Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “aprilie, 2012”

Puritooooo!!!!!

Dacă nu se axează cât mai repede pe clasicele din Ardeni, Joaquim Rodriguez şi-a ratat cariera. M-am convins încă o dată de acest lucru, după ce l-am văzut câştigând etapa a patra din Turul Ţării Bascilor, pe o căţărare de final care a semănat mult cu Mur de Huy (pantă maximă de 18% în ultimii 500 de metri). Clasat pe podium în Amstel Gold Race, Flèche Wallonne şi Liège–Bastogne–Liège, ibericul nu s-a prezentat niciodată la 100% în aceste curse, care au constituit o etapă în pregătirea sa pentru Il Giro. Dacă anul acesta se va schimba situaţia, numele lui Joaquim Rodriguez este deja “ştampilat” pe Flèche Wallonne.

Pe scurt

  • Uniunea Ciclistă Internaţională a decis să nu îi retragă licenţa lui Saxo Bank, chiar dacă Alberto Contador, care a adus peste 60% dintre punctele echipei în 2011, a fost suspendat de TAS. Totuşi, lucrurile nu sunt roz pentru Bjarne Riis, deoarece licenţa formaţiei daneze expiră la finalul sezonului, iar aceasta nu are momentan şanse să îi fie prelungită, în condiţiile în care a adunat doar două puncte în ierarhia World Tour şi nu se bazează pe rutieri ce îi pot aduce victorii mari. Practic, pentru a rămâne în primul eşalon valoric şi în 2013, Saxo Bank este obligată să transfere ciclişti importanţi.
  • Fabian Cancellara a fost operat cu succes, la spitalul din Basel, iar previziunile neoficiale spun că va lipsi din curse între patru şi şase săptămâni, caz în care participarea sa în Turul Franţei nu va fi pusă sub semnul îndoielii. Rutierul lui RadioShack-Nissan a căzut în Turul Flandrei, suferind o cvadruplă fractură la clavicula dreaptă, iar incidentul a fost văzut de doi ciclişti importanţi, Sylvain Chavanel şi Filippo Pozzato. Francezul a spus: “L-am văzut cum a căzut chiar lângă mine şi nu mult a lipsit ca şi eu să ajung la pământ. A fost o căzătură incredibilă”. Declaraţia acestuia a fost completată de cea a lui Pozzato, acesta dând vina pe cei care au aruncat bidoane: “A căzut din cauza unor rutieri tâmpiţi, care nu au fost atenţi. Sunt mulţi astfel de inconştienţi în pluton”.
  • Filippo Pozzato a terminat pe doi în Turul Flandrei, dar nu a fost deloc mulţumit cu această clasare, deşi este cea mai bună a carierei în cursa din Belgia. După finalul din Oudenaarde, ciclistul echipei Farnese Vini a spus: “Locul doi. Ce pot să zic? Sunt primul dintre idioţi. Nu sunt deloc mulţumit”. Chiar dacă nu a recunoscut, se pare că Pozzato s-a înţeles cu Alessandro Ballan pe final, astfel încât aceştia să îl obosească pe Tom Boonen. Cei doi au vorbit în dialectul veneţian (ambii sunt originari din Veneto), scopul fiind ca fostul campion mondial de la Varese să îl atace pe belgian şi să îl obosească, iar Pozzato să profite de acest lucru la sprint, ceea ce nu s-a întâmplat până la urmă.
  • Deşi protestele continuă la adresa noului Tur al Flandrei, organizatorii nu au de gând ca Muur-Kapelmuur să revină pe traseu în viitorul apropiat. Mai mult, Wouter Vandenhaute, cel care se află în spatele companiei Flanders Classics, ia în calcul ca în anii următori fanii să plătească o anumită sumă pentru a urmări cursa de pe Oude Kwaremont şi Paterberg. Chiar dacă au existat voci care au spus că o asemenea măsură i-ar îndepărta pe suporteri, Wanderhaute este de altă părere, oferind drept exemplu Campionatele Mondiale de Ciclo-Cross, desfăşurate la Koksijde, acolo unde au existat 70 000 de fani plătitori de bilet.
  • Dacă unii rutieri au fost supăraţi după Turul Flandrei, nu acelaşi lucru se poate spune despre George Hincapie. Veteranul lui BMC a intrat în istorie, după ce a terminat clasica din Belgia pentru a 17-a oară, depăşind precedenta performanţă, care îi aparţinea lui Briek Schotte. În vârstă de 38 de ani, americanul a obţinut cel mai bun rezultat la ediţia din 2006, când a încheiat pe poziţia a treia, după Tom Boonen şi Leif Hoste.

Boonen, al cincilea “Leu al Flandrei”

  • De 1 aprilie, Tom Boonen a intrat în istorie. Belgianul a câştigat prima ediţie a noului Tur al Flandrei, încheiată la Oudenaarde, şi a devenit doar al cincilea rutier care s-a impus de trei ori în De Ronde. Ciclistul echipei Omega Pharma-Quick Step nu a fost neapărat cel mai puternic om, dar a avut cea mai bună echipă şi “a simţit” perfect momentul în care să plece din grupul favoriţilor, urmându-i pe Filippo Pozzato şi Alessandro Ballan. În ultimii kilometri, el a fost mai “italian” decât italienii, ducând foarte puţin trena şi economisindu-şi forţele pentru sprint, acolo unde l-a devansat pe Pozzato. Drept urmare, Tom Boonen a intrat în clubul rutierilor cu trei succese în Turul Flandrei, din care mai fac parte Achiel Buysse, Fiorenzo Magni, Eric Leman şi Johan Museeuw.
  • Nu îmi place deloc noul traseu din Turul Flandrei. Cursa a fost intensă şi spectaculoasă, cea mai frumoasă a primăverii, dar traseul m-a dezamăgit. Este adevărat că pe Oude Kwaremont s-a format micul grup din care s-a ales câştigătorul, însă Turul Flandrei 2012 a avut multe momente moarte. Contractul cu primăria din Oudenaarde este valabil timp de şase ani, dar există o clauză de renegociere ce se va activa la finalul lui 2013. Sper ca organizatorii să revină la finalul vechi, deoarece Muur-Kapelmuur este simbolul clasicei, o adevărată legendă într-o legendă, iar fără acea căţărare, parcursul nu oferă la fel de mult spectacol.
  • Fabian Cancellara a scăpat mult mai ieftin decât s-a văzut pe imaginile video. Elveţianul a fost transportat la spitalul din Oudenaarde, iar acolo a fost diagnosticat cu triplă fractură a claviculei drepte. Acum, Cancellara va merge la Basel, unde se va opera, urmând ca apoi să îşi reia antrenamentele. Totuşi, nu se ştie când va reveni în curse, singurul lucru concret fiind că nu va mai participa în nicio clasică de primăvară. Încă ceva despre căzătură lui Fabian Cancellara: din punctul meu de vedere, acela a fost momentul decisiv al cursei, totul schimbându-se din acea clipă.
  • Pentru prima oară în ultimii doi ani, Fabian Cancellara a avut echipă. Dacă în 2011 mulţi au pus înfrângerile sale pe lipsa susţinerii din partea colegilor, lucrurile nu au mai stat la fel şi de această dată, un motiv în plus ca elveţianul să regrete accidentarea suferită. RadioShack-Nissan a plasat trei oameni între primii 24, la doar 38 de secunde în urma învingătorului: Gregory Rast, Hayden Roulston şi Tony Gallopin. În vârstă de numai 24 de ani şi debutant în Turul Flandrei, francezul a demonstrat că are tot ce îi trebuie pentru a fi peste câteva sezoane unul dintre protagonişti.
  • Filippo Pozzato a impresionat duminică, deşi trebuie să recunosc că nu i-am înţeles tactica de final. Cum spuneam şi într-un alt articol, fractura de claviculă suferită în Turul Qatar-ului l-a ajutat pe italian, care a obţinut cel mai valoros rezultat al carierei în Turul Flandrei. M-a surprins strategia aleasă de Alessandro Ballan şi Pozzato: fiind amândoi italieni, eram convins că îl vor lăsa pe Tom Boonen să ducă trena în ultimii kilometri, astfel încât acesta să ajungă obosit la sosire, iar Filippo Pozzato să aibă o şansă la sprint. În schimb, Boonen a dus cel mai puţin trena, păstrându-şi suficientă energie pentru a triumfa. În ceea ce îl priveşte pe ciclistul lui Farnese Vini, poate că acesta ar fi trebuit să sprinteze prin dreapta belgianului, deoarece acolo ar fi fost apărat de vânt.
  • Sky a dezamăgit, iar Edvald Boasson Hagen a arătat încă o dată că are probleme atunci când vine vorba despre cursele de peste 200 de kilometri lungime. Dacă germanul John Degenkolb, un alt tânăr ciclist talentat, a fost lovit de ghinion şi a ajuns la pământ, norvegianul a părut că a rămas fără suflu în ultimii 40 de kilometri, fiindu-i imposibil nu doar să atace, dar şi să stea alături de cei mai buni. Ultima lui şansă de a se face remarcat primăvara aceasta într-o cursă de o zi este Paris-Roubaix, dar ceva îmi spune că Bernhard Eisel şi Juan Antonio Flecha vor fi oamenii lui Sky care vor ieşi în evidenţă.
  • Deşi are 22 de ani, pretenţiile din partea lui Peter Sagan sunt mari, însă slovacul a dovedit în Flandra că nu a învăţat nimic din ultimele curse. După ce în Gent-Wevelgem s-a aventurat într-o evadare în care nici măcar Fabian Cancellara nu a crezut, ciclistul lui Liquigas a plecat acum după trio-ul Boonen – Pozzato – Ballan, dar şi-a ales prea târziu momentul. Apoi, şi-a consumat energia într-o tentativă nereuşită de a-i prinde, după care a fost ajuns de grupul secund. Este adevărat că până la urmă a terminat pe cinci, însă stilul şi tactica alese în ultimele săptămâni s-au dovedit de fiecare dată neinspirate.

Turul Flandrei 1969: Merckx, “locomotiva” umană

În primăvara lui 1969, Eddy Merckx era deja unul dintre cei mai mari ciclişti ai tuturor timpurilor, deşi se afla în doar al cincilea sezon ca profesionist. Triumfător în Turul Italiei, Milano-San Remo, Paris-Nisa, Paris-Roubaix, dar şi câştigător al tricoului curcubeu în urmă cu doi ani, belgianul îşi fixase un nou obiectiv: Turul Flandrei, clasică în care nu avea decât un loc trei, ocupat la ediţia din 1967.

Deşi s-a desfăşurat în condiţii meteo teribile, Turul Flandrei de acum 43 de ani a fost o cursă extrem de vie încă de la început. Drept urmare, până când plutonul a ajuns pe Oude Kwaremont, una dintre cele mai dificile căţărări de pe traseu, în grupul fruntaş se mai aflau doar 22 de oameni; unul dintre aceştia era Merckx, care nu a fost ajutat de nimeni la trenă. Toţi ştiau că rutierul echipei Faema era cel mai puternic şi mizau pe faptul că acesta va obosi la un moment dat, iar ei vor putea profita de acest lucru.

Extrem de nervos din cauza atitudinii celorlalţi, care l-au lăsat să ducă trena vreme de 60 de kilometri, campionul mondial din 1967 a decis să atace pe Muur-Kapelmuur şi i-a distanţat pe toţi. Însă traseul de atunci nu semăna cu cel din zilele noastre, iar după Muur mai urmau încă 70 de kilometri până la final, pe care Eddy Merckx trebuia să îi parcurgă împotriva vântului. Când a văzut că belgianul avea de gând să continue singur, Guillaume Driessens, managerul echipei Faema, a venit cu maşina lângă ciclistul lui şi i-a spus să încetinească şi să aştepte grupul.

Răspunsul lui Merckx a fost unul tăios, prin care Driessens a fost pus la punct. Întărâtat de acel scurt incident, rutierul în vârstă de 23 de ani a mers din ce în ce mai puternic, nu a slăbit ritmul în nicio clipă, a trecut peste condiţiile meteo şi a ajuns la sosirea din Gent cu un avans de peste cinci minute şi jumătate în faţa italianului Felice Gimondi, al doilea clasat. O adevărată demonstraţie de forţă din partea lui Eddy Merckx, una dintre multele arătate de belgian în cariera sa. Primul lui succes în Turul Flandrei a rămas unul memorabil, o victorie pentru care le-a mulţumit colegilor, dar nu şi managerului său.

Post Navigation