Victoria “locomotivei” britanice
Ediţia din acest an a Omloop Het Nieuwsblad chiar a avut de toate şi poate candida de pe acum la titlul de cea mai bună clasică a sezonului. Precedată de un minut de reculegere ţinut în memoria lui Kristof Goddaert, cursa a avut un debut agitat, aşa cum era normal, mai multe echipe de plan secund încercând să ajungă în evadare. Un alt lucru aşteptat, dar nedorit, a fost apariţia ploii, care a început să îi sâcâie pe rutieri înainte ca pe traseu să îşi facă apariţia cele mai importante obstacole.
Apoi, ceva mai târziu, atunci când soarta evadării era clară, a venit şi o surpriză: Tom Boonen nu a atacat pe Taaienberg, deal care prin tradiţie reprezenta momentul ideal pentru ca belgianul să-şi facă simţită prezenţa. În schimb, Sep Vanmarcke a fost cel care şi-a anunţat intenţiile, însă acţiunea câştigătorului din 2012, deşi impresionantă, nu a avut viaţă lungă. Ce nu au făcut putut căţărările şi pavatele Flandrei, a reuşit ploaia, care a dus la producerea mai multor căzături, printre victime numărându-se şi Thor Hushovd, fostul campion mondial.
Până la urmă, odată neutralizată evadarea, s-a format un grup interesant, cu ciclişti puternici, ca Edvald Boasson Hagen sau Niki Terpstra. De altfel, cei doi s-au desprins de ceilalţi, care fie au căzut (Yoann Offredo) sau au spart (Lars Boom), fie nu au mai putut duce ritmul (Arnaud Démare), şi au rămas singuri în frunte, însă olandezul nu a fost dispus să ducă prea mult trena, fiind cu gândul la Tom Boonen, care nu se mai afla în al doilea grup, ci în al treilea. A fost o şansă importantă irosită de batav, dar şi de Omega Pharma-Quick Step, o şansă cu care el şi echipa belgiană nu aveau să se mai întâlnească.
După ce joncţiunea s-a realizat, Sky a pus în aplicare o tactică excelentă: l-a trimis la atac pe puternicul Ian Stannard, în timp ce Edvald Boasson Hagen a rămas pentru a-i supraveghea pe adversari, în aşteptarea unui sprint, dacă britanicul ar fi fost ajuns. Sesizând ocazia uriaşă care se prefigura, Greg Van Avermaet a plecat cu Stannard şi a profitat din plin de munca acestuia, belgianul trecând rar la trenă. La doar zece secunde de ei se afla un grup nou format, cu Terpstra, Vanmarcke şi Boasson Hagen. Dintre cei trei, Vanmarcke a fost cel mai activ, Terpstra mimând în câteva ocazii că duce trena, în timp ce norvegianul nu a avut niciun interes să îi ajute.
În ultimii doi kilometri, a devenit clar că victoria va reprezenta o afacere între Ian Stannard şi Greg Van Avermaet, cu belgianul mare favorit, în condiţiile în care poseda un sprint net superior. Însă cum nimic nu este sigur în clasice, acele calcule nu s-au respectat: rutierul echipei Sky a pornit sprintul devreme, a profitat de o uşoară neatenţia a oponentului de la BMC, a luat doi metri şi a ţinut cu dinţii de aceştia până la linia de sosire, în ciuda unui forcing declanşat târziu de Van Avermaet, care tot ce a putut să facă a fost să colecţioneze un nou podium în clasicele de primăvară.
Astfel, omul zilei, total neaşteptat, a fost Ian Stannard, care i-a adus Marii Britanii primul succes în Omloop Het Nieuwsblad, iar lui Sky, a patra victorie într-o cursă pe pavate, după cele bifate în stagiunile anterioare de Juan Antonio Flecha (tot Omloop) şi Chris Sutton şi Mark Cavendish (Kuurne-Bruxelles-Kuurne). Aproximativ jumătate de minut mai târziu, a ajuns la final şi cel dintâi grup urmăritor, iar Edvald Boasson Hagen a sprintat pentru a obţine locul al treilea. O echipă care a dezamăgit crunt în precedenta campanie de primăvară, Sky a făcut o cursă perfectă acum, iar acel succes mult visat într-un Monument nu mai pare o iluzie.
Cafe Roubaix 