Cafe Roubaix

O Vuelta complicată

Joaquim Rodriguez, Alberto Contador şi Alejandro Valverde se pot declara cu toţii mulţumiţi de evoluţia avută la contratimpul individual din etapa a Xl-a, în timp ce Chris Froome se află la polul opus. În ultimii ani, “Purito” a fost scos mereu din calculele la victorie într-un Mare Tur, tocmai din cauza problemelor avute la contratimp, un veritabil “călcâi al lui Ahile” pentru el, însă situaţia s-a schimbat total în acest sezon, odată cu Il Giro. De atunci, spaniolul a arătat că nu mai poate fi trecut cu vederea, iar ultima dovadă a venit miercuri, când a terminat pe şapte (înaintea campionului mondial) un contratimp despre care a spus înainte de start că se aşteaptă să îl ducă la două minute în urma noului lider de la general.

Acum câteva zile, spuneam într-un alt articol că Joaquim Rodriguez face din ce în ce mai mult figură de mare favorit, iar acest lucru a devenit o certitudine după Pontevedra. Chiar dacă avansul lui în faţa lui Contador şi Froome s-a redus considerabil, “Purito” se află acum în pole-position, deoarece în zilele viitoare mai vin câteva etape “explozive”, iar pe căţărările lungi şi grele, acolo unde mulţi se aşteaptă să clacheze, s-ar putea ca lucrurile să nu stea chiar aşa (Giro 2012 este un bun exemplu în acest sens).

Cât îl priveşte pe Froome, poate că rezultatul slab de la contratimp nu reprezintă o surpriză, ci vine ca un moment oarecum logic, după sezonul încărcat pe care l-a avut ciclistul echipei Sky începând cu luna iunie. Indiferent de cât de puternic este un rutier, în ultimii ani a devenit din ce în ce mai greu să participi în două Mari Tururi la rând şi să lupţi pentru victorie în ambele, lucru pe care l-a aflat şi Alberto Contador, în 2011. Tocmai de aceea, e posibil ca acum britanicul să îşi regândească strategia pentru Turul Spaniei, mai ales că lupta pentru tricoul roşu pare să îi aibă în prim-plan pe Rodriguez şi Contador.

Sunt curios să văd şi cum va merge în continuare Alejandro Valverde, care a făcut o nouă etapă excelentă, la finalul căreia a arătat că rămâne unul dintre cicliştii de luat în seamă. Pe de altă parte, pentru spaniol trebuie să fie foarte frustrantă această situaţie, în ciuda faptului că ocupă locul patru, deoarece poziţia sa în clasamentul general ar fi fost cu totul alta, dacă nu ar fi fost implicat în acea căzătură din prima parte a cursei.

Una peste alta, deşi mai sunt zece etape până la final, un lucru e cert: ediţia din 2012 a Vueltei candidează cu şanse mari la titlul de cel mai bun Mare Tur al ultimului deceniu.

Vuelta 2012 – etapa a Xl-a

Contratimpul individual de miercuri, care se va desfăşura între Cambados şi Pontevedra, pe distanţa de 39,4 kilometri, va da tonul pentru ce va urma în a doua jumătate a Turului Spaniei. Cu foarte multe viraje, care înseamnă tot atâtea schimbări de ritm, o căţărare de categoria a treia (10 kilometri lungime, pantă medie 4,4%) şi o coborâre tehnică, traseul se anunţă foarte dificil, lucru remarcat şi de Joaquim Rodriguez, de la care toată lumea se aşteaptă să piardă minute bune în raport cu Alberto Contador şi Chris Froome, bronzul olimpic de la Londra.

Este adevărat că în ultima vreme “Purito” şi-a îmbunătăţit evoluţia la contratimp, iar pe străzile din Milano, în Giro, a mers foarte bine, dar profilul de acolo i s-a potrivit mult mai bine decât acesta, chiar dacă acum va exista acea ascensiune care ar trebui să îl ajute, doar în teorie însă. De altfel, conform propriilor declaraţii, “Purito” se aşteaptă să piardă undeva între două şi trei minute, caz în care Chris Froome va deveni noul lider al clasamentului general.

Dacă Tony Martin e considerat principalul pretendent la victoria de etapă, britanicul este văzut drept cel mai bun dintre favoriţii de la general la contratimp, iar lupta lui se va da nu doar cu Rodriguez, ci şi cu Alberto Contador, aflat la numai şapte secunde în urma sa. Mă aştept ca rutierul echipei Sky să dea absolut totul şi să forţeze în permanenţă, pentru a-i îndepărta cât mai mult pe adversarii săi, astfel încât să fie mult mai liniştit atunci când munţii îşi vor face apariţia. Dacă va pune de la un minut şi jumătate în sus între el şi iberici, Froome va fi mai sigur pe finişurile în căţărare şi nu va mai fi nevoit să atace, ci doar să urmeze roţi, ceea ce ar fi mult mai uşor, chiar dacă va fi atacat de adversari pe rând.

De altfel, din punctul meu de vedere, totul se învârte în jurul lui Chris Froome la acest contratimp. În cazul în care britanicul mai are prospeţimea şi forţa arătate de atâtea ori în luna iulie, atunci diferenţele dintre el şi adversarii săi pot fi de ordinul minutelor, în funcţie de valoarea acestora la contratimp. Dacă lucrurile nu vor sta astfel, lucrurile se vor complica şi mai mult, ceea ce va duce la o luptă mai strânsă şi mai spectaculoasă pentru tricoul roşu.

4×4

John Degenkolb este cu adevărat incredibil! Altceva nu mai e de spus după a patra victorie de etapă în Turul Spaniei, doar al doilea Mare Tur în care participă germanul în vârstă de 23 de ani. De fapt, ar mai fi ceva de zis: când a trecut linia de sosire şi a făcut acel gest, prin care a arătat câte succese a obţinut în ultima săptămână şi jumătate, parcă l-am văzut pe Mark Cavendish sărbătorind victoriile sale din Turul Franţei, perioada pre-Sky.

Vuelta 2012 – etapa a X-a

John Degenkolb a fost scurt şi la obiect în prima zi de pauză: “Vreau să intru din nou în posesia tricoului verde”. Duminică, germanul a fost nevoit să îi predea tunica distinctivă lui Joaquim Rodriguez, după ce acesta a terminat pe locul secund la Barcelona, urmare a atacului dat pe Montjuic, prin care i-a surprins nu doar pe sprinteri, ci şi pe ceilalţi favoriţi. Acum, ibericul are nouă puncte în faţa ciclistului echipei Argos-Shimano, dar şansele ca acesta să revină sunt foarte mari, deoarece o nouă etapă de plat va apărea la orizont în debutul săptămânii a doua.

Marţi, rutierii vor avea parte de cea mai lungă etapă din Vuelta 2012, 190 de kilometri între Ponteareas şi Sanxenxo, localitate care va primi pentru prima oară în istorie caravana. Cu excepţia unei căţărări de categoria a treia, ce va fi trecută la puţin timp de la startul real, pe traseu nu se află nicio altă dificultate, etapa fiind mai mult impresionantă prin decor, deoarece se va rula destul de mult în apropiere de coastă. Pe de altă parte, tocmai de aceea sunt şanse mari să se formeze câteva “borduri” care să îşi pună amprenta asupra clasamentului general, cu o zi înainte de unicul contratimp individual.

În mod normal, va fi o etapă pentru sprinteri, deşi apropierea contratimpului şi a munţilor adevăraţi s-ar putea să le determine pe unele echipe să nu se implice la trenă, mai ales dacă evadarea va fi numeroasă şi se va duce repede la şase sau şapte minute. În cazul în care va exista acest scenariu, lui Argos-Shimano îi va fi dificil să controleze cursa, iar John Degenkolb ar putea fi nevoit să se mulţumească doar cu câteva puncte în ierarhia tricoului verde.

Strategia lui “Purito”

Joaquim Rodriguez este inteligent: îşi cunoaşte foarte bine punctele slabe, dar şi-a dat seama repede şi de cele ale adversarilor. Spre exemplu, Chris Froome nu are anduranţă şi întâmpină dificultăţi atunci când panta unei căţărări este neregulată, în timp ce Alberto Contador nu mai are forţa necesară de a duce un atac până la capăt, acţiunile sale semănând mai mult cu cele ale unui rutier care încearcă să îşi ţină în frâu adversarii mai degrabă prin renumele creat de-a lungul anilor, decât prin forma actuală, care e clar inferioară celei din urmă cu câteva sezoane.

Drept consecinţă, “Purito” încearcă să se agaţe de fiecare ocazie şi să profite de aceasta, o strategie care până acum a mers perfect. Învins în Turul Italiei pentru o diferenţă de numai 16 secunde, ciclistul echipei Katusha este conştient că fiecare “fărâmă” de timp obţinută în raport cu oponenţii lui la tricoul roşu se poate dovedi foarte importantă atunci când plutonul va ajunge la Madrid. Da, tactica sa poate fi enervantă pentru unii, nedemnă de un campion pentru alţii, dar spaniolul nu gândeşte astfel, ci încearcă să îşi construiască un avantaj care să îi permită să rămână în cărţi şi după contratimpul individual de la Pontevedra.

În teorie, Chris Froome şi Alberto Contador îi pot lua două minute sau chiar două minute şi jumătate lui Joaquim Rodriguez pe cei aproape 40 de kilometri ai etapei de miercuri, însă, spre deosebire de alte ediţii ale Vueltei, catalanul va fi acoperit acum de avantajul construit în mare parte din bonificaţiile obţinute. Acestea îl vor ajuta să rămână relativ aproape de adversarii săi, dar nu va fi singurul avantaj: cum va preda tricoul roşu, echipa lui va avea parte de câteva zile de odihnă, iar Sky sau Saxo Bank-Tinkoff Bank vor munci din greu în fruntea plutonului.

Ar mai fi ceva: în Turul Franţei din 2011, Contador l-a atenţionat pe Andy Schleck să nu stea cu ochii doar pe el, ci să fie atent şi la Cadel Evans, deoarece australianul este cel mai periculos rutier din cursă (ceea ce s-a şi dovedit). Momentan, am impresia că învingătorul din Vuelta 2008 face aceeaşi greşeală ca luxemburghezul, concentrându-se strict asupra lui Froome şi neglijându-i pe ceilalţi. Dacă o va mai ţine aşa şi în următoarele etape montane, e posibil ca Madridul să-l găsească pe Alberto Contador la stânga sau la dreapta lui “Purito” (lucru valabil şi în cazul lui Froome, de altfel).

Vuelta 2012 – etapa a lX-a

Barcelona revine pe harta Turului Spaniei pentru prima oară după 13 ani, cu o etapă care promite un finiş pe cinste. Duminică, plutonul va pleca din Andorra şi va ajunge în capitala Cataluniei, după ce va trece de două căţărări de categoria a treia, dintre care ultima va avea un rol major în stabilirea învingătorului. Şi aceasta, deoarece este vorba despre Montjuic, finişul fostei cursei de o zi Escalada Montjuic, care i-a avut printre învingători pe Joaquim Rodriguez, Samuel Sanchez sau Daniel Moreno.

Montjuic a figurat ca sosire şi pentru o etapă din Turul Franţei 2009, atunci când s-a impus Thor Hushovd, dar deosebirea faţă de atunci va fi că acum nu va mai apărea ca punct de sosire, fiind plasată cu 3,4 kilometri înainte de finiş. Tocmai de aceea, rutieri ca Philippe Gilbert, Gianni Meersman, Matti Breschel sau Jan Bakelants pot accelera încă de acolo, o mişcare care le va pune probleme sprinterilor, poate mai puţin lui John Degenkolb, deoarece germanul a mai arătat în trecut că nu este defavorizat pe un astfel de teren. Apoi, odată încheiat dealul, extrem de importantă va fi şi scurta coborâre, care este întortocheată şi tehnică, caracteristici ce le vor permite atacanţilor să se desprindă decisiv.

Pe lângă cei enumeraţi mai sus, mă gândesc că şi Daniel Moreno poate avea pretenţii la victorie, deoarece ultimii kilometri sunt exact pe stilul său, iar pe Joaquim Rodriguez nu l-ar deranja ca “locotenentul” lui cel mai de încredere să se impună, pentru că un succes l-ar ambiţiona şi mai mult pe acesta să îl ajute pe “Purito” în următoarele două săptămâni. Totodată, mă gândesc dacă nu cumva finalul etapei ar putea deveni o afacere între favoriţii la general; pe Motorland Aragon, oamenii interesaţi de tricoul roşu au încheiat între primii 20 şi nu văd niciun motiv, având în vedere traseul, pentru care aceştia nu ar putea să apară mai sus la Barcelona.

Scurtă analiză după etapa a Vlll-a din Vuelta

• Chris Froome s-a supraestimat pe ultima căţărare a zilei, dar nu cred că această situaţie a fost dictată neapărat de orgoliul său, ci mai degrabă de propria echipă, Sky, care a controlat perfect etapa până cu câţiva kilometri înainte de final, dar l-a lăsat singur pe britanic exact când acesta avea mai mare nevoie de colegii lui. Am susţinut încă de la începutul cursei şi sunt în continuare de părere că Sky de aici nu se compară cu Sky din Turul Franţei, iar după ce am văzut sâmbătă, tind să cred că demonstraţia de pe Fuerte del Rapitan a fost mai degrabă excepţia de la regulă. Dacă situaţia se va repeta şi în etapele cu ascensiuni grele, iar Sky îşi va asuma din nou prea repede responsabilitatea, Froome va avea o viaţă infernală.
• În cazul în care mai era nevoie de o dovadă că Alberto Contador nu este în acest Tur al Spaniei cel din Turul Franţei 2009 sau Il Giro 2011, aceasta a venit în ultimul kilometru al etapei de sâmbătă. Ibericul a părut scăpat în învingător, s-a bucurat şi de un avans de zece secunde în faţa adversarilor săi, dar a pierdut victoria şi a fost depăşit când mai erau doar cinci metri. Per total, el a ieşit mai bine decât Froome, deoarece a recuperat 19 din cele 26 de secunde care îl despărţeau de acesta, însă nivelul la care se află cred că îl pune pe gânduri, cu atât mai mult cu cât marile căţărări încă nu şi-au făcut apariţia.
• Joaquim Rodriguez a spus după Collada de la Gallina că are nevoie ca Alberto Contador şi Chris Froome să aibă mari probleme în acest Tur al Spaniei pentru ca el să poată câştiga tricoul roşu. Această declaraţie a lui “Purito”, deşi nu pare, este în avantajul său, deoarece arată cât de realist şi de pragmatic e în acest moment. O scurtă analiză a etapelor terminate în căţărare până acum (excepţie făcând Valdezcaray, unde a reuşit o evadare) arată că “Purito” a fost cel mai constant dintre favoriţi, încheind de fiecare dată pe podium. Este foarte posibil ca pragmatismul lui şi acest duel dintre Froome şi Contador să fie principalele sale atuuri la câştigarea primului Mare Tur din carieră.
• La finalul etapei a opta, încă un lucru a devenit clar: spaniolii sunt dispuşi să facă alianţe, iar când acest lucru se va întampla, Chris Froome va întâmpina mari probleme. Momentan, niciunul dintre Contador, Valverde şi Rodriguez nu este dispus să îşi sacrifice obiectivele pentru a-l ajuta pe celălalt, dar în clipa în care unul dintre ei va pierde orice şansă la clasamentul general, această alianţă va deveni un fapt şi cursa va căpăta o cu totul altă dimensiune.
• Sunt curios până unde va merge Alejandro Valverde. Deşi a venit în Vuelta după un sezon lung şi încărcat, rutierul lui Moviestar are deja două victorii, iar dacă nu ar fi fost implicat în căzătura din a etapa a patra, când a pierdut timp preţios, s-ar fi aflat în continuare pe prima treaptă a clasamentului general.

Vuelta 2012 – etapa a Vlll-a

Week-end-ul aduce încă un finiş în căţărare, cel mai dificil de până acum: Collada de la Gallina, o ascensiune în lungime de 7,1 kilometri, cu pantă medie de 8%, dar care are şi porţiuni ce ajung la 15%, mai ales în a doua jumătate. Prezentă pentru prima oară în Turul Spaniei, căţărarea din Andorra este neregulată în ceea ce priveşte panta şi deşi apare devreme în cursă, oboseala acumulată de rutieri până acum va avea un cuvânt important de spus în evoluţia acestora.

Finişul se anunţă exploziv, cu atât mai mult cu cât unii dintre ciclişti vor avea ceva de demonstrat. Când spun asta, mă gândesc la Alberto Contador, omul care a ieşit cel mai prost din etapa încheiată la Jaca, unde a pierdut 21 de secunde în raport cu britanicul Chris Froome. Vulnerabilitatea arătată de iberic acolo a înclinat, pentru moment, balanţa în favoarea adversarilor săi, iar el e obligat să facă ceva pentru a reechilibra lupta. Dacă Fuerte del Rapitan nu a fost pe placul său, conform propriilor declaraţii, pe Collada de la Gallina nu ar mai trebui să întâmpine probleme de această natură şi să demonstreze că rămâne în continuare unul dintre favoriţi.

Şi dacă Alberto Contador se va prezenta sâmbătă la un cu totul alt nivel, nu forma sa va fi principalul factor, ci nivelul lui Sky. În cazul în care echipa britanică va fi la fel de impresionantă ca joi, când nu a permis niciun atac până în ultimii 500 de metri, atunci Contador, Joaquim Rodriguez şi Alejandro Valverde vor avea din nou o zi dificilă. De fapt, este de aşteptat ca unul dintre cei trei, cel mai probabil Valverde, să iasă din calculele pentru tricoul roşu la finalul acestei etape.

Dacă va adopta tactica de joi, una stabilită excelent din mers, în funcţie de desfăşurarea cursei, “Purito” Rodriguez va porni şi acum cu prima şansă la victorie şi la consolidarea primului loc la general, datorită bonificaţiilor acordate la sosire. Iar dacă va face asta, nu este exclus ca rutierul Katushei să devină principalul oponent al lui Froome în Turul Spaniei.

Unde se opreşte Degenkolb?

Rămân la părerea că Joaquim Rodriguez este în continuare favorit la tricoul verde, dar victoria catalanului nu mai pare atât de sigură (nu că ar fi principalul lui obiectiv în Vuelta) după al treilea succes bifat de John Degenkolb. Germanul chiar nu are adversar la sprinturile din Turul Spaniei, iar evoluţia sa de acolo le dă mari speranţe pentru viitor conducătorilor echipei Argos-Shimano, care îşi dau seama că au făcut o adevărată afacere în toamna lui 2011, când i-au oferit un contract fostului ciclist al lui HTC-Highroad.

Revenind la ierarhia pe puncte, Degenkolb se bucură de un avans de 29 de puncte în faţa lui Rodriguez şi mai are la dispoziţie între patru şi şase etape pentru a încerca să îşi mărească acest avantaj. Sunt de acord, etapele nu seamănă între ele şi totul se poate schimba la un moment dat, însă rutierul lui Argos-Shimano nu a avut până acum un adversar redutabil în etapele de sprint, iar asta este o veste bună pentru el în perspectiva următoarelor două săptămâni.

Sanxenxo, Ferrol, Valladolid şi Madrid sunt cele patru etape cu un finiş plat, fără nicio problemă pentru sprinteri, dar acestea nu sunt singurele oportunităţi ale germanului de a aduna puncte preţioase. Având în vedere calităţile sale, arătate de mai multe ori în ultimele două sezoane, Degenkolb se poate implica în lupta pentru victorie atât la Barcelona, cât şi în La Lastrilla, în ciuda dificultăţilor care apar pe final. La acestea se pot adăuga şi câteva sprinturi intermediare, iar tabloul general pare deja mai blând cu dublul vice-campion mondial de tineret.

Indiferent de ce va face în ierarhia tricoului verde, John Degenkolb poate fi deplin mulţumit de cum s-a prezentat în doar al doilea Mare Tur din carieră. În plus, dacă va merge pe acelaşi drum şi în etapele viitoare, sunt şanse mari ca el să ajungă undeva la nivelul lui Mark Cavendish din 2009-2010, atunci când britanicul obţinea cinci-şase victorii în Turul Franţei.

Vuelta 2012 – etapa a Vll-a

Se pare că Javier Guillen, directorul Turului Spaniei, are o pasiune şi pentru sporturile cu motor. După ce ediţia din 2009 a pornit la drum cu un prolog desfăşurat la Assen, pe circuitul care găzduieşte anual Marele Premiu de Moto GP al Olandei, acum a venit rândul ca o etapă din Vuelta să se încheie pe Motorland Aragon, circuit ce şi-a făcut debutul în lumea competiţiilor mari în 2010, odată cu etapa câştigată de Casey Stoner, australianul fiind, de altfel, singurul pilot de la clasa-regină care s-a impus acolo.

“Desenat” de germanul Hermann Tilke, arhitectul german care a contribuit la designul circuitelor din Malaezia, Bahrain, China sau Turcia, toate prezente în Formula 1, Motorland Aragon are 5,3 kilometri, o lungă linie dreaptă şi mai multe viraje, suficiente caracteristici pentru ca finalul să se anunţe unul spectaculos, mai ales că se va rula la o viteză foarte ridicată, de 70 de km/oră, în condiţiile în care sprinterii vor fi din nou cei ce vor avea prim-planul.

La ce a arătat până acum, John Degenkolb nu are cum să nu fie principalul favorit pe circuitul din Alcañiz, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o echipă Argos-Shimano care îi este dedicată în totalitate. Dacă forma germanului a devenit deja o constantă, singurele necunoscute sunt felul în care se vor prezenta adversarii şi dacă aceştia vor putea să oprească seria sa de victorii.