A 102-a ediţie a cursei din Hexagon va fi una pentru căţărători, care vor avea la dispoziţie nu mai puţin de nouă finişuri în urcare pentru a face diferenţa în clasamentul general. În schimb, contratimpul individual a fost marginalizat, cei 13,7 kilometri pe care îi vor parcurge rutierii în prima etapă urmând să stabilească un record în Marea Buclă: cei mai puţin kilometri de contratimp la o singură ediţie, de la apariţia acestei probe, acum opt decenii. Absenţa unei lungi probe contracronometru ar putea să ducă la o cursă defensivă, în condiţiile în care cicliştii slabi la acest capitol nu vor fi obligaţi să iasă la atac pentru a recupera eventualele pierderi.
Pe de altă parte, cum prima săptămână propune mai multe mini-clasice, cu drumuri întortocheate, dealuri, pavate şi vânturi puternice, este posibil ca la finalul acesteia să fie diferenţe însemnate în clasamentul general, care să aducă automat spectacol în Pirinei şi în Alpi, dar şi în etapele considerate de mai mică importanţă, ce au câteva capcane şi pot fi folosite pentru atacuri-surpriză. Nu ar fi pentru prima dată când s-ar întâmpla asta, Turul Franţei fiind detonat de multe ori, în trecut, în zile în care nimeni nu s-ar fi aşteptat.
În 2015, după opt ani, vor reveni secundele de bonificaţie, însă acestea vor avea doar rolul de a schimba purtătorul tricoului galben în prima treime a cursei. Astfel, în etapele 2-8, rutierii clasaţi pe podium vor primi bonificaţii (10-6-4), care vor face mai intensă lupta pentru victorie. Nu este singura schimbare operată de către organizatori: pentru a se asigura că tricoul verde nu va deveni proprietatea unui singur om şi va cunoaşte şi alţi câştigători, învingătorul de etapă va primi 50 de puncte, cu 20 mai mult decât al doilea şi cu 30 mai mult decât al treilea.
Prima săptămână
Pentru a 21-a oară în istorie, Turul Franţei va pleca din afara Hexagonul. Olanda, ţara aleasă, va stabili un record, deoarece va găzdui Marele Start pentru a şasea oară. Etapa întâi va consta într-un contratimp individual tehnic, în lungime de 13,7 kilometri, care nu va duce la mari diferenţe în clasament. Apoi, o zi mai târziu, sprinterii vor avea o şansă, însă până când vor intra aceştia pe scenă, oamenii de general vor trebui să fie foarte atenţi la eventualele “borduri” ce se pot forma din cauza vânturilor laterale puternice prezente în provincia Zeeland. Din Olanda, caravana va merge în Belgia, pentru un finiş exploziv, pe Mur de Huy (1,3 kilometri, pantă medie 9,6%), dealul care decide în fiecare an învingătorul din Flèche Wallonne.
Atât de mulţumit a fost Christian Prudhomme de impactul avut de pavate asupra cursei (şi audienţelor) din 2014, încât a hotărât ca acestea să revină şi la ediţia cu numărul 102. Astfel, înainte să ajungă în Franţa, cicliştii vor avea parte de un sector în Belgia, urmând ca în Hexagon să treacă peste şase sectoare ce vor însuma 11,5 kilometri. Cum ultima porţiune va apărea cu mai puţin de zece kilometri înainte de sosire, iar nordul Franţei e recunoscut pentru vremea sa capricioasă, sunt toate şansele să se creeze noi ecarturi considerabile şi acum.
Următoarele două zile vor fi pentru sprinteri, cu menţiunea că în drum spre Le Havre se va rula pe coasta Normandiei, iar “bordurile” pot fi ceva obişnuit. Fougères va reprezenta o nouă oportunitate pentru oamenii rapizi ai plutonului, înainte ca pe traseu să figureze Mûr de Bretagne (doi kilometri, pantă medie 6,9%), care se întoarce după patru ani. Deşi contratimpul pe echipe trebuie să aibă loc în prima treime a unei curse, ASO a primit derogare de la UCI pentru a-l plasa în etapa a noua. Traseul dintre Vannes şi Plumelec are doar 28 de kilometri şi oferă un final palpitant, în urcare, pe Côte de Cadoudal (1,7 kilometri, pantă medie 6,2%).
Săptămâna a doua
A doua treime a Marii Bucle va începe în forţă, urmând să îi ducă pe rutieri în Pirinei, pe Pierre-Saint-Martin, care nu a mai găzduit o sosire până acum. Ascensiunea are 15,3 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, dar şi unele porţiuni foarte dure, de 15%. Apoi, miercuri, plutonul va trece de Col d’Aspin şi Col du Tourmalet, înainte de a termina pe Cauterets, căţărare pe care au câştigat Jesus Loroño, Miguel Indurain şi Richard Virenque. Deşi panta medie este de 8%, şansele de a vedea ecarturi mari sunt mici.
Ultimul finiş la altitudine din Pirinei va fi pe Plateau de Beille, una dintre cele mai dificile ascensiuni din Hexagon. În lungime de 15,8 kilometri şi cu pantă medie 7,9%, Plateau de Beille îi va solicita din plin pe rutieri şi va oferi condiţii ideale pentru spectacol. Totodată, va fi interesant de văzut dacă recordul italianului Marco Pantani, stabilit la prima sosire acolo, în 1998, va fi bătut, sau dacă va rămâne în continuare în picioare.
La Rodez, echipele sprinterilor vor încerca să ţină lucrurile sub control, dar şansele mai mari vor fi de partea atacanţilor, avantajaţi de scurtele dealuri de pe final. După Mur de Huy şi Mûr de Bretagne, o nouă sosire explozivă îi va aştepta pe rutieri, de această dată în Masivul Central, la Mende, acolo unde vor ajunge după ce vor trece de Côte de la Croix Neuve (3 kilometri, pantă medie 10,1%). Week-end-ul se va încheia la Valence, oraş care nu a fost vizitat de multe ori în istoria de peste un secol a cursei.
Săptămâna a treia
Gap se întoarce pe harta Marii Bucle, cu binecunoscutul finiş ce îi favorizează nu doar pe atacanţi, ci şi pe oamenii de general, care îşi pot lua prin surprindere adversarii cu un atac dat înainte de coborârea tehnică sau chiar pe aceasta. După o zi de pauză, caravana îşi va începe cu adevărat aventura în Alpi, miercuri, atunci când va trece peste patru ascensiuni, între care şi Col d’Allos (21 de kilometri, pantă medie 5,5%), ce nu a mai figurat de 15 ani în Turul Franţei. Finalul va fi pe Pra-Loup (6,2 kilometri, pantă medie 6,5%), unde s-a scris o pagină uriaşă de istorie, în urmă cu exact 40 de decenii, când Bernard Thevenet l-a prins pe Eddy Merckx, l-a distanţat şi i-a luat acestuia tricoul galben, ducându-l până la Paris.
Deşi nu se termină în urcare, următoarea etapă promite un spectacol foarte ridicat. Şi aceasta, deoarece cu puţin înainte de sosire, cicliştii vor aborda Lacets de Montvernier, căţărare aflată la debut în Le Tour. Aceasta este scurtă – 3,8 kilometri – însă foarte dificilă, cu 18 viraje şi o pantă medie de 8,2%. În plus, coborârea tehnică le va da idei multor favoriţi. Cei care vor pierde timp aici vor avea ocazia să recupereze pe La Toussuire (18 kilometri, pantă medie 6,1%), dar şi o zi mai târziu, pe Alpe d’Huez. Mitica ascensiune nu a fost niciodată plasată atât de aproape de Paris, iar rutierii vor lupta acolo la capătul unei etape scurte, ce va mai include Col du Telegraphe şi Col du Galibier, cel mai înalt punct din 2015.
Acea ultima etapă montană fie va fi una ce va exploda încă de la start, cu multe atacuri venite din partea celor care nu vor avea mult de pierdut, fie va fi una molcomă până pe Alpe d’Huez, poate cea mai celebră căţărare din Franţa. Acolo, după 13,8 kilometri la o pantă medie de 8,1%, gazdele vor spera să vadă un al treilea succes consecutiv, după cele aduse de Pierre Rolland şi Christophe Riblon. Totodată, pe ascensiunea folosită pentru prima dată în 1952 va fi cunoscut şi câştigătorul tricoului galben, în condiţiile în care ultima etapă va fi una de paradă. La Paris se vor sărbători 40 de ani de la prima sosire pe Champs-Élysées, înainte ca sprinterii să lupte pentru o ultimă victorie.
Cine va merge în cursă
Câştigător al trofeului în 2013, Chris Froome nu a fost prezent la ceremonia de prezentare, declarând ulterior că se gândeşte să sară peste Le Tour anul viitor, pentru a participa în Giro, care are un traseu ce i se potriveşte mai bine. Pe de altă parte, britanicul nu a confirmat 100% că nu va concura în Turul Franţei, o cursă ce reprezintă o miză uriaşă pentru Sky pe toate planurile, lucru subliniat şi de David Brailsford, managerul grupării. În afară de Froome, alţi oameni afectaţi de numărul redus de kilometri de contratimp sunt Tejay van Garderen şi Wilco Kelderman.
În schimb, învingătorul de anul acesta, Vincenzo Nibali, a spus că va fi prezent la start, conştient că absenţa unui lung contratimp individual îl avantajează. Deşi nu va fi mare favorit la victorie, italianul va avea o şansă importantă de a repeta succesul din 2014. De altfel, e greu de spus dacă există un mare favorit. Etapele cu final la altitudine sunt pe placul lui Nairo Quintana, însă nu trebuie uitat că pavatele şi etapele cu vânt lateral îi pot crea probleme serioase columbianului de la Movistar. Tocmai de aceea, nu e deloc exclus ca echipa spaniolă să îl aducă şi pe Alejandro Valverde la Utrecht.
Alberto Contador s-a declarat mulţumit de cum arată cursa, dar rămâne de văzut câtă energie va mai avea după un Tur al Italiei în care va trebui să treacă nu doar peste condiţiile meteo dificile, dar şi peste alergiile ce îl afectează de obicei primăvara. În afară de ibericul de la Tinkoff-Saxo, Joaquim Rodriguez, Thibaut Pinot, Warren Barguil şi Romain Bardet au fost şi ei satisfăcuţi de etapele gândite de organizatori, cei trei având o oportunitate importantă de a prinde un loc pe podium.
La spectacolul din Turul Franţei nu vor contribui doar rutierii de clasament general, ci şi sprinterii (Mark Cavendish, Marcel Kittel, André Greipel, Arnaud Démare, John Degenkolb, Alexander Kristoff, Nacer Bouhanni) şi cicliştii de clasice (Fabian Cancellara, Greg Van Avermaet, Tony Gallopin, Philippe Gilbert, Peter Sagan), cu toţii pregătiţi să îşi pună amprenta asupra celei de-a 102-a ediţii.
