Cafe Roubaix

Omloop Het Nieuwsblad 2014

Nu are prestigiul Turului Flandrei sau aura de legendă care învăluie Paris-Roubaix, dar Omloop Het Nieuwsblad este una dintre cele mai importante curse pe pavate din calendar, o victorie aici fiind pentru mulţi punctul maxim al carierei, aşa cum a fost cazul cu Karel De Baere, Andreas Kappes, Juan Antonio Flecha sau Luca Paolini, italianul fiind nimeni altul decât deţinătorul trofeului. De altfel, Paolini este unul dintre cei cinci câştigători prezenţi la start anul acesta, alături de Nick Nuyens, Thor Hushovd, Sebastian Langeveld şi Sep Vanmarcke.

La fel ca în sezoanele anterioare, Omloop Het Nieuwsblad anunţă startul curselor de o zi pe pavate, care se vor încheia peste o lună şi jumătate, această perioadă fiind pentru mulţi cea mai importantă a stagiunii. Deşi e prima clasică a anului, Omloop nu este neapărat definitorie pentru ce se va întâmpla în următoarele săptămâni în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix, extrem de relevant în acest sens fiind faptul că trebuie să mergem înapoi în timp până în 2000 pentru a-l găsi pe ultimul câştigător de Omloop care s-a impus într-un Monument pe pavate, Johan Museeuw.

În schimb, în cazul în care plutonul va fi de acord, cursa din Belgia ar trebui să ofere un spectacol pe cinste, cu atacuri, un ritm foarte ridicat, urmăriri ca în filme şi un învingător care să fie ţinut minte. Iar dacă la toate astea se va adăuga şi puţină ploaie, spectacolul va fi garantat.

Traseul

Startul va fi dat din Gent, finalul fiind programat tot acolo, după o buclă în lungime de 198 de kilometri. Noutatea acestei ediţii este includerea celebrului Muur-Kapelmuur pe traseu, un deal care şi-a construit prestigiul pe baza prezenţelor din Turul Flandrei, acolo unde nu a mai fost trecut din 2011. Totuşi, cum Muur-Kapelmuur va fi a treia căţărare de sâmbătă, şansele de a-şi pune amprenta asupra plutonului sunt foarte mici. De altfel, cursa se va juca mai târziu, în interval de numai 16 kilometri (138-154), acolo unde sunt grupate nu mai puţin şase dealuri, unele pavate, altele nu, a căror pantă ajunge şi la 17%.

Prima căţărarea din această serie dură – Taaienberg – are numai 533 de metri, însă e un teren ideal de atac, iar Tom Boonen cu siguranţă va face asta, la fel cum ne-a obişnuit la precedentele ediţii. În cazul în care belgianul nu va accelera, atunci îşi va pune echipa să meargă la o viteză foarte ridicată, astfel încât să forţeze o selecţie. Dacă această mişcare va reuşi, mulţi dintre favoriţi vor rămâne pe cont propriu, în timp ce Boonen este greu de crezut că nu se va bucura în continuare de ajutorul câtorva colegi.

Ultima oară când victoria în Omloop Het Nieuwsblad a fost decisă la un sprint masiv a fost în 2009, când Thor Hushovd i-a învins pe Kevyn Ista şi Juan Antonio Flecha. De atunci, au fost consemnate doar victorii solitare sau venite dintr-un grup de doi sau trei oameni. Anul acesta, sunt toate şansele să avem parte de un scenariu similar, deoarece printre ultimele obstacole de pe traseu se află şi Paddestraat, acolo unde vor exista atacuri, porţiunea respectivă de pavate dovedindu-se de multe ori în trecut hotărâtoare. Odată încheiată Paddestraat, mai rămân Lippenhoestraat și Lange Munte, după care ultimii 20 de kilometri sunt pe plat și fără nicio altă zonă cu piatră cubică.

Favoriţii

Toate calculele privind victoria se fac pornind de la Tom Boonen, recordmanul de participări (11) dintre cicliştii aflaţi în activitate. O adevărată legendă a clasicelor pe pavate, belgianul nu a câştigat până acum Omloop Het Nieuwsblad, terminând de trei ori pe podium, ultima oară în 2012. Sezonul acesta, fostul campion mondial a arătat că se află la un nivel foarte ridicat, însă asta nu înseamnă că victoria e deja acontată, mai ales că orice este posibil în cursele de o zi. Avantajul lui Boonen e că are o echipă foarte puternică la dispoziţie, cel puţin doi colegi – Zdenek Stybar şi Niki Terpstra – fiind capabili să devină lideri pe şosea pentru Omega Pharma-Quick Step şi să lupte pentru victorie.

Nu este deloc exclus ca gruparea manageriată de Patrick Lefevere să trimită un ciclist în evadare, astfel încât să le oblige pe celelalte echipe să ducă trena. Una dintre acestea e BMC, care îl propune la victorie pe Greg Van Avermaet, de trei ori clasat în top zece aici. Belgianul se va bucura de ajutorul lui Taylor Phinney şi Thor Hushovd (învingătorul din 2009), iar şansele sale de a obţine în sfârşit un succes într-o clasică de primăvară sunt ridicate. La fel ca BMC, şi Belkin are un fost câştigător în echipă, pe Sep Vanmarcke, care va face pereche cu Lars Boom, un alt om ce ar putea avea un rol important pe final.

Şi IAM aduce un duo puternic, Sylvain Chavanel – Heinrich Haussler, care îi permite echipei elveţiene să fie acoperită pentru două scenarii: un atac dat cu 30-40 de kilometri înainte de final şi un sprint. Respectând strategia din 2013, Sky se va baza pe mai multe variante – Edvald Boasson Hagen, Luke Rowe şi Ian Stannard – şi rămâne de văzut dacă va începe să facă uitate rezultatele slabe de anul trecut. În schimb, Lotto-Belisol va avea un singur lider, pe Jurgen Roelandts, care se află într-o formă foarte bună în acest debut de stagiune.

Italianul Luca Paolini s-a impus la ediţia precedentă, însă vârsta înaintată (37 de ani) îl face să fie un outsider, deloc de neglijat însă. Alţi rutieri de plan secund care vor trebui urmăriţi mai sunt Sebastian Langeveld (olandezul speră să cunoască un nou start în carieră alături de Garmin-Sharp), Alexander Kristoff şi Arnaud Démare, ultimii doi fiind avantajaţi în cazul unei sosiri la sprint.

Date statistice

– Joseph Bruyere, Ernest Sterckx şi Peter Van Petegem sunt rutierii cu cele mai multe succese, trei

– Aşa cum era de aşteptat, gazdele au bifat cele mai multe victorii, nu mai puţin de 54

– Primul ciclist din afara Belgiei care s-a impus în clasica din Flandra a fost irlandezul Seamus Elliott, în 1959

– Un singur câştigător de Tur al Franţei a triumfat în Omloop Het Nieuwsblad, Eddy Merckx (1971, 1973)

– Ultimul rutier care s-a impus aici îmbrăcat cu tricoul de campion mondial a fost Freddy Maertens, în 1977

– Cea mai ridicată medie orară a fost consemnată în 1975, 43,35 km/h

– Între 1996 şi 2007, cursa s-a încheiat la Lokeren