Concluzii după Paris-Roubaix
Omega Pharma-Quick Step a pus totul cap la cap în cursa din Franţa, nu a mai repetat greşelile din Turul Flandrei şi şi-a salvat sezonul de primăvară. Victoria lui Niki Terpstra a venit după o strategie foarte bună a echipei belgiene, care a mizat iniţial pe principalul său om, Tom Boonen, într-o încercare de a păcăli plutonul. Fostul campion mondial a mers la două capete, fiind evident din semnele făcute colegilor de evadare că dorea/spera/credea că acea acţiune iniţiată cu mai mult de 60 de kilometri înainte de final poate avea succes. Cum nimeni nu a fost tentat să îl ajute pe Boonen, cartea acestuia de vizită cântărind mult prea greu, cvadruplul câştigător al cursei s-a transformat într-un om de echipă şi s-a achitat perfect de treabă, înainte ca Niki Terpstra să mizeze totul pe o carte şi să profite de ezitarea arătată de ceilalţi oameni din grupul fruntaş, atunci când a atacat cu doar şase kilometri înainte de sosire.
Campania de primăvară a lui Fabian Cancellara s-a încheiat cu un nou podium, al 12-lea consecutiv în Monumentele pe care le-a terminat. Elveţianul, care a pornit cursa ca mare favorit, nu a fost la nivelul din alte sezoane, când putea să îşi lase în urmă toţi oponenţii, şi este greu de crezut că va mai repeta acele evoluţii în cursele de o zi, în condiţiile în care are 33 de ani şi organismul său cere mai mult timp pentru a se recupera. Tactic, Cancellara a făcut o cursă foarte bună, punând presiune pe alţii şi refuzând să îşi ducă în spate adversarii atunci când Terpstra a accelerat, singurul minus al lui fiind echipa, din nou foarte subţire. Dacă Trek vrea în continuare victorii din partea liderului său, trebuie să realizeze câteva transferuri importante pentru 2015.
John Degenkolb a fost unul dintre oamenii zilei, locul secund ocupat pe velodromul din Roubaix echivalând cu cel mai valoros rezultat al carierei într-o clasică Monument. Germanul, care a fost nevoit să îşi schimbe bicicleta din cauza unor probleme mecanice, a revenit admirabil în grupul favoriţilor şi a rezistat acolo până la final, câştigând sprintul şi arătând de ce a fost considerat încă de la debut ca fiind un viitor câştigător al “Infernului Nordului”. Dacă pe podium s-a uitat cu jind la trofeul ţinut în braţe de Niki Terpstra, sunt şanse foarte mari ca ediţia de anul viitor să îi găsească pe alţi ciclişti privind astfel spre el.
Bradley Wiggins, primul câştigător de Tur al Franţei din ultimii 22 de ani care a luat startul în Paris-Roubaix, a impresionat prin evoluţia sa, locul nouă ocupat la final fiind acelaşi pe care a terminat şi Greg LeMond, precedentul campion din Marea Buclă care a participat în “Regina Clasicelor”. Deşi de obicei suferă la capitolul plasament în clasice, britanicul a avut o evoluţie impecabilă, şi-a pus în valoare puterea şi abilităţile de contratimpist şi a trecut cu bine de toate obstacolele (căzături, pavate şi vânt de faţă), iar încrederea câştigată îl poate readuce la start în 2015, când nu va mai trebui subestimat.
Într-un clasament al naţiunilor, Italia ocupă ultima treaptă a podiumului, cu 11 succese, dar ultimul a venit în urmă cu un deceniu şi jumătate, când Andrea Tafi ajungea singur pe velodromul din Roubaix. De atunci, italienii s-au mai clasat de cinci ori pe podium, dar nu au fost niciodată aproape de o victorie, iar adevărul este că ar fi fost şi greu să facă asta, în condiţiile în care mereu s-au bazat pe doar doi oameni, Alessandro Ballan şi Filippo Pozzato. Acesta din urmă a fost cel mai bine clasat rutier peninsular duminică (locul 50, cu o întârziere de aproape şapte minute), un rezultat puţin spus dezamăgitor. La cum merg lucrurile, va mai dura destul de mult până la apariţia unei noi generaţii italiene care să pună stăpânire pe clasicele nordului.
Belkin şi BMC au fost două echipe ce au venit cu gânduri mari la start, dar care au rămas cu mâna goală la final. În cazul grupării olandeze, aceasta a ales o tactică greşită în momentul atacului lui Tom Boonen, trimiţându-l în grupul de frunte pe Bram Tankink, un ciclist fără nicio perspectivă. Apoi, când s-a făcut joncţiunea, lui Sep Vanmarcke i-a lipsit acel ceva ce l-ar fi ajutat să termine pe podium, dar şi curajul de a-şi asuma responsabilitatea pe final, în momentul atacului dat de Niki Terpstra. În ceea ce o priveşte pe BMC, echipa americană a fost din nou agresivă, a încercat să controleze cursa, ba chiar a mers şi în evadare, dar ghinionul şi-a făcut apariţia, iar Greg Van Avermaet (implicat într-o căzătură) şi Taylor Phinney (afectat de probleme mecanice) nu s-au putut afla printre protagonişti atunci când a contat.
