Gent-Wevelgem 2014
Este una dintre cele mai prestigioase clasice ale primăverii, o cursă favorabilă sprinterilor, poate singura de acest fel din Flandra. Drept dovadă, stau foştii câştigători, de la Rik Van Looy la Freddy Maertens, de la Guido Bontempi la Djamolidine Abdoujaparov sau de la Mario Cipollini la Oscar Freire. De asemenea, Gent-Wevelgem e prima clasică a nordului în care s-a impus Eddy Merckx, pe când acesta avea doar 21 de ani şi se pregătea să se transfere de la Peugeot la Faema, echipă ce îi oferea un contract în alb pentru a-i obţine semnătura.
Prima ediţie a Gent-Wevelgem a avut loc în 1934, cu un an înaintea apariţiei Turului Spaniei, şi a fost rezervată amatorilor, situaţie care s-a repetat până în 1939. Apoi, începând cu 1945, după o pauză cauzată de Al Doilea Război Mondial, profesioniştii au fost primiţi la start, dar schimbările nu s-au încheiat, organizatorii hotărând să modifice traseul o dată la câţiva ani. Până la urmă, în anii ’70, profilul a ajuns la un design mai mult sau mai puţin asemănător cu cel de astăzi, când sprinterii se numără printre favoriţii la victorie.
În 2014, primul deal de pe traseu este Casselberg, care se va repeta de două ori şi le va oferi cicliştilor un preview a ceea ce vor întâlni mai târziu. Cea mai importantă ascensiune va fi Kemmelberg, ce figura tot în două rânduri, ultima oară urmând să fie al optulea deal din cursă, cu aproximativ 40 de kilometri înainte de final. Kemmelberg e mereu cel mai important punct din Gent-Wevelgem: cu o lungime de 2,5 kilometri (o treime din deal are pavate) şi o pantă maximă de 22%, ascensiunea cunoscută şi pentru bătălia dată acolo în timpul Primului Război Mondial va fi speculată la maximum de echipele puternice, care vor încerca să rupă plutonul şi să îi distanţeze pe sprinteri. Dacă vântul va bate din lateral, cum s-a întâmplat de multe ori, atunci şansele lor de reuşită vor fi cu adevărat mari.
Favoriţii
Peter Sagan va porni din postura de deţinător al trofeului, iar forma sa este din ce în ce mai bună, la fel ca moralul, după succesul din E3 Harelbeke. Dezavantajat de numărul mare al sprinterilor din cea de-a 76 ediţie a Gent-Wevelgem (233 de kilometri), slovacul va trebui să iasă la atac sau să se infiltreze în grupurile ce se vor forma atunci când plutonul se va rupe pe căţărările din ultimii 50 de kilometri. Altă echipă care va miza pe astfel de acţiuni va fi Omega Pharma-Quick Step, în condiţiile în care Tom Boonen suferă în continuare după căzătura de vineri, iar Mark Cavendish va lipsi de la start, din cauza unor probleme de sănătate. În mod normal, gruparea manageriată de Patrick Lefevere va duce un ritm ridicat şi va încerca astfel să îşi lanseze câţiva ciclişti, cum ar fi Zdenek Stybar sau Stijn Vandenbergh.
Cu orgoliul rănit după E3 Harelbeke, Fabian Cancellara ar putea să atace la rândul său, ca un ultim antrenament pentru Turul Flandrei. Dacă forma sa va fi bună şi îşi va prinde adversarii pe picior greşit, elveţianul se va gândi şi la victorie în Gent-Wevelgem, cursă în care nu a terminat pe podium până acum. Foarte activ vineri, Sep Vanmarcke va trebui să dejoace calcule sprinterilor pentru a avea o şansă, o alianţă de moment a belgianului cu Cancellara, Sagan, Greg Van Avermaet sau Damien Gaudin fiind foarte probabilă.
O altă echipă care îşi va pune amprenta asupra cursei va fi Sky, aceasta prezentându-se la Deinze cu o distribuţie extrem de solidă, din care nu vor lipsi Edvald Boasson Hagen, Ian Stannard, Bernhard Eisel (învingătorul din 2010) sau Geraint Thomas, cu toţii aflaţi într-o formă foarte bună. Totuşi, cum sprinterii nu vor să rateze ocazia de a-şi trece în palmares o clasică atât de prestigioasă, este de aşteptat ca Lotto-Belisol (André Greipel), FDJ (Arnaud Démare), Garmin-Sharp (Tyler Farrar), Orica-GreenEdge (Jens Keukeleire), Giant-Shimano (John Degenkolb), Katusha (Alexander Kristoff) şi MTN-Qhubeka (Gerald Ciolek) să colaboreze şi să încerce să neutralizeze toate atacurile.
Date statistice
– Robert Van Eenaeme, Rik Van Looy, Eddy Merckx, Mario Cipollini şi Tom Boonen au obţinut cele mai multe victorii, câte trei
– 15 ţări au dat cel puţin un învingător, primul loc în acest clasament fiind ocupat de Belgia, care a adunat 48 de succese
– Eddy Merckx are cele mai multe podiumuri în Gent-Wevelgem, cinci
– Rik Van Looy este ultimul campion mondial care s-a impus aici, în 1962
– Singurii ciclişti din afara Europei triumfători în clasica din Belgia sunt Djamolidine Abdoujaparov (Uzbekistan) şi George Hincapie (S.U.A.)
– Cea mai lungă ediţie (277 de kilometri) a avut loc în 1977 şi i-a revenit francezului Bernard Hinault
– Două minute şi 46 de secunde a fost cea mai mare diferenţă înregistrată între primul şi al doilea clasat, în 1950, atunci când Briek Schotte l-a învins pe Albert Decin
Cafe Roubaix 