O farsă la Bari
Pe 13 mai 1909, 127 de rutieri au decis să plece într-o aventură numită Turul Italiei, fără să ştie exact ce îi aşteaptă, singurul lucru cert fiind că prima etapă urma să îi poarte între Milano şi Bologna, pe distanţa de 397 de kilometri. 105 ani mai târziu, 193 de rutieri, cu condiţii mult peste cele avute de predecesorii lor, au decis să neutralizeze etapa dintre Giovinazzo şi Bari, ploaia şi perspectiva unui finiş pe circuitul urban de la Bari neoferindu-le o perspectivă prea plăcută. Ce s-a întâmplat marţi a fost o copie a etapei a noua din 2009, atunci când, din cauza traseului urban de la Milano, presărat cu multe viraje şi maşini aflate în drumul caravanei, Lance Armstrong şi ceilalţi rutieri au protestat, provocând astfel o reacţie nervoasă din partea lui Angelo Zomegnan, directorul sportiv de la acea vreme.
În 2009, Mark Cavendish, marele favorit, a câştigat acea etapă, care s-a animat doar pe final. Cinci ani mai târziu, Marcel Kittel era principalul candidat la victorie, însă totul sa schimbat după ce germanul s-a retras înainte de start, din cauza unor probleme de sănătate. Astfel, sprintul a reprezentat o afacere între ciclişti fără niciun pedigree în Marile Tururi, iar cel care a profitat de ocazia ivită a fost Nacer Bouhanni, dar numai după ce căzăturile au apărut în ultimii 1500 de metri ca ciupercile după ploaie. Primul francez învingător într-o etapă din Corsa Rosa după trei ani, ciclistul lui FDJ a impresionat nu atât prin sprintul pornit devreme, cât mai ales prin faptul că a mai avut forţă după ce în ultimii 14 kilometri a spart şi a fost nevoit să tragă din greu pentru a reveni în pluton.
Totuşi, nu Nacer Bouhanni (aflat la primul succes într-un Mare Tur) a fost “vedeta” zilei, ci plutonul, ce a decis să ruleze încet şi să protesteze la adresa organizatorilor, acesta fiind ultimul lucru de care mai avea nevoie un Tur al Italiei ce încearcă de la an la an să aducă nume mari la start şi să reducă din avantajul Turului Franţei. Evident, mulţi vor spune că rutierii au avut dreptate să iniţieze această acţiune, având în vedere ce s-a întâmplat pe final, însă extrem de ironic este că dacă s-ar fi rulat la viteză normală de la startul etapei, caravana ar fi ajuns la sosire în condiţii perfecte, iar drumul nu ar mai fi fost ud.
Cred ca finalul a fost o razbunare a noastra, a telespectatorilor. Rutierii s-au plans de CONDITIILE GRELE de pe traseu, iar la final ploaia si-a facut aparitia si au inceput cazaturile. Dupa parerea mea au avut unele pretentii nejustificate pentru aceasta etapa. Duca o luam asa, anul trecut ar fi trebuit sa fie neutralizate aproape toate etapele. Imi aduc aminte de etapa unde au cazut si Nibali si Wiggins pe coborare, cea castigata de Degenkolb, sau etapa castigata de Nibali.