Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Criteriul Dauphiné 2014

Criteriul Dauphiné 2014

Pentru rutierii interesaţi de Turul Franţei, luna iunie este compusă din trei părţi: finalul unui cantonament/ultima repetiţie/un nou cantonament montan+inspectarea unor etape. Când vine vorba despre cursa pe care o aleg pentru a vedea la ce nivel se află, cicliştii au la dispoziţie Criteriul Dauphiné şi Turul Elveţiei, iar Dauphiné e preferat de mai mulţi, deoarece e organizat de ASO şi propune un traseu oarecum similar cu cel din Marea Buclă, cu accentul pus pe căţărări. Totuşi, spre deosebire de Turul Franţei, Criteriul Dauphiné aduce ceva în plus, secundele de bonificaţie puse la bătaie la finalul etapelor în linie: 10-6-4.

Dacă unii dintre rutieri vor căuta să afle răspunsul la întrebări privind forma lor, alţii vor încerca să obţină punctele atât de importante pentru acordarea licenţei World Tour. Negocierile dintre ciclişti şi echipe deja au început, iar Criteriul Dauphiné, aflat la cea de-a 66-a ediţie, este una dintre cele trei curse de World Tour ce se desfăşoară înainte de 1 august, când va debuta perioada de transferuri. Tocmai de aceea, un rezultat bun aici (victorie de etapă sau top zece la general) poate conta enorm atunci când cele două părţi se vor aşeza la masă pentru discuţii.

Traseul

Pentru prima oară după trei ani, plutonul se va afla la Lyon, dar nu pentru o etapă favorabilă puncheurilor, aşa cum a fost cazul în 2011, ci pentru un contratimp individual în lungime de 10,4 kilometri. La puţin timp de la start, rutierii vor trece prin Tunnel de la Croix-Rousse (1,8 kilometri lungime), pentru ca la kilometrul 4,6 să ajungă la punctul intermediar plasat în vârful lui Montée de l’Observance, o căţărare de categoria a patra, cu pantă medie 5,5%. Finalul este programat pe Cours Charlemagne, după câteva viraje drepte ce nu ar trebui să le pună probleme cicliştilor.

O zi mai târziu vor începe lucrurile cu adevărat serioase pentru clasamentul general, pe concurenţi urmând să îi aştepte o etapă cu nu mai puţin de şase ascensiuni repertoriate. Va fi o rundă în care rutierii interesaţi de tricoul roşu cu buline albe vor putea lua o opţiune importantă la câştigarea acestuia, în vreme ce favoriţii la clasamentul general vor da o primă bătălie, pe Col du Béal, ascensiune de categoria întâi ce nu a mai figurat până acum ca sosire în Criteriul Dauphiné. Aceasta are 13,6 kilometri lungime, pantă medie 6,6% şi oferă o excelentă oportunitate de atac în ultimii 1000 de metri, acolo unde panta ajunge la 8,4%.

Etapa a treia le va da o şansă puţinilor sprinteri prezenţi la start, în timp ce următoarea va fi excelentă pentru o evadare sau pentru cicliştii interesaţi să dea un atac târziu. Şi aceasta, deoarece caravana va ajunge la Gap, nu înainte să treacă peste Col de Manse (9,6 kilometri, pantă medie 5,2%), ascensiune ce a figurat şi pe harta Turului Franţei 2011, atunci când Alberto Contador l-a atacat pe Andy Schleck, Cadel Evans a răspuns, iar cei doi i-au luat luxemburghezului mai mult de un minut.

Tot o evadare ar trebui să se afle în prim-plan şi în etapa a şasea, în grupul de frunte fiind aşteptaţi cicliştii care luptă pentru tricoul roşu cu buline albe, deoarece pe traseu sunt înşirate şase ascensiuni, ultima fiind plasată cu 20 de kilometri înainte de sosire. Următoarea zi este considerată de plat, însă traseul are câteva capcane ce le pot strica socotelile sprinterilor. Acestea vor veni sub forma a două căţărări de categoria a patra, care vor fi urmate, chiar înainte de kilometrul final, de o pantă de 15%, ce poate fi folosită pentru lansarea unor atacuri.

Penultima etapă va duce plutonul în Elveţia, iar cicliştii vor servi un “meniu” cu cinci ascensiuni, dintre care două de categorie specială: Col de la Forclaz şi Montée de Finhaut-Émosson, căţărare extrem de dificilă, în lungime de 10,2 kilometri, cu pantă medie 8%. Finhaut-Émosson, care a găzduit o sosire şi în Turul Elveţiei din 1970, când Felice Gimondi l-a învins pe Roberto Poggiali, promite spectacol şi un finiş exploziv, un “zid” urmând să îi aştepte pe ciclişti în ultimii 200 de metri.

Dacă ierarhia generală nu va fi clară după Finhaut-Émosson, atunci va deveni la finalul etapei a opta, ce propune un nou finiş la altitudine, de această dată la Courchevel. Căţărarea în lungime de opt kilometri (pantă medie 6,5%) a apărut şi în Turul Franţei din 2005, iar Alejandro Valverde l-a învins pe Lance Armstrong, la un sprint în doi. Cum ultimii 1000 de metri sunt facili (doar 4,2%), atacurile trebuie să vină mai devreme, pe pantele care ating 8%.

Favoriţii

De trei ani, Criteriul Dauphiné a devenit proprietatea britanicilor: după succesele lui Bradley Wiggins în 2011 şi 2012, sezonul anterior a adus victoria lui Chris Froome, care va porni şi acum ca principal favorit la câştigarea tricoului galben. Acesta se prezintă cu o echipă ce are toate şansele să îi fie alături şi în Turul Franţei, o echipă din care nu vor lipsi Richie Porte, Mikel Nieve, Geraint Thomas sau David Lopez. Cum contratimpul individual nu va juca un rol important în clasamentul general, totul se va decide pe munţi, acolo unde Froome trebuie să demonstreze că este în continuare peste un Alberto Contador renăscut în actualul sezon.

Spaniolul în vârstă de 31 de ani nu a mai concurat de la Turul Ţării Bascilor, pe care l-a câştigat autoritar, în prima parte a lunii aprilie, iar acum este dornic să îi arate rivalului său din Marea Britanie că nu va mai avea parte de un parcurs atât de uşor în Turul Franţei, aşa cum a fost cazul în 2013. Chiar dacă echipa nu e la fel de solidă precum cea a lui Chris Froome, Contador nu trebuie subestimat, ciclistul lui Tinkoff-Saxo excelând la capitolul tactică, acolo unde britanicul a arătat mari minusuri în ultimul an. Ibericul nu trebuie să dovedească doar că poate sta alături de deţinătorul trofeului, dar şi că are ce îi trebuie pentru a-l lăsa pe acesta în urmă, ceva de ce nu a fost capabil sezonul trecut.

Până acum, 2014 a fost un an slab pentru Vincenzo Nibali, cea mai bună clasare a italianului fiind un loc cinci în Turul Romandiei, la începutul lunii mai. Lipsa de rezultate a “Rechinului” i-a adus acestuia reproşuri din partea lui Alexandre Vinokourov, iar Criteriul Dauphiné va reprezenta ocazia ideală pentru Nibali de a-i răspunde managerului Astanei şi de a arăta că rămâne unul dintre favoriţi la tricoul galben în Turul Franţei. Deşi este câştigător de Giro şi Vuelta, ciclistul în vârstă de 29 de ani a fost mereu sub Froome şi Contador pe căţărări. Dacă s-a schimbat sau nu ceva în această privinţă, vom afla săptămâna viitoare.

La prima vedere, lupta pentru primele trei locuri pare să reprezinte o afacere între rutierii menţionaţi mai sus, dar cum Criteriul Dauphiné este o cursă în care nimeni nu se prezintă la 100%, surprizele sunt posibile. Câştigător al unei etape cu finiş la altitudine în Turul Cataluniei, Tejay van Garderen pare capabil să le strice socotelile marilor favoriţi şi să încheie pe podium. Americanul a muncit enorm în ultima vreme, a avut o pregătire tradiţională pentru Le Tour şi îi poate surprinde pe mulţi pe căţărări. Compatriotul său, Andrew Talansky, va fi un alt om de urmărit, în ciuda faptului că rutierul lui Garmin-Sharp nu a impresionat în acest sezon.

Cum Joaquim Rodriguez a decis să se axeze pe Giro şi Vuelta, Katusha a hotărât să îi dea o şansă lui Simon Spilak în Turul Franţei, iar slovacul va încerca să demonstreze încă din Dauphiné că echipa rusă nu a făcut o alegere greşită. Autor al unui start mai slab în 2014, Spilak a mers foarte bine în Turul Romandiei, unde a stat alături de Chris Froome în etapa-regină, pe care a şi câştigat-o, înainte de a termina pe locul secund la general. Spilak a progresat mult pe căţărări, iar acum, în compania celor mai buni, va avea o şansă importantă să arate de ce e capabil.

Deşi a demonstrat o versatilitate incredibilă şi un potenţial ce pare nelimitat, Michal Kwiatkowski încă nu este considerat o ameninţare pentru cursele dificile pe etape, poate şi ca urmare a vârstei fragede, care se traduce prin lipsa de experienţă. Prezent în Dauphiné după un cantonament în Vosgi, polonezul se pare că atinge, uşor-uşor, nivelul dorit pentru această perioadă, iar evoluţia sa merită urmărită, mai ales pe ascensiunile lungi şi dure, care i-au ridicat de multe ori probleme în trecut.

În afară de Kwiatkowski, un alt tânăr de perspectivă ce îşi poate pune amprenta asupra clasamentului general este Wilco Kelderman, clasat pe şapte în Turul Italiei. Olandezul se află în continuare într-o formă bună şi asta îl poate ajuta să obţină un nou top zece. Dacă tot suntem la capitolul tineri, o menţiune specială merită Adam Yates, câştigătorul Turului Turciei, şi Daan Olivier, autor al unui parcurs notabil în Turul Californiei, care sunt capabili de evoluţii bune. Şi Leopold König, locul patru din Turul Bavariei, este aşteptat să lupte pentru o poziţie cât mai importantă la general, în timp ce gazdele îşi vor pune speranţele în Romain Bardet şi Jean-Christophe Peraud, care o vor conduce pe AG2R, fără ca asta să însemne că Thomas Voeckler nu poate fi un protagonist.

Parcă mai mult ca în alţi ani, Criteriul Dauphiné este o cursă pentru căţărători, ceea ce înseamnă că sprinterii şi puncheurii vor fi marginalizaţi. Totuşi, la start se vor afla câţiva oameni interesanţi, care vor spera că pot obţine o victorie. Printre aceştia, Giacomo Nizzolo, autor a cinci podiumuri în Il Giro, Elia Viviani, Tony Gallopin, Gianni Meersman, Thor Hushovd, Arnaud Démare, Filippo Pozzato, Simon Gerrans şi Michael Matthews, care a purtat tricoul roz în Turul Italiei vreme de aproape o săptămână.

Date statistice

– Nello Lauredi, Luis Ocaña, Charly Mottet şi Bernard Hinault împart recordul de victorii, patru

– Franţa este naţiunea cu cele mai multe succese la general, 30

– S.U.A. (Greg LeMond, Tyler Hamilton), Columbia (Martin Ramirez, Luis Herrera), Australia (Phil Anderson) şi Kazahstan (Alexandre Vinokourov) sunt ţările din afara Europei care au dat un câştigător

– 13 naţiuni au câştigat Criteriul Dauphiné de la înfiinţare; surprinzător, pe această listă nu se află Italia

– Thierry Claveyrolat deţine recordul pentru cele mai multe victorii atât în clasamentul pe puncte (3), cât şi în cel al căţărătorilor (5)

– Ierarhia etapelor câştigate este condusă de Bernard Hinault, care şi-a trecut în palmares zece succese; tot el are şi cele mai multe zile petrecute în tricoul galben, 19

– Cea mai lungă ediţie – 1934 de kilometri – a avut loc în 1956 şi i-a revenit belgianului Alex Close

– Grenoble e oraşul care a figurat de cele mai multe ori pe harta cursei

– Louison Bobet, Jacques Anquetil, Eddy Merckx, Luis Ocaña, Bernard Thévenet, Bernard Hinault, Miguel Indurain, Bradley Wiggins şi Chris Froome sunt cicliştii care au câştigat Criteriul Dauphiné şi Turul Franţei în acelaşi sezon

– Australianul Cadel Evans e rutierul cu cele mai multe podiumuri (5), care nu s-a impus la general

– În 2001, doar o secundă i-a despărţit pe Christophe Moreau şi Pavel Tonkov, primii doi clasaţi

– La polul opus, cea mai mare diferenţă a fost consemnată în 1981, atunci când Bernard Hinault l-a învins pe Joaquim Agostinho pentru 12 minute şi şapte secunde

Single Post Navigation

5 thoughts on “Criteriul Dauphiné 2014

  1. Sorin A. on said:

    Lovitura de maestru data azi de Contador. Bravo, Alberto ! Se anunta un SuperTur al Frantei anul asta cu cei doi mari rivali: Froome si Contador. Daca Alberto avea echipa pe masura calitatilor lui in Dauphine, cred ca se distra cu Froome.

    • Cateva observatii: nu as spune ca a fost lovitura de maestru, era obligat sa atace si a facut-o (lovitura de maestru a fost Fuente De); diferenta dintre ei doi a venit si ca o consecinta a accidentarii lui Froome, iar in acest sens sunt doua exemple: etapa secunda, cand Contador nu a putut depasi la final un Froome care a dus trena sase kilometri, si faptul ca britanicul a terminat acum dupa oameni ca Talansky sau Hesjedal, care pot doar visa la un astfel de rezultat, in mod normal; cu echipa este o discutie, in conditiile in care Contador nu a avut pe cine sa se bazeze.

  2. Sorin A. on said:

    Da, e adevarat., Froome a fost zdruncinat dupa cazatura de ieri. Oricum, Alberto a fost fair-play si el si echipa lui ca l-au asteptat pe Froome sa revina in pluton. Ramane Froome favorit principal pentru Turul Frantei, insa Contador a avut un an destul de bun pana in prezent fata de dezastrul de anul trecut. De-aia cred ca va fi spectacol in Turul Frantei. Parca am inteles ca va reveni si Purito, insa nu stiu cat de bine se va prezenta dupa cazatura din Turul Italiei. El a declarat ca obiectivul sau va fi o victorie de etapa. Nu cred eu ca numai o victorie vizeaza…

    • Contador a avut un an excelent, poate cea mai buna prima jumatate de sezon din cariera. Purito va cauta doar victorii de etapa in Turul Frantei, deoarece il intereseaza Vuelta.

  3. Sorin A. on said:

    Da, asa e. Vuelta e un obiectiv pentru Purito. Sa vedem ce va avea de zis si Valverde care pana acum a evitat intalnirile in trei cu Froome si Contador.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: