Noul erou naţional al Franţei
În ultimul deceniu, cu mici excepţii, francezii au avut mereu un rutier pe care să îl susţină şi să îl transforme într-o vedetă pe parcursul celor trei săptămâni ale Marii Bucle. În 2004, a fost Thomas Voeckler, care a purtat tricoul galben vreme de zece zile. În 2005, a venit rândul lui David Moncoutié, câştigător al unei etape pe 14 iulie. În 2006, Cyril Dessel a ieşit în prim-plan, cu o zi în galben şi un loc şase la general. Patru ani mai târziu, Sylvain Chavanel a bifat două succese şi câteva zile pe prima poziţie a ierarhiei. În 2011, a fost descoperit Pierre Rolland, care s-a impus pe Alpe d’Huez, unica victorie a gazdelor la acea ediţie. În 2012, Thibaut Pinot a apărut la suprafaţă, după ce a triumfat în oraşul elveţian Porrentruy şi a încheiat în top zece.
Acum, a venit rândul lui Toyn Gallopin să se afle în lumina reflectoarelor, datorită unei evoluţii perfecte în prima jumătate a cursei. Este adevărat, gazdele speră în continuare la un podium din partea lui Romain Bardet şi Thibaut Pinot, dar până atunci – dacă asta se va întâmpla – l-au transformat pe tânărul rutier al lui Lotto-Belisol în noul erou al unei naţiuni care îşi caută cu disperare un punct de reper stabil în Le Tour de ani buni. Un ciclist foarte agresiv, insistent şi care nu se dă bătut niciodată, Gallopin a fost răsplătit exact pentru aceste calităţi cu o victorie uriaşă, care i-a asigurat un loc în uriaşa carte de istorie a Turului Franţei.
Înainte de această ediţie a Marii Bucle, în palmaresul său mai figura un succes important, în Clasica San Sebastian, însă senzaţia generală era că Tony Gallopin putea mai mult, dar îi lipsea ceva pentru a face pasul următor. Acum, parcursul impresionant din Le Tour ar trebui să îl ajute să progreseze în carieră, mai ales la nivel mental, şi să devină, începând cu sezonul viitor, unul dintre rutierii de referinţă ai plutonului, capabil să lupte pentru victorie sau o clasare bună la general, indiferent de cursa în care participă.
Cafe Roubaix 
A fost ciudat transferul de la RadioShack la Lotto si cu siguranta ca renumeratia financiara n-a fost pe placul lui Tony incat a ales sa se desparta de RadioShack cu atat mai mult cu cat tatal sau este director sportiv la fosta lui echipa. Probabil pretentiile sale au devenit peste noapte prea mari si asta dupa o singura victorie in TdF13 si Clasica San Sebastian incat i s-a dat drumul si au gresit enorm. Chiar mi-a parut rau de Tony insa iata c-a descoperit gustul victoriilor si se simte excelent la Lotto-Belisol. Bravo lui !
Sagan se pare ca va incepe sa aiba probleme daca nu va pleca cu adevarat in evadare, a urmari evadarea deja nu-l mai avantajeaza inspre final unde ceilalti stiu ca vor pierde la un eventual sprint pe final si nu vor sa-l ajute sub nici o forma. Nu este ptr prima data cand Sagan are astfel de probleme in ultimii km si cred ca ar trebuie sa-si revizuiasca tactica.
Talansky ptr ce-a fost fortat in etapa de ieri ? Eram sigur 500% ca azi avea sa abandoneze, era la mintea cocosului…ciudati mai sunt directorii sportivi, forteaza ca sa se aleaga cu praful de pe toba. Unii l-au numit erou, eu l-am numit un ciclist care s-a uitat prea mult in gura staff-ului ptr ca cei din jurul tau nu vor simti niciodata cat de greu iti este si cata durere trebuie sa suporti 50-60 km de pedalat pe traseu variat.
Nu l-a ajutat cu nimic sa termine etapa, ba chiar inclin sa cred ca durerile sunt groaznice in acest moment.
Rectific: unchiul Alain Gallopin, nu tatal.
Foarte tare Gallopin!
Cat despre Talansky, draga Cristi, cred ca 90% din oameni iti dau dreptate. Chiar si el. Dar mai ramanea o idee. Daca accidentarea nu era asa grava si ar fi putut continua ziua urmatoare, dar el abandona atunci cand s-a oprit? Nu si-ar fi reprosat faptul asta mai tarziu?
Asa s-a chinuit putin, a mai facut reclama echipei, iar lumea ce nu-l cunostea il tine minte acum. Si n-a platit un pret foarte mare pentru toate astea.