Ediţia cu numărul 112 a Paris-Roubaix a fost prima pentru doi tineri rutieri extrem de talentaţi, Florian Senechal şi Jasper Stuyven, ambii foşti câştigători ai “Infernului Nordului” la juniori. În vârstă de doar 20 de ani, Senechal a terminat pe locul 49, Cofidis dându-i mână liberă pe parcursul clasicei din Hexagon, în timp ce Stuyven (21 de ani) a tras în câteva rânduri pentru Fabian Cancellara, iar apoi, după ce a pierdut contactul cu grupul principal, a sosit pe 55. Pentru cei doi neo-profesionişti, Paris-Roubaix 2014 a reprezentat un “botez” în care şi-au arătat câteva dintre calităţi, chiar dacă acestea au trecut neobservate de mulţi. Având în vedere cât de bine s-au descurcat, se poate spune cu siguranţă că în câteva sezoane, atunci când se va vorbi despre favoriţii pentru clasicele pe pavate, ei se vor afla în capul listei.
Cafe Roubaix 
Poate că e doar o impresie, însă având atât de mulți cicliști buni la start, spectacolul de anul ăsta mi s-a părut peste ceea ce am văzut în ultimii ani.
Strategia Trek cred că a fost dată peste cap de căzătura din ultimii 80(parcă) km, care l-a și oprit pe Cancellara, de acolo mi s-a părut că s-a rupt filmul…. iar el a tras doar să-și păstreze un loc în primii 10.
Personal m-a impresionat Sagan. A mers foarte bine (dacă ținem cont că s-a oprit la un moment dat pentru ceva modificări la biclă, am înțeles că și-a dat jos ceva straturi de ghidolină) – și totuși a fost în față la final.
Pare că în sfârșit echipa s-a împrietenit și au ajuns la o formă oarecum similară între ei.
Wiggo în schimb pot spune că m-a dezamăgit, părea terminat în ultimii 15-20, iar la momentul atacului nu a putut măcar să vină în față să conducă urmărirea, deși a încercat.
Oricum, a fost o duminică pe cinste iar Nicki și-a meritat poziția pe podium.
Cancellara nu l-a avut pe Devolder, insa chiar si cu acesta, echipa tot ar fi fost slaba, de aceea am si spus ca are nevoie de cateva transferuri. S-a vazut lipsa experientei la Sagan, deoarece straturile suplimentare pe care le-a aplicat au marit diametrul ghidonului si i-a fost dificil sa controleze bicicleta, ba chiar sunt convins ca a avut dureri la mana. Te-a dezamagit Wiggins? Sunt surprins de ce spui. A terminat in top 10, nu cred ca se astepta cineva sa vina atat de bine.
Super victoria lui Terpstra.
Pe de alta parte n-am inteles strategia celorlalti din grupul de frunte (mai putin Stybar si Boonen). Mi s-a parut ca au renuntat foarte usor. Sau poate se multumeau cu un loc doi sau trei. Doar Thomas parca a incercat un contraatac. Dar mai mult ca sigur nu cred ca mai puteau dupa 250 km. Nici macar Cancellara, care a demonstrat ca nu mai are forta de anii trecuti, iar noua lui strategie de a-i invita mereu pe altii la trena devine enervanta. Cred ca e departe de a mai reveni la forma care l-a consacrat asa ca mai bine ar fi sa se concentreze pe recordul orei ca sa bifeze si performanta asta in cariera sa impresionanta.
Boonen a fost surprinzator cu atacul lui, dar precum Cancellara a aratat ca nu mai are forta de a se desprinde de unul singur.
Sagan a fost o surpriza placuta. Multi stiind problemele lui pe pavate nu ii dadeau nici o sansa. A atacat de cateva ori cand multa lume nu se astepta, dar a aratat ca inca nu e prieten cu pavatele (a fost ajuns pe un astfel de sector). Daca ultimii 20 km erau doar plat castiga.
Cancellara stia ca daca va trage, ii va aduce pe sprinteri la final, unde el va fi obosit. Mai mult de un podium nu putea bifa ieri, am spus inca din preview ca nu il vad castigand. In plus, asa cum am mai zis, avea deja victoria din Turul Flandrei, asa ca nu se afla sub o presiune mare. Au cam trecut vremurile cand ii pulveriza pe toti, ceea ce este si normal (in 2015, inaintea clasicelor de primavara, va implini 34 de ani). Nu stiu daca poate stabili un nou record al orei, nu imi pare suficient de puternic pentru asta, cel putin, nu acum.
Boonen nu a avut forta, dar nici nu a fost ajutat. Daca avansul sarea de un minut, nu cred ca mai prindeau acel grup.
In ceea ce il priveste pe Sagan, sunt de parere ca nu ar fi castigat nici daca erau ultimii 20 de kilometri pe asfalt, deoarece restul ciclistilor (mai ales Omega Pharma-Quick Step) ar fi tras.
De acord la capitolul Cancellara. A cam fost ultima sa sansa de a-si adjudeca a-4-a pavata in colectie si de aici marea sa dezamagire, fiind convins ca peste un an ii va fi mult mai dificil. N-a prins forma de anul trecut cand a zburdat in E3, Turul Flandrei si P-R, iar asta i-au cam dat planurile peste cap, intervenind tristetea si dezamagirea la final, lucru vazut in expresia fetei pe podium dar si- n mesajul scris pe Twitter. Echipa slaba, ar fi avut nevoie de Devolder dar chiar si asa, cat sa traga si Devolder ? Achizitii ca achizitii dar rezultatele nu vor veni `peste noapte `, greu sa-l inlocuiesti pe Fabian si mult mai greu ca cineva sa-si asume asemenea rol ! Dupa cum il cunoastem pe Fabian, cred ca nu se va da batut si probabil va sacrifica Turul Flandrei ptr P-R, la modul ca poate nu-si va propune sa castige Flandra si va da totul ptr Roubaix, sa ne amintim ce motivatie a avut in 2013, iar acest lucru se poate repeta in 2015, asta daca si forma va fi atinsa la momentul respectiv.
Nimic nu este imposibil in ciclism.
Nu stiu ce v-a impresionat la Wiggins ? Omul a profitat de lipsa de reactie a celorlalti, daca s-ar fi dat atacuri pe banda rulanta, Wiggo ce-ar fi facut ? Nimic. El a rulat simplu, nedemonstrand cine stie ce pe pavate in afara c-a rulat ca oricare altul. Daca s-ar fi dat atacuri cu 30-40 km inainte de final nu l-ati mai fi vazut nici in primii 20 ! A avut noroc, a mers la `plasa ` pina la final, locul 9 nu ma da pe spate, a fost un loc de conjunctura si a lipsei de atacuri in cele doua grupuri. Daca ar fi atacat si s-ar fi desprins, da, de aplaudat, dar asa…
Sagan poate, dar nu poate pina la final. Nu se poate rupe definitiv precum a facut-o Terpstra ! Are nevoie de experienta in astfel de curse, va veni si ziua cand il vom vedea trecand linia de sosire in castigator, e doar o chestiune de timp.
Omega a jucat bine ptr ca si-a permis sa arunce 2 asi ( Tom Bonnen si Stybar ) pastrand As-ul castigator ( Terpstra) la ultima mana.
Case closed.
Nu este vorba despre a-l inlocui, ci despre a-i aduce oameni puternici, care sa il ajute in clasice si sa stea cu el pana in ultimii 20-30 de kilometri. Parerea mea este ca va merge mai mult pentru Turul Flandrei, din trei motive: pe dealuri ii e mai usor sa se desprinda; iubeste enorm aceasta cursa; are sansa de a deveni recordman all-time, singurul cu patru victorii, ceea ce ar fi urias, intr-o cursa dominata de belgieni.
Este impresionant rezultatul lui Wiggins, deoarece e un ciclist care a participat pentru prima data cu gandul la o clasare buna, pentru ca nu a mai fost de multi ani aici si pentru ca s-a tinut de favoriti, chiar si prezenta sa in al doilea grup pe Carrefour de l’Arbre a reprezentat ceva. A stiut cum sa abordeze pavatele si nu a avut mari probleme, spre deosebire de alti rutieri mult mai experimentati. Ai fi pariat inainte de start ca va obtine un top 10?
Nu m-am gandit la un loc anume ptr Wiggins, chiar mi-a fost indiferent cat de cat stiind ca nu se poate bate acolo `in fata `. A facut bine c-a venit in ambele Clasice cu renume, insa imi place sa vad dincolo de un simplu rezultat, imi place sa vad ciclistul-ciclist, care ataca, care `moare ` ptr un atac in care isi da toata silinta si energia ptr a face ceva, iar Wiggins daca ar fi procedat astfel cred ca l-as fi aplaudat in picioare. A venit in Clasice ptr ca euforia din jurul acestor clasice intrece orice Tour din cele 3 atat de celebre, asta a spus si el ca ToF si P-R sunt ceva de nedescris ca si traseu iar P-R intrece pina si TdF !
N-avea nimic de pierdut, n-a incercat nimic, n-a atacat, a stat `la plasa ` si a dus si el de cateva ori trena, dar prea putin ! Putea incerca `marea cu sarea `, poate ar fi prins un loc mult mai bun, picioare are, mi se pare-n forma si faptul c-a dus atat de bine pe pavate inchide gura oricarei critici care a aparut inainte de cursa, cum ca la prima curba pe pavate isi va aduna dintii de pe jos…
Hmm…da, si varianta cu Turul Flandrei pare mult mai aproape de atacat decat P-R din acest punct de vedere ( al recordului ) dar cred ca nu se va retrage multumit daca nu va mai castiga P-R ptr ultima data ! Il va macina acest insucces in P-R, nu crezi ? Bine, acum daca le va castiga pe amandoua o sa ne lase perplexi ! :-)))