Tinerii lui Bardiani
Contrar aşteptărilor, Monte Zoncolan nu i-a avut pe oamenii de clasament general în prim-plan, ci pe evadaţi, respectându-se astfel tendinţa din ultimii ani, când din ce în ce mai multe ascensiuni importante din Marile Tururi au fost neglijate, dintr-un motiv sau altul, de marii favoriţi. După Sestriere 2011 (Vasil Kiryienka), Plateau de Beille 2011 (Jelle Vanendert), Lagos de Covadonga 2012 (Antonio Piedra) sau Angliru 2013 (Kenny Elissonde), a venit rândul “Monstrului” din Friuli Venezia Giulia să îi revină unui ciclist care nici măcar în cele mai frumoase vise nu se gândea la un succes aici.
Prezent la startul Il Giro cu doar o zi de cursă în picioare, Michael Rogers a făcut cel mai bun Mare Tur al carierei, devenind primul rutier din afara Europei care s-a impus pe Monte Zoncolan. Dacă australianul a fost marele învingător al etapei, marele învins s-a numit Francesco Manuel Bongiorno. Fost campion naţional la tineret, ciclistul echipei Bardiani a confirmat că este unul dintre cei mai promiţători tineri italieni, doar prostia unui spectator împiedicându-l să lupte pentre ceea ce ar fi fost un succes memorabil. Câştigător al multor curse importante din Peninsulă în perioada petrecută la sub 23 de ani, Bongiorno nu a explodat imediat cum a trecut la profesionişti, ci a avut un progres mai lent, dar nu lipsit de rezultate, iar acum este pregătit să se transforme într-unul dintre liderii ciclismului italian.
Deşi dezamăgită de deznodământul înregistrat pe Monte Zoncolan, Bardiani are, per total, motive să fie foarte mulţumită de parcursul înregistrat în Giro. Cea mai tânără echipă prezentă la start a fost şi una dintre cele mai active, datorită unor oameni ca Bongiorno, Enrico Battaglin, Stefano Pirazzi, Marco Canola, Edoardo Zardini sau Sonny Colbrelli. Întrebarea este pe câţi dintre aceştia îşi va mai permite Roberto Reverberi, directorul sportiv al lui Bardiani, să îi păstreze şi pentru sezonul următor, acum, când tot mai multe grupări de World Tour au pus ochii pe ei.
Cafe Roubaix 