Vuelta 2014 – etapa a XV-a
Runda de duminică are obişnuitele sprinturi intermediare, o ascensiune de categoria a doua (Puerto del Torno) şi un final ce se anunţă spectaculos, pe Lagos de Covadonga, singurul punct cu adevărat important al zilei. Căţărarea din Asturia este unul dintre locurile mitice ale Turului Spaniei, nu doar pentru că aici s-au impus Pedro Delgado, Robert Millar, Lucho Herrera sau Laurent Jalabert, dar şi pentru că într-o etapă de Vuelta terminată aici, în urmă cu 18 ani, Miguel Indurain s-a retras din activitate. Triumfător în patru curse pe etape din acel sezon, între care Euskal Bizikleta şi în Criteriul Dauphiné, liderul lui Banesto se afla pe locul trei la general în Turul Spaniei, dar etapa a 13-a, programată într-o zi de joi, l-a găsit pe Indurain coborât de pe bicicletă, înainte de Lagos de Covadonga, şi decis să îşi încheie cariera.
Ascensiunea din Asturia se întoarce în Vuelta după doi ani, urmând să găzduiască o sosire pentru a 19-a oară în istorie. Covadonga, care are 12,2 kilometri şi o pantă medie de 7,2%, începe în forţă, cu bucăţi de 9%, pe care vor fi scuturaţi mulţi ciclişti. Căţărarea poate fi împărţită în trei porţiuni: prima se termină după opt kilometri şi este urmată de o coborâre, după care drumul începe din nou să urce vreme de doi kilometri. Apoi, rutierii vor mai coborî o dată, înainte de a aborda o ultimă porţiune, scurtă, dar violentă, cu pantă de 17%.
Având în vedere că lupta pentru clasamentul general a devenit mai strânsă, e greu de crezut că o evadare va reuşi, mulţi oameni fiind interesaţi de secundele de bonificaţie de la sosire. Pe La Camperona, Chris Froome şi-a adus echipa la trenă, iar Sky a controlat prima jumătate a căţărării, deşi caracteristicile acesteia nu i s-au potrivit britanicului. Cum Lagos de Covadonga e mai mult pe stilul lui Froome, este de aşteptat să îi vedem din nou pe colegii săi în faţă, dictând ritmul cursei. De altfel, aici vom afla dacă fostul câştigător al Turului Franţei a revenit cu adevărat şi poate atenta la tricoul roşu, sau dacă evoluţia de sâmbătă a fost doar ceva trecător, iar problemele sale vor continua.
Pentru Alberto Contador, etapa ar putea fi din nou una în care să stea în defensivă, spaniolul fiind conştient că astfel îşi reduce consumul de energie şi se mai apropie cu o zi de câştigarea cursei. În plus, după La Camperona, datele problemei s-au schimbat, şi Alejandro Valverde, chiar dacă încă este pe locul secund, nu mai reprezintă o ameninţare atât de mare. Froome e adversarul lui, iar asta înseamnă că rutierul lui Tinkoff-Saxo se bucură de un avans de peste un minut în faţa acestuia şi îşi permite să piardă câteva secunde.
Pe hârtie, Joaquim Rodriguez ar trebui să îi ia un pumn de secunde lui Contador, avantajat de acea pantă explozivă de pe final. În schimb, pentru un alt iberic, Alejandro Valverde, etapa s-ar putea dovedi din nou una în care se va afla sub presiune, liderul lui Movistar riscând să mai coboare o poziţie. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Rigoberto Uran; columbianul a părut foarte fragil pe căţărări, iar Fabio Aru îi ameninţă serios locul al cincilea, de care îl despart doar opt secunde.
M-am saturat de Valverde si de Purito, stau amandoi la cutie pana vad borna ultimilor 300de metri si atunci sprinteaza. Niste ciclisti urati care nu vor fi iubiti si care nu vor lasa amintiri frunoase acestui sport. Daca astazi ar fi trecut in fata macar o data, de doua ori, altfel ar fi fost avansul luat in fata lui Froome. Dar eisunt vanatori de secunde de bonificatie.