francesco Chicchi, Danilo Di Luca, Stefano Garzelli, Oscar Gatto, Jonathan Monsalve, Matteo Rabotini, Fabio Taborre.

Tony Gallopin: “Mă voi concentra pe cursele pe etape în viitor”

Tony Gallopin

Primele luni ale lui 2013 au fost cu suişuri şi coborâşuri pentru Tony Gallopin. Aflat în al doilea sezon de World Tour, francezul în vârstă de 24 de ani a pornit la drum cu aşteptări mari, însă a fost afectat de mai multe probleme de sănătate, din cauza cărora a ratat aproape toate obiectivele sale. Cu toate acestea, rutierul echipei RadioShack-Leopard nu şi-a pierdut speranţa şi şi-a propus să îşi ia revanşa în a doua jumătate a stagiunii, când speră să participe în Turul Franţei, dar şi să obţină prima victorie după doi ani.

Despre aceste lucruri, dar şi despre planurile sale de viitor, care implică câteva schimbări semnificative, în interviul următor, pe care Tony Gallopin l-a acordat pentru Cafe Roubaix.

– Tony, cum ai descrie prima jumătate a sezonului?

M-am simţit foarte bine în Turul Qatar-ului şi Turul Omanului, dar totul s-a schimbat odată cu Paris-Nisa, acolo unde am avut ghinion, am căzut şi nimic nu a mai mers bine apoi. Am suferit în clasice, am fost mai tot timpul la capătul puterilor, foarte obosit, şi pot spune că nu a fost deloc cea mai bună primăvară a carierei mele.

– Aveai aşteptări mai mari, în special pentru cursele de o zi.

Da, speram să mă descurc mai bine decât anul trecut în clasicele din Flandra şi din Ardeni, însă nu a fost cazul. Am fost bolnav la startul clasicelor flandriene, nu am avut suficiente zile de cursă în picioare, dar mă bucur pentru că l-am putut ajuta pe Fabian Cancellara să obţină victoria în Turul Flandrei. În ceea ce priveşte clasicele din Ardeni, mi-au lipsit câteva procente la capitolul putere pentru a prinde un top zece.

– Cât de mult au contat succesele lui Cancellara pentru moralul echipei, având în vedere zvonurile din ultima vreme?

Au fost foarte importante, mai ales că sezonul trecut am avut mult ghinion. Cursele de o zi de anul acesta au însemnat enorm pentru noi, iar echipa şi Fabian s-au descurcat de minune, obţinând trei victorii mari.

– Ştiu că te-ai confruntat şi cu câteva probleme de sănătate. Este totul în regulă acum?

Am fost puţin răcit după Paris-Nisa, am ratat Milano-San Remo, după care am revenit. Din păcate, în dimineaţa lui E3 Prijs Harelbeke am fost din nou bolnav, o infecţie gastrointestinală, din cauza căreia am ratat E3 Prijs şi Harelbeke. După aceea, mi-a fost aproape imposibil să mă întorc la cel mai înalt nivel.

– La începutul anului, ai spus că în cursele sau etapele valonate îţi lipseşte ceva pentru a face diferenţa. Ce este acel ceva?

Sunt tânăr şi îmi lipseşte puţină putere, dar acesta nu este singurul motiv. Când am vrut să realizez ceva pe un astfel de finiş, mereu am avut un adversar puternic, ca Peter Sagan, Simon Gerrans sau Greg Van Avermaet, şi nu îmi e uşor să îi înving, deoarece sunt mai buni. Am nevoie de timp pentru a progresa, astfel încât să pot câştiga curse în faţa lor.

– Ştiu că ai de gând să te antrenezi pentru căţărările lungi. Ar putea însemna asta o schimbare a curselor pe care te vei concentra?

Acum, după clasice, vreau să mă pregătesc pentru astfel de competiţii, deoarece vreau să văd dacă pe ascensiunile dificile pot sta alături de cei mai buni. Îmi plac şi cursele pe etape şi îmi doresc să mă descurc bine în acestea. În Turul Franţei, Giro sau Vuelta mi-ar fi dificil, dar în curse mai scurte, ca Paris-Nisa, Criteriul Dauphiné sau Turul Romandiei aş putea avea succes, dacă voi munci mult. Nu îmi va fi uşor, pentru că până acum m-am axat pe finişurile în urcare specifice clasicelor, însă simt că pot face îmbunătăţiri la acest capitol, astfel încât să contez în clasamentul general sau să obţin victorii în etapele montane.

– Care este programul tău pentru lunile următoare?

Acum voi lua o pauză, mă voi odihni, după care mă voi antrena pe munte şi voi concura în Criteriul Dauphiné. Apoi, în mod normal, voi participa în Turul Franţei, sper să fiu selectat în echipa care va fi trimisă acolo, la fel ca anul trecut.

– Ce obiectiv vei avea pentru a doua jumătate a sezonului? O victorie?

Dacă se poate, da, asta îmi doresc, mai ales că au trecut doi ani de la ultimul meu succes. Pe de altă parte, dacă voi face parte din echipa care va munci pentru Andy Schleck, liderul nostru în Turul Franţei, voi fi foarte mulţumit, deoarece va reprezenta o bună experienţă pentru mine şi voi avea numai de învăţat.

Cine luptă pentru invitaţii în Turul Franţei 2013

Aproape o jumătate din sezon s-a desfăşurat până acum, raportându-ne la cursele de World Tour, şi chiar dacă printre acestea s-au numărat clasicele de primăvară şi câteva curse scurte pe etape, miza pentru toate echipele rămâne Turul Franţei, oarecum logic, în condiţiile în care acolo se află cea mai mare vizibilitate, cei mai mulţi bani şi cei mai buni rutieri din lume. 19 grupări, cele aflate în World Tour, sunt sigure de participarea în Le Tour, însă organizatorii mai pun la bătaie trei locuri, pentru care luptă, cel puţin la prima vedere, patru formaţii. Care sunt acestea şi ce au făcut până acum în actualul sezon?

Europcar – echipa manageriată de Jean-René Bernaudeau este 100% sigură de prezenţa sa. Primele luni ale anului au fost excelente pentru Europcar, care a adunat 14 victorii, dar şi clasări bune în cursele din World Tour. Chiar dacă Thomas Voeckler are fractură de claviculă, e de aşteptat ca acesta să revină până la startul din Corsica şi să fie din nou unul dintre protagonişti. În plus, gruparea din Hexagon îl are şi pe Pierre Rolland, un candidat serios la clasamentul general, care s-a făcut de fiecare dată remarcat la precedentele două ediţii.

Cofidis – o echipă de tradiţie în ciclism, Cofidis a avut un 2012 mult sub aşteptări, iar conducătorii formaţiei şi-au dat seama că trebuie să aducă îmbunătăţiri semnificative lotului, astfel încât situaţia să nu se mai repete. Totuşi, în ciuda unor transferuri importante (Christophe Le Mevel, Jérôme Coppel sau Daniel Navarro), rezultatele încă întârzie să apară, sezonul acesta fiind obţinute doar trei victorii, niciuna într-o cursă de World Tour. Deşi lotul este puternic şi propune oameni care pot aduce victorii de etapă în Le Tour, dar şi clasări în top zece, este posibil ca lipsa de rezultate să o coste pe Cofidis atunci când ASO va lua o hotărâre.

Sojasun – înfiinţată relativ recent, în 2009, gruparea manageriată de Stéphane Heulot a participat la ultimele două ediţii ale Marei Bucle, ieşind în evidenţă doar prin câteva evadări nereuşite. Este adevărat, în noul sezon Sojasun a bifat trei succese importante, atât pe plan naţional (clasamentul general din Étoile de Bessèges), cât şi în afara graniţelor (două etape în Turul Andaluziei), însă l-a pierdut pe liderul său, Jérôme Coppel, iar asta ar putea cântări decisiv, cu atât mai mult cu cât senzaţia e că stă în doar doi rutieri, Jonathan Hivert şi Julien Simon.

IAM Cycling – câştigarea ierarhiei generale în Turul Mediteranean, a unei etape în Circuit de la Sarthe şi a tricoului de cel mai bun căţărător în Paris-Nisa sunt momentele cele mai importante ale formaţiei elveţiene în stagiunea de debut. Dacă la toate acestea se adaugă prezenţa unor ciclişti importanţi, cu rezultate bune în anii anteriori (Gustav Larsson, Heinrich Haussler, Thomas Lövkvist sau Johan Tschopp), dar şi a unui manager – Serge Beucherie – care a trecut pe la echipele de tradiţie din Hexagon, IAM are dreptul să spere că va participa în cea mai mare cursă din lume la doar câteva luni de la înfiinţare.

Concluzii

Aşadar, Europcar nu are nicio emoţie privind invitaţia pentru Turul Franţei, lupta pentru celelalte două locuri urmând să se dea în trei. Luând în considerare strict valoarea lotului, Cofidis nu ar trebui să lipsească de la start, însă organizatorii s-ar putea să nu vrea să parieze pe o echipă care de aproape doi ani nu a mai impresionat prin rezultatele sale.

Potrivit unor informaţii neoficiale, sponsorul lui Sojasun se va retrage dacă echipa va rata unul dintre cele trei wild card-uri, dar acest aspect are toate şansele să devină unul pozitiv pentru Sojasun, deoarece Christian Prudhomme şi ASO ar putea fi tentaţi să îi acorde o invitaţie tocmai pentru a evita dispariţia unei alte echipe, fiind greu de crezut că Sojasun îşi mai poate găsi un susţinător apoi, dacă acesta observă că nu primeşte nicio garanţie că va avea parte de publicitate în Turul Franţei.

În ceea ce o priveşte pe IAM, aceasta are trei avantaje: un investitor puternic, un lot solid, dar şi o licenţă elveţiană. Mai exact, organizatorii pot fi tentaţi ca la ediţia centenară să invite în cursă şi o echipă din afara Franţei, nu doar pentru a face cursa mai interesantă, dar şi pentru a demonstra că Le Tour este un eveniment global, care priveşte mereu spre alte pieţe şi spre viitor.

Navigare în articole