Mont Ventoux
Unii sunt de părere că numele i se trage de la “vintusi”, cuvântul latin pentru vânt, în timp ce alţii cred că vine de la “vinturi”, cuvânt din dialectul liguric, care înseamnă munte. Adevărul este că nici nu mai contează de unde şi-a primit denumirea, important e ce semnifică Mont Ventoux în ciclism: o căţărare brutală, cu un peisaj selenar, o căţărare ostilă cu cei care încearcă să o urce, lucru pe care l-au aflat Jean Mallejac (care s-a aflat aproape să intre în comă acolo, în 1953), Ferdi Kubler (retras din activitate după ce Mont Ventoux l-a stors aşa cum nicio altă ascensiune nu a făcut-o în întreaga sa carieră) şi Tom Simpson (care şi-a pierdut viaţa cu mai puţin de un kilometru înainte de sosire, în timp ce încerca să li se alăture celor din faţă).
De ce este Mont Ventoux o ascensiune aparte? În primul rând, datorită peisajului, care are darul de a le crea multora o senzaţie ciudată, de disconfort, pe măsură ce avansează spre vârf. Un alt factor îl reprezintă temperaturile ridicate, care ating 32-34 de grade Celsius, în ciuda altitudinii. În fine, nu trebuie uitat nici vântul puternic, ce poate bate şi cu peste 100 de kilometri la oră, vânt care în trecut a făcut victime în rândul celor ce au încumetat să urce pe “Muntele Chel”.
În ciuda acestor obstacole, Mont Ventoux a fascinat întotdeauna, încă din Epoca Fierului, atunci când a existat o aşezare acolo. În Antichitate, Iulius Cezar a avut un templu pe Ventoux, iar în Evul Mediu, Francesco Petrarca, celebrul poet italian, a urcat până în vârf, pe 25 aprilie 1336, la lumina lunii, după ce un localnic i-a spus că de mai mult de un mileniu nimeni nu se mai încumetase să pornească la drum pe ascensiunea din Provence.
Mai recent, începând cu a doua jumătate a secolului XX, Mont Ventoux şi-a făcut apariţia în ciclism, iar de atunci a atras atenţia tuturor rutierilor, i-a vrăjit aşa cum sirenele îi vrăjeau pe marinarii greci şi i-a făcut să viseze la glorie şi la un loc în istorie. În trecut, vechile legende locale spuneau că peşterile de pe Mont Ventoux duceau direct în infern, un motiv pentru care nimeni nu intra în ele. Acum, infernul şi-a schimbat locaţia, a ajuns aproape de nori, la 1912 metri altitudine, şi din ce în ce mai mulţi oameni îşi doresc să păşească primii în el.
Cafe Roubaix 