Final epic pentru Vuelta
Ce ar mai fi spus după ceea ce s-a întâmplat pe Angliru, acolo unde condiţiile meteo, suporterii şi rutierii parcă s-au înţeles pentru a crea un spectacol memorabil? Poate doar că rar a mai putut fi urmărită o etapă precum cea de sâmbătă în ciclism. De şase ori l-a atacat Vincenzo Nibali pe Chris Horner, dar liderul clasamentului general a răspuns în tot atâtea ocazii, iar la singura sa accelerare şi-a desprins decisiv adversarul şi a încheiat pe locul secund, suficient pentru a-şi asigura primul succes al carierei într-un Mare Tur.
Fără să fie un rutier carismatic, Nibali prinde la public, etapa terminată pe Angliru arătând de ce: italianul a crezut până la capăt că poate să ia din nou tricoul roşu, a pus presiune pe american şi a încercat permanent să îl distanţeze pe acesta, contribuţia sa la spectacolul din penultima zi fiind evidentă. Pe de altă parte, în ciuda încrâncenării şi dorinţei arătate, ciclistului Astanei parcă i-a lipsit ceva: o minte limpede. Cu trei colegi în faţă, Nibali s-a grăbit să atace, consumându-şi rapid energia, lucru care l-a costat pe final. Dacă ar mai fi aşteptat doi sau trei kilometri, e posibil ca scenariul etapei să fi fost altul. Însă în ciclism, la fel ca în viaţă, “dacă” nu are ce căuta.
Meritul lui Chris Horner a fost că a rămas în permanenţă liniştit, încrezător în picioarele sale şi conştient că totul depinde doar de el, în cea mai importantă zi a carierei. De un calm incredibil şi interpretând o partitură tactică excelentă, rutierul lui RadioShack-Leopard şi-a calculat perfect paşii, iar la momentul potrivit “a tăiat” ceaţa şi marea de suporteri din faţa sa, îndreptându-se direct spre cărţile de istorie, acolo unde li s-a alăturat lui Greg LeMond şi Andrew Hampsten, ceilalţi americani care au mai câştigat un Mare Tur.
Cafe Roubaix 