Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Omanului, primul preview al Turului Franţei

Alberto Contador, Chris Froome, Joaquim Rodriguez, Bradley Wiggins şi Cadel Evans sunt doar câţiva dintre rutierii importanţi de clasament general prezenţi la startul celei de-a patra ediţii a Turului Omanului. Ar trebui să mire asta? Absolut deloc! În condiţiile în care cursele din Italia dispar de la an la an, iar cele din Franţa (a se citi Turul Mediteranean) sunt nevoite să anuleze o etapă din cauza lipsei condiţiilor de securitate şi nu sunt în stare să producă un rezumat mai lung de două minute pentru fiecare zi, e logic ca Orientul Mijlociu să reprezinte o piaţă emergentă, a cărei traiectorie ascendentă nu se va opri prea curând.

Să nu uităm că anul viitor va apărea Turul Dubaiului, ceea ce înseamnă că se va ajunge undeva la două săptămâni şi jumătate de curse în această parte a lumii, care se vor suprapune peste competiţii ca Étoile de Bessèges şi Turul Mediteranean, iar dacă acestea nu vor găsi cât mai rapid o soluţie de a reveni la un nivel ridicat, atunci vor risca să dispară sau să coboare o categorie în ierarhia UCI, caz în care ar scădea şi interesul echipelor din afara Franţei.

Revenind la Turul Omanului şi la titlul de mai sus, ediţia din 2013 se anunţă cu adevărat una pe cinste şi chiar dacă plutonul se află la începutul sezonului, orgoliile vor fi mari, mulţi ciclişti având ceva de demonstrat: Alberto Contador lui Sky, Chris Froome lui Contador şi Bradley Wiggins (statutul de lider pentru Turul Franţei încă se joacă în tabăra lui Sky, cel puţin până la finalul Il Giro), Cadel Evans propriei echipe (care a declarat că îl susţine în continuare, dar îl păstrează pe Tejay van Garderen ca variantă de rezervă), iar Joaquim Rodriguez tuturor, dar şi echipelor încă interesate de semnătura sa, în cazul în care Katusha nu va câştiga procesul de la TAS.

Pentru al treilea an la rând, una dintre etape se va încheia pe Jabal Al Akhdhar, o căţărare teribilă, în lungime de 5,8 kilometri, cu pantă medie 10,3%. Un rutier într-o formă bună poate lua undeva la 20 de secunde în raport cu al doilea clasat, iar dacă la această diferenţă se adaugă şi bonificaţiile, atunci ecartul poate urca până la jumătate de minut. Logica spune că Alberto Contador, care are deja şapte zile de cursă în picioare, din Turul San Luis, este principalul favorit la victorie, urmat de compatriotul său, Joaquim Rodriguez, şi de Vincenzo Nibali, învingător pe Muntele Verde în 2012.

Turul Omanului nu va însemna doar o luptă între căţărători, ci şi o excelentă oportunitate pentru sprinteri şi puncheuri de a ieşi în evidenţă, de a vedea la ce nivel se află cu ceva mai mult de o lună înainte de marile clasice şi de a obţine o victorie de moral înainte de întoarcerea în Europa. Dacă Tom Boonen nu va fi un factor, urmare a operaţiei pe care a suferit-o de curând la cot, Peter Sagan promite cel puţin un succes de etapă, dar şi un duel cu Philippe Gilbert, campionul mondial. Matthew Goss, Marcel Kittel şi John Degenkolb vor avea şi ei un cuvânt important de spus, în timp ce RadioShack-Leopard este de aşteptat să nu iasă prea mult în evidenţă, ci să continue rodajul pentru clasicele pe pavate (din partea echipei luxemburgheze, Tony Gallopin ar putea să termine pe podium o etapă).

Personal, aştept să îi urmăresc la lucru pe doi ciclişti, ambii tineri şi ambii aflaţi la sezonul de debut ca profesionişti. Primul este Danny van Poppel, fiul celebrului Jean-Paul van Poppel, omul care a pus bazele “trenuleţului” modern pentru sprint, pe vremea când evolua pentru Superconfex, undeva la jumătatea anilor ’80. Fiul său mai mic are doar 19 ani şi este poate cel mai talentat rutier produs de ciclismul olandez în ultima vreme (peste Moreno Hofland, colegul său de generaţie). Un excelent sprinter în perioada petrecută ca amator, Van Poppel nu se descurcă rău nici pe porţiunile uşor valonate, şi are profilul unui rutier care în câteva sezoane poate ajunge un all-rounder de excepţie. Tocmai de aceea, îl văd capabil de măcar un top zece într-o etapă, deşi concurenţa va fi teribilă în Oman.

Celălalt ciclist care îşi va face debutul pe scena mare este Joe Dombrowski, învingătorul din Girobio. Un căţărător pur, americanul va fi “locotenentul” lui Chris Froome şi Bradley Wiggins, dar sunt şanse mari să îi fie oferită mână liberă pe Jabal Al Akhdhar, în funcţie de cum se vor descurca liderii lui Sky. Dombrowski e foarte talentat, ambiţios, prezintă o constanţă impresionantă pe căţărări şi este rezistent la efort (cei care au văzut Turul Californiei, Turul Utah sau Turul Colorado ştiu despre ce vorbesc), adică are toate atributele necesare pentru a fi viitorul câştigător de Mare Tur dat de Statele Unite, asta în ciuda faptului că Tejay van Garderen este acum în prim-plan.

Un scurt rezumat: ciclişti importanţi la start, ambiţii mari şi un traseu foarte bine gândit de către organizatori, ingredientele perfecte pentru Turul Omanului 2013, o cursă care poate deveni cea mai spectaculoasă din aceste prime luni ale sezonului.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: