Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Cataluniei 2014

Una dintre cele mai vechi curse pe etape din lume, Turul Cataluniei şi-a pierdut din prestigiu la începutul secolului al XXl-lea, atunci când gazdele contabilizau succes după succes, dar lucrurile au început să se schimbe în ultimii ani (odată cu mutarea competiţiei în martie), după ce din ce în ce mai mulţi ciclişti de Mari Tururi din afara Spaniei s-au prezentat la start, şi nu doar ca să bifeze încă un pas în pregătirea pentru Turul Franţei, ci ca să lupte pentru victorie. Astfel, s-a ajuns la o situaţie rar întâlnită în istoria cursei, trei ani la rând fără un triumf iberic, serie pe care spaniolii speră să o vadă întreruptă în 2014.

Traseul gândit de organizatori, parcă mai bun de la un an la altul, i-a făcut pe mulţi rutieri care vor lupta în Giro sau Le Tour să vină aici şi să încerce să câştige cursa înfiinţată în 1911, care va consemna sezonul acesta cea de-a 94-a ediţie, o ediţie ce va respecta şablonul din ultima vreme: fără contratimp individual sau pe echipe, dar cu finişuri în căţărare şi sosiri în coborâre care îi vor pune la încercare pe pretendenţii la victorie.

Traseul

Turul Cataluniei va debuta cu două etape ce par simple la prima vedere, dar care s-ar putea dovedi mult mai complicate, deoarece profilul acestora va îndemna la câteva atacuri date în ultimii 15-20 de kilometri. Chiar dacă sosirile la altitudine vor veni la jumătatea săptămânii, unii ciclişti mai agresivi vor avea suficiente oportunităţi pentru a-şi surprinde adversarii şi a încerca să le ia timp acestora pe coborâri, mai ales că linia de finiş nu este plasată departe. 

Miercuri, între Banyoles şi La Molina, caravana va avea parte de trei ascensiuni, dintre care una de categorie specială – Alt de la Creueta – ce va fi încadrată de două ascensiuni de categoria întâi: Alt de Coubet şi La Molina. Aceasta din urmă figurează chiar la final şi va găzdui pentru prima dată în istorie un final în Turul Cataluniei. În mod normal, diferenţele care se vor face în urma atacurilor date acolo nu vor fi mari, deoarece La Molina are doar 5,3 kilometri lungime şi pantă medie 6%.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre ascensiunea ce îi va aştepta pe rutieri o zi mai târziu, Vallter 2000, care va veni după o etapă istovitoare. Runda va începe cu Collada de Tosses, după care va continua cu Alt de Canes, Alt de Oix şi Alt de Rocabruna, căţărari care însumează peste 48 de kilometri. Apoi, plutonul va începe să urce pe Vallter 2000 (12 kilometri, pantă medie 7,8%, pantă maximă 12%) şi va ajunge la 2200 de metri altitudine, unde ierarhia generală ar trebui să sufere modificări importante şi să prindă o formă pe care să o aibă şi la finalul cursei.

Rutierii ce îşi doresc o victorie sau o clasare mai bună vor beneficia de încă o şansă în etapa a cincea, care are o ascensiune de categoria a doua ce va figura pe traseu cu numai opt kilometri înainte de sosire. O zi mai târziu, traseul dintre El Vendrell şi Vilanova I La Geltru le va surâde sprinterilor-puncheuri, în timp ce etapa finală – un circuit prin Barcelona, cu opt treceri peste Montjuic – se anunţă foarte spectaculoasă, cu atacuri peste atacuri.

Favoriţii

Alberto Contador a câştigat cursa în 2011, dar a fost descalificat după scandalul de dopaj în care a fost implicat, iar victoria i-a revenit lui Michele Scarponi. Acum, spaniolul se întoarce în Turul Cataluniei după trei ani şi este mare favorit la primul loc, mai ales dacă luăm în considerare ce a arătat în Tirreno-Adriatico, acolo unde a dominat pe căţărări cum numai Chris Froome a făcut-o în ultimele sezoane. Britanicul va încerca să arate că accidentarea suferită la spate nu l-a afectat şi că rămâne principalul candidat la tricoul galben din Turul Franţei, iar pentru asta a avut grijă să îşi aducă “locotenenţi” unul şi unul: Richie Porte, Mikel Nieve, David Lopez şi Kanstantsin Siutsou.

În teorie, Froome este în continuare un căţărător mai puternic decât Alberto Contador, însă asta nu înseamnă automat şi că se va impune, mai ales că rivalul de la Tinkoff-Saxo – care are o echipă mai slabă, cel puţin pe hârtie – e pregătit să atace acolo unde ciclistul lui Sky se va aştepta mai puţin. Lupta dintre cei doi va fi extrem de importantă şi la nivel mental, cel care va câştiga urmând să se bucure de un important avantaj psihologic în lunile următoare.

La o lună de la ultima sa prezenţă într-o cursă, Joaquim Rodriguez se va întoarce în pluton, pregătit să arate că antrenamentele de pe Teide l-au ajutat să îşi îmbunătăţească nivelul şi să lupte pentru un nou triumf în cursa de pe teren propriu, după cel din 2010. Totuşi, “Purito” nu pare un candidat serios la tricoul alb cu verde, nu doar din cauza perioadei petrecute în afara curselor, dar şi pentru că principalele sale obiective vor veni mai târziu, în aprilie (clasicele din Ardeni), respectiv mai (Il Giro).

O altă variantă bună la cel puţin un loc pe podium pare a fi Nairo Quintana, ocupantul locului secund din Tirreno-Adriatico, deşi acesta a fost răcit în zilele anterioare cursei. Ajutat de Igor Anton şi Ruben Plaza, micuţul sud-american va căuta să le dea o replică solidă lui Contador şi Froome, la fel ca Daniel Martin, deţinătorul trofeului. Irlandezul nu trebuie neglijat, dar forma sa rămâne oarecum o enigmă, în condiţiile în care a adunat doar şapte zile de cursă în 2014.

Un alt columbian, Rigoberto Uran, vine cu gânduri mari aici, după ce în Tirreno-Adriatico a fost de nerecunoscut, rutierul lui Omega Pharma-Quick Step declarând că Turul Cataluniei este unul dintre principalele sale obiective în această primăvară. Altfel, competiţia din Spania va fi prima pentru Carlos Betancur de când acesta a câştigat Paris-Nisa, iar dacă forma sa a crescut de atunci, aşa cum ar fi normal, Betancur va lupta pentru victoria finală.

Turul Cataluniei va fi un rai al căţărătorilor, iar printre oamenii care vor mai avea un cuvânt important de spus se vor mai număra Ivan Basso, Chris Horner, Luis Leon Sanchez (de când a revenit la Caja Rural, spaniolul şi-a regăsit picioarele de căţărător), Samuel Sanchez, Tejay van Garderen, Esteban Chaves, Warren Barguil, Julian Arredondo, Jurgen Van Den Broeck, Thibaut Pinot sau Fabio Aru.

Date statistice

– Mariano Cañardo deţine recordul de victorii la general, şapte, obţinute între 1928 şi 1939

– Reprezentantul gazdelor, Miguel Poblet, este lider într-un clasament al etapelor câştigate, 33

– Ţara cu cele mai multe victorii e Spania (57), urmată de Franţa (11) şi Italia (10)

– Doi rutieri din afara Europei au câştigat Turul Cataluniei, columbienii Alvaro Mejia şi Hernan Buenahora

– Italianul Francesco Moser este ultimul ciclist care s-a impus aici în timp ce purta tricoul curcubeu (1978)

– Cea mai mare diferenţă dintre primul şi al doilea clasat a fost înregistrată în 1912, când Jose Magdalena l-a învins pe Joaquin Marti pentru 44 minute şi 16 secunde

– În 1987, Sean Kelly şi Pedro Muñoz au terminat în acelaşi timp, dar irlandezul a fost declarat învingător, deoarece stătea mai bine în ierarhia combinatei

– Barcelona este oraşul care a figurat de cele mai multe ori ca punct de plecare (54) sau sosire (73) al unei etape

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: