Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Victimele de la Montecassino

Andrey Amador, Julian Arredondo, Fabio Aru, Ivan Basso, Janez Brajkovic, Giampaolo Caruso, Jonathan Castroviejo, Dario Cataldo, Damiano Cunego, Gorka Izagirre, Adriano Malori, Moreno Moser, Przemyslav Niemiec, Stefano Pirazzi, Nicholas Roche, Joaquim Rodriguez, Michele Scarponi, Paolo Tiralongo, Svein Tuft şi Davide Villella sunt doar câţiva dintre rutierii implicaţi în cele două căzături produse cu aproximativ zece kilometri înainte de finalul etapei a şasea din Giro. Cei mai mulţi dintre aceştia au continuat, însă au pierdut timp important la general, în timp ce alţii au decis să abandoneze, urmare a unor accidentări serioase, care îi vor obliga să facă o pauză de săptămâni bune.

Dintre pretendenţii la tricoul roz, singurul care a ieşit excelent a fost Cadel Evans. Experienţa veteranului australian şi-a spus cuvântul, acesta fiind aproape de vârful plutonului atunci când s-au produs căzăturile. Sesizând oportunitatea ivită şi fiind conştient de propriile limite, care sunt aşteptate să iasă la suprafaţă în ultima săptămână, Evans şi-a pus la treabă colegii şi le-a luat aproape un minut celorlalţi favoriţi. A fost un scenariu cum nu se mai putea mai bun pentru fostul câştigător al Turului Franţei, deoarece acesta şi-a construit un avans consistent în raport cu adversarii săi, evitând să preia tricoul roz.

Evident, au apărut discuţii privind moralitatea acţiunii în centrul căreia s-a aflat Cadel Evans, însă nu este nimic de vorbit sau analizat, mai ales că totul s-a petrecut într-un ritm fulgerător, când mai era puţin până la final, iar BMC şi Orica-GreenEdge nu aveau cum (şi nici nu erau obligate) să facă o listă a celor implicaţi în căzături şi să îi aştepte. Eventual, singurul care s-ar fi putut implica ar fi fost purtătorul tricoului roz, însă acesta nu avea autoritatea şi experienţa necesare pentru a face faţă unei astfel de situaţii.

În aceste condiţii, evoluţia lui Michael Matthews aproape că a trecut neobservată. În vârstă de 23 de ani şi aflat la debutul în Giro, australianul a demonstrat că a progresat enorm în ultima vreme şi că se descurcă şi pe căţărări mai lungi, alături de oameni de clasament general. Odată cu victoria de joi, el a devenit primul purtător de tricou roz din afara Europei, de la americanul Andy Hampsten, în 1988, care a obţinut o victorie de etapă în Turul Italiei, şi a mai făcut un pas către o participare în Le Tour 2014.

Single Post Navigation

5 thoughts on “Victimele de la Montecassino

  1. herascu bogdan on said:

    imi place Michael Matthews, e simpatic si pare modest. e un ciclist serios.

  2. Inseamna ca si Contador a facut o miscare corecta din punct de vedere moral atunci cand l-a atacat pe Andi Schleck in Turul Frantei. Nu avea cum si nici nu era obligat sa faca o lista a tuturor situatiilor in care putea ajunge Andi dupa ce-l atacase initial.

    Sa nu-ntelegi ca zic ca ce a facut Cadel e imoral. E eveniment de cursa si asa se face. Dar si ce a facut Contador atunci e la fel. Numai ca foarte multi s-au apucat atunci sa-l acuze de lipsa de fair play.

    • Raman in continuare la ideea ca Alberto Contador a gresit atunci, situatia fiind diferita de acum. Andy Schleck atacase, iar spaniolul era in urma. I-a sarit lantul lui Schleck, Contador a trecut doar la cativa centimetri de el, declarand/mintind mai apoi (ceea ce a fost foarte urat) ca nu l-a vazut. Pana la final era mai mult decat acum, nu doar zece kilometri. Poate par de moda veche, dar sunt de parere ca liderul clasamentului general nu trebuie atacat in astfel de situatii.

      • Pai daca nu pe lider pe cine sa ataci asa? Pe ultimul clasat?
        Daca Alberto a mintit atunci asta nu e frumos, dar il putem si crede ca nu l-a vazut pentru ca multi ciclisti baga capul in pamant si trag cat pot.
        E parerea ta, ti-o respect, dar astfel de incidente fac parte din cursa. Acum n-ar trebui sa se opreasca toti daca liderul a patit ceva. De ce asa de mult respect? E un concurent ca toti ceilalti, iar faptul ca e in momentul ala primul nu inseamna ca e cel mai bun.

        • Teoria cu capul in pamant nu tine: Contador a trecut atat de aproape de Schleck, incat aproape ca li s-au atins bratele (cauta inregistrarea). In 2010, Schleck era mai bun, Contador nu ar fi castigat fara acele 39 de secunde luate atunci cand adversarul sau a avut o problema mecanica.
          Se pare ca nu doar eu gandesc astfel: Ullrich nu l-a atacat pe Armstrong in 2003, cand acesta a cazut pe Luz-Ardiden.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: