Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

O victorie cât un sezon

Sâmbătă, în avancronica făcută cursei Paris-Tours, am adus în discuţie statistica întocmită de L’Equipe, prin care se arăta că eticheta de “clasică a spinterilor” nu i se potriveşte, cel puţin nu în ultimul sfert de secol, deoarece 15 rutieri au câştigat în urma unei evadări sau a unui atac. Aşa s-a întâmplat şi duminică, atunci când o acţiune iniţiată de câţiva ciclişti cu aproximativ 20 de kilometri înainte de final a ajuns până la sosire, ajutată şi de o căzătură care a destabilizat un pluton ce controlase bine cursa până în acel moment.

Drept urmare, lupta pentru victorie a reprezentat o afacere între trei oameni, niciunul cu calităţi de sprinter: Niki Terpstra, Laurens De Vresse şi Marco Marcato. Italianul în vârstă de 28 de ani a fost cel mai puternic şi s-a impus în Tours, la un an după ce terminase pe locul secund în această clasică, tot după o evadare. Un rutier spectaculos, apreciat de fani pentru atacurile date aproape în fiecare cursă, Marcato şi-a arătat din nou calităţile, care l-au ajutat să obţină clasări bune în clasicele pe pavate, în cele valonate şi chiar în etape din Marile Tururi.

Până sezonul acesta, Marco Marcato a fost un abonat al locurilor doi şi trei, doar două succese aflându-se până acum în palmaresul său, în cei patru ani petrecuţi alături de Vacansoleil: în Tour de Vendée (2011) şi într-o etapă din Étoile de Bessèges (2012). De duminică, situaţia s-a schimbat total, iar succesul din Paris-Tours are toate şansele să îi dea mai multă încredere pentru viitor, astfel încât să devină unul dintre cicliştii de luat în seamă în cursele de o zi.

Favoritul care a terminat pe patru

John Degenkolb merită şi el câteva cuvinte pentru evoluţia sa: creditat cu principala şansă la victorie înainte de start, germanul în vârstă de 23 de ani spera să încheie sezonul cu un nou succes, dar nu a reuşit asta, în mare şi pentru că nu s-a putut baza pe o echipă solidă, care să controleze evadarea formată pe final. Cu toate acestea, el a arătat din plin măsura talentului său şi a demonstrat cât de mult a crescut în 2012, odată cu acea acţiune inviduală din ultimii kilometri ai cursei, când a plecat pe cont propriu şi puţin a lipsit să îi prindă pe cei trei.

Despre Degenkolb se ştia că are o viteza fantastică, dar acum se bazează şi pe un “motor” foarte puternic, iar aceste calităţi îl vor transforma sezonul următor în unul dintre principalii candidaţi la victorie în clasicele de primăvară. De fapt, nu ar trebui să mire pe nimeni dacă rutierul echipei Argos-Shimano va obţine un succes într-un “Monument” din 2013.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: