Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Zâmbetul lui Wiggins

În clipa în care a trecut linia de sosire la Peyragudes, iar toţi cei care priviseră etapa discutau despre superioritatea clară a lui Chris Froome, pe faţa lui Bradley Wiggins s-a putut vedea un zâmbet care ar fi putut fi uşor confundat cu o grimasă. Rutierul lui Sky afişa liniştea celui care ştia că a trecut peste ultimul obstacol important aflat în calea lui şi era în proporţie de 99% sigur de triumful său, conştientizând totodată importanţa acestuia.

Wiggins nu e un ciclist spectaculos, nu e nici măcar carismatic, însă a meritat din plin să ajungă aici după toată munca enormă pe care a depus-o în ultimii doi ani şi dezamăgirea din 2011, când o fractură de claviculă l-a obligat să se retragă din Turul Franţei înainte de apariţia etapelor serioase. În vârstă de 32 de ani, britanicul nu a impresionat pe munte, ci prin ambiţia sa, disciplina pe care şi-a autoimpus-o în ceea ce a fost cel mai important sezon din carieră şi determinarea de a-şi depăşi în permanenţă limitele.

Fostul campion olimpic de pe velodrom nu a făcut asta pentru a le răspunde celor care l-au criticat şi au pus la îndoială capacitatea sa de a câştiga Turul Franţei, ci pentru a-şi demonstra sie însuşi că poate să-şi împlinească un vis pe care l-a avut de mic copil. Pe de altă parte, la fel de adevărat este că Wiggins nu ar fi reuşit asta fără ajutorul echipei sale şi al unui Chris Froome cu adevărat incredibil. De altfel, britanicul născut în Belgia a recunoscut acest lucru şi nu a afirmat în nici măcar un moment că i-a fost superior colegului său. În plus, a mai declarat că Froome va câştiga tricoul galben într-o bună zi, iar el îi va fi alături, pentru a-i întoarce serviciul.

Ar mai fi ceva de spus: mulţi au acuzat-o pe Sky că “a omorât” Turul Franţei şi nu a oferit spectacol, însă nu văd de ce este echipa britanică de vină. Încă din Paris-Nisa, prima cursă a sezonului în care s-a tras pentru Bradley Wiggins, a devenit clar care va fi tactica folosită în Marea Buclă. În aceste condiţii, era normal că restul echipelor interesate de victorie (o scot pe Liquigas din discuţie) să încerce ceva, să formeze alianţe sau să îl atace pe Wiggins cu fiecare ocazie, pentru a pune presiune pe el. În schimb, aproape toţi oamenii de general s-au resemnat şi şi-au activat instinctul de conservare, pentru a prinde o poziţie cât mai bună în top zece.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: