Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

RadioShack-Nissan, încotro?

Toamna trecută, toată lumea a uitat despre transferul lui Philippe Gilbert la BMC sau problemele lui Alberto Contador, odată ce a apărut confirmarea fuziunii dintre RadioShack şi Leopard-Trek. Mutarea a surprins pe toată lumea, deoarece două lumi diferite, cu stiluri opuse, urmau să formeze un întreg. La prima vedere, se anunţa crearea unei echipe “galactice”, cu un parteneriat de excepţie: Andy Schleck – Johan Bruyneel. Mulţi considerau că experienţa lui Bruyneel (câştigător a nouă Tururi ale Franţei din postura de manager) va fi decisivă pentru a-l ajuta pe Schleck să devină primul luxemburghez care se impune în Marea Buclă după mai mult de jumătate de secol.

Totuşi, atmosfera nu a fost roz în niciun moment, deoarece “jumătatea” Leopard-Trek nu a agreat fuziunea, nu l-a primit cu braţele deschise pe Bruyneel şi nici nu a fost de acord cu dezmembrarea nucleului venit de la Saxo Bank, în urmă cu un an. Însă dorinţa celor de la Leopard nu a contat în faţa celei a lui Flavio Becca, patronul formaţiei luxemburgheze, care dorea rezultate pe bandă rulantă, ignorând că rutierii începuseră să le aducă (un loc şase în Vuelta şi o victorie în Giro di Lombardia).

Noua echipă, RadioShack-Nissan, a început sezonul cu planuri mari, dar acum, după aproximativ patru luni, se află foarte aproape de o criză majoră. După podiumuri aduse de Tiago Machado şi Chris Horner în curse de World Tour (Turul Down Under şi Tirreno-Adriatico), plus două victorii obţinute de Fabian Cancellara, dezastrul a lovit-o pe RadioShack-Nissan odată cu fractura de claviculă suferită de elveţian în Turul Flandrei. Deşi poate părea exagerat, dezastru este cuvântul potrivit pentru a descrie ce a însemnat acel moment, deoarece a scos la iveală nemulţumirile din cadrul echipei, care nu au mai putut fi mascate cu ajutorul unor triumfuri.

Primele tensiuni între fraţii Schleck şi Bruyneel

Anul trecut, odată instalat în funcţia de manager al lui RadioShack-Nissan, Johan Bruyneel a sugerat posibilitatea ca Frank şi Andy Schleck să concureze în Mari Tururi diferite. Planul belgianului era să îl trimită pe primul în Il Giro, în timp ce al doilea urma să fie lider în Le Tour. Din nefericire pentru el, a trebuit să renunţe la această idee din două motive: cei doi s-au opus cu vehemenţă şi i-au transmis într-o discuţie privată că va avea viaţă grea dacă va face asta; în al doilea rând, Jakob Fuglsang şi-a prelungit contractul numai după ce i s-a promis că va fi liderul echipei în Corsa Rosa şi nici măcar Bruyneel nu îşi permitea să încalce respectiva înţelegere, deoarece ar fi declanşat un conflict uriaş.

Apoi, înainte de Liège–Bastogne–Liège, a pornit un prim conflict între vedetele echipei şi noul manager. Motivul: acesta a decis ca danezul Kim Andersen să nu facă parte din staff-ul pentru Turul Franţei, o mişcare prin care a căutat să le transmită luxemburghezilor că el este unicul conducător al echipei, dar şi să îi scoată pe cei doi de sub influenţa directorului sportiv care le-a fost alături încă de când aceştia au debutat la profesionişti.

Lui Andy Schleck nu i-a picat deloc bine vestea şi a declarat că îl vrea pe Kim Andersen în maşina din Turul Franţei, însă Bruyneel a făcut una dintre rarele sale demonstraţii de autoritate şi a subliniat că acesta nu are ce căuta în Marea Buclă. La prima vedere, hotărârea belgianului are acoperire, mulţi fiind de părere că Andersen este un personaj care nu ştie cum să reacţioneze în momentele importante ale unei curse (multe exemple vin din Le Tour 2011), fiind depăşit de situaţie. La o privire mai atentă, e foarte posibil că decizia lui Bruyneel să se întoarcă împotriva sa, iar acesta să se confrunte cu o revoltă a fraţilor Schleck, în cazul în care lucrurile nu vor merge pe drumul dorit în luna iulie.

Problema americană

În iunie 2011, mulţumiţi de rezultatele echipei, conducătorii companiei RadioShack au prelungit contractul de sponsorizare pentru încă doi ani. Însă lucrurile au luat o întorsătură total neaşteptată la începutul lunii martie, când Lee Applbaum a plecat de la RadioShack. La prima vedere, o informaţie oarecare, dar nu era deloc aşa, deoarece Applbaum a fost cel care a avut o contribuţie importantă la înfiinţarea echipei.

Venit la compania RadioShack în 2008, americanul a fost director al departamentului de marketing şi vice-preşedinte executiv, iar datorită eforturilor sale, şefii companiei au fost de acord să investească într-o echipă de ciclism. Un admirator al lui Lance Armstrong, acesta a făcut din RadioShack unul dintre obiectivele sale, iar asta i-a nemulţumit pe superiorii lui, care s-au arătat deranjaţi de suma pe care trebuiau să o vireze la bugetul formaţiei. La acest aspect se adaugă şi cifrele sub aşteptări realizate de departamentul de marketing şi astfel avem un tablou complet al motivelor plecării lui Lee Applbaum.

Mai mult, RadioShack a dorit să oprească imediat investiţia şi nici nu a vrut să audă de o fuziune cu Leopard-Trek, dar în cele din urmă a fost convinsă să meargă mai departe. Care a fost compromisul? Deşi nu este oficial, se pare că americanii vor da bani şi în 2012, însă  înţelegerea se va opri la finalul stagiunii şi nu va mai continua şi anul viitor, aşa cum era prevăzut. Ce se va întâmpla în cazul acesta?

Câteva variante: fie Flavio Becca va continua să susţină echipa singur (deşi ceva îmi spune că răbdarea nu este punctul lui forte, iar promisiunile nu mai au niciun efect), fie Johan Bruyneel îşi va folosi din plin relaţiile şi va găsi un sponsor care să investească cel puţin doi ani. Dacă nu va fi pusă în practică niciuna dintre ideile de mai sus, viitorul e sumbru pentru rutierii aflaţi acum la RadioShack-Nissan, care s-ar putea vedea puşi într-o situaţie similară cu cea a cicliştilor obligaţi la finalul lui 2011 să o părăsească pe Leopard-Trek.

Încă ceva

Era să uit: cine este managerul lui RadioShack-Nissan? Primul răspuns care îi vine cuiva în minte e Johan Bruyneel. Greşit! Site-ul Uniunii Cicliste Internaţionale spune că această funcţie e ocupată de Luca Guercilena, care este ajutat de Kim Andersen, Lars Michaelsen, Jose Azevedo, Dirk Demol şi Alain Gallopin. Bun, şi atunci unde e Bruyneel?

Simplu: belgianul este angajatul firmei Capital Sports and Entertainment, cea care deţine licenţa de World Tour (apropo, unul dintre proprietarii lui CSE este Lance Armstrong). Şi acum devine clar de ce UCI i-a chemat pe reprezentaţii echipei în faţa Comisiei de Licenţiere toamna trecută, când RadioShack-Nissan a spus că a fost vorba doar despre câteva mici încurcături.

Iniţial, forul din Elveţia nu a fost de acord cu această structură, la fel cum nu a acceptat nici site-ul www.radioshacknissantrek.com, deoarece apar trei sponsori, lucru interzis de regulament. Totuşi, din cauza relaţiilor lui Bruyneel şi datorită rutierilor de top aflaţi la RadioShack-Nissan, UCI a cedat, dar se pare că acest acord e valabil doar până la finalul sezonului, când soarta grupării va ajunge din nou în faţa membrilor Comisiei de Licenţiere, iar aceştia nu vor mai decide în favoarea echipei, dacă lucrurile nu intră pe făgaşul normal (de aici dorinţa belgianului de a pune bazele unei ligi private; dar asta este o altă poveste).

E clar, linia de demarcaţie între o super echipă şi o echipă ameninţată cu desfiinţarea este foarte subţire, mai ales când există atât de mulţi factori variabili. Şi atunci, vine întrebarea logică: RadioShack-Nissan, încotro?

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: