Cafe Roubaix

Turul Franţei – etapa a Vlll-a

Se anunţă o nouă zi tensionată în Marea Buclă, poate chiar la un nivel mai ridicat faţă de ce a fost în runda precedentă, una în care Chris Froome a obţinut victoria, Bradley Wiggins a preluat şefia clasamentului general, iar rivalii lor au fost lăsaţi să se gândească la alte strategii ca să le facă faţă rutierilor echipei britanice. Un motiv în plus pentru ca în etapa a opta să avem o bătălie pe două planuri: unul pentru victoria de etapă şi unul pentru tricoul galben.

Cum ziua va începe direct cu o căţărare de categoria a patra, este foarte posibil ca o evadare câştigătoare să se formeze chiar din acei kilometri de început. În grupul respectiv s-ar putea regăsi nu doar oameni interesaţi de succesul de etapă, ci şi ciclişti care vor căuta să adune puncte pe cele şapte ascensiuni ale zilei. Practic, motive suficiente pentru ca evadarea să primească bilet de voie din partea plutonului şi astfel să ajungă prima la final.

Ultima ascensiune de pe traseu, Col de la Croix, are 3,7 kilometri lungime, pantă medie 9,2% şi vârful plasat cu 16 kilometri înainte de sosire. În aceste condiţii, este clar că adversarii lui Bradley Wiggins îşi vor alege tactica în funcţie de aceasta. Cum pe căţărare le va fi foarte greu să atace, având în vedere ritmul impus de echipa Sky, mai mult ca sigur că vor încerca să se desprindă pe coborâre, acolo unde o alianţă între Cadel Evans, Vincenzo Nibali şi Samuel Sanchez ar putea păcăli vigilenţa “maşinăriei” britanice.

Sincer să fiu, nu îi dau şanse prea mari unei astfel de acţiuni, pentru simplul motiv că Wiggins va avea cel puţin trei colegi alături de el, iar aceştia vor putea să neutralizeze toate atacurile. În ceea ce priveşte victoria de etapă, e greu de spus cine o va obţine, deoarece lista este lungă. Cert e că pe ea se află nume ca Sylvain Chavanel, Sandy Casar, Alexandre Vinokourov, Pierrick Fedrigo sau Johnny Hoogerland.

UK Postal

Ceea ce a făcut Sky în etapa a şaptea a Turului Franţei nu a reprezentat nicio surpriză, ci încă o mostră a “maşinăriei” pe care gruparea britanică a pus-o la punct sezonul acesta în curse ca Turul Algarve, Paris-Nisa sau Criteriul Dauphiné, cu scopul de a da lovitura în Marea Buclă. Până acum, lucrurile merg perfect pentru Sky în Le Tour: a obţinut două victorii de etapă, are tricoul galben şi pe cel cu buline roşii, trei oameni în top zece la general şi a avut grijă să le transmită celorlalţi rutieri că este cea mai puternică echipă prezentă în cursă.

La cum au mers Richie Porte, Edvald Boasson Hagen, Michael Rogers, Chris Froome şi Bradley Wiggins, aceştia au dat senzaţia că nici măcar nu au fost la 100%, ci au avut o evoluţie direct proporţională cu dificultatea căţărării, iar acest lucru este cu adevărat înspăimântător pentru adversarii lor. De fapt, mai precis spus, pentru Cadel Evans şi Vincenzo Nibali, deoarece aceştia sunt singurii care îl pot ameninţa pe noul purtător al tricoului galben.

Pe de altă parte, la fel de adevărat e că La Planche des Belles Filles nu a fost un test serios, ci doar aperitivul pentru următoarele două săptămâni, când etapele cele mai dificile îşi vor face apariţia. Tocmai de aceea, nu este exclus ca rivalele lui Sky să formeze o coaliţie în zilele care vor veni, pentru a încerca să îi destabilizeze echipa lui Wiggins şi să îl oblige pe acesta să îşi asume riscuri, în special pe coborâri.

Până atunci, Sky trăieşte momentul şi se bucură de performanţa realizată sâmbătă, când l-a dat pe doar al cincilea britanic din istorie care a îmbrăcat tricoul galben, după Tom Simpson, Chris Boardman, David Millar şi Sean Yates, actualul director sportiv al lui Sky. În 1994, Yates a condus ierarhia generală pentru doar o zi, după o evadare. Acum, rutierul său este mare favorit să ajungă cu tunica distinctivă la Paris.

Cum poate fi învins Wiggins

Articolul acesta a apărut în urmă cu zece zile, însă aş putea spune că abia acum este de actualitate. Merită aruncată o privire pe ceea ce spun Lionel Marie, Yvon Ledanois, Philippe Mauduit sau Alain Gallopin.

Turul Franţei – etapa a Vll-a

Marea Buclă a ajuns la prima clipă a adevărului, una care deşi nu va fi decisivă, va face curăţenie în clasamentul general şi îi va oferi acestuia o altă formă. De asemenea, cel dintâi finiş în căţărare de la această ediţie va da şi primele răspunsuri în ceea ce îi priveste pe favoriţii la tricoul galben. Pot Sky şi Bradley Wiggins să aibă o nouă evoluţie ireproşabilă, la fel ca în Criteriul Dauphiné? Este în stare Cadel Evans să îl lase în urmă pe principalul său adversar? Îşi va respecta Denis Menchov porecla – “asasinul tăcut”?

Toate aceste lămuriri vor veni odată cu La Planche des Belles Filles, ascensiune care apare pentru prima oară în Marea Buclă. Deşi are doar 5,9 kilometri, aceasta este extrem de dificilă, deoarece panta medie e de 8,5%, iar unele porţiuni ating şi 14%. Mai mult, potrivit lui Daniel Lloyd, cel care a inspectat traseul pentru IG Sigma Sport, ultimii o sută de metri au pantă medie 22%, porţiunea respectivă fiind similară din acest punct de vedere cu Flèche Wallonne.

Oponenţii lui Bradley Wiggins vor încerca să câştige timp în raport cu britanicul, însă dacă Sky va controla cursa şi va impune un ritm precum cel din Dauphiné, nu văd cum l-ar putea destabiliza aceştia pe ciclistul în vârstă de 32 de ani. Singura şansă ar fi ca englezul să aibă o zi proastă şi să sufere pe panta dură, deşi dacă mă iau după ce a spus Sean Yates în interviul pe care mi l-a acordat înainte de Le Tour, Wiggins va surprinde prin evoluţia sa pe munţi.

Îl iau la victorie pe Vincenzo Nibali, pentru că La Planche des Belles Filles îmi aduce aminte prin caracteristicile sale de Muntele Verde (5,7 kilometri lungime, pantă medie 10,5%), ascensiune pe care “Rechinul” a câştigat etapa-regină a Turului Omanului din acest an. Având în vedere că va beneficia de ajutorul a trei colegi foarte puternici, Ivan Basso, Sylvester Szmyd şi Peter Sagan, Nibali poate obţine victoria sâmbătă, una care ar legitima pretenţiile sale la cel puţin un loc pe podium. De asemenea, mă aştept la o evoluţie foarte bună din partea lui Thibaut Pinot; puştiul lui FDJ-BigMat nu reprezintă o ameninţare la general, cunoaşte perfect căţărarea şi panta îl avantajează. La ce a arătat în Turul Elveţiei, Pinot este capabil de un top cinci acum.

Haos în Marea Buclă

Doar 25 de kilometri au lipsit vineri pentru ca favoriţii la tricoul galben sau la un loc pe podium să ajungă pe La Planche des Belles Filles cu diferenţele stabilite după prologul de la Liège. Într-un moment similar cu cel din 2011, când Jurgen Van den Broeck şi Alexandre Vinokourov au fost nevoiţi să abandoneze după o căzătură masivă, şi acum mai mulţi oameni importanţi au văzut cum speranţele lor la un rezultat bun s-au năruit în doar câteva secunde.

Frank Schleck, Robert Gesink, Bauke Mollema, Janez Brajkovic, Ryder Hesjedal, Christian Vandevelde, Lieuwe Westra, Pierre Rolland, Michele Scarponi şi Alejandro Valverde sunt cei care au înregistrat pierderi de două până la 13 minute în etapa a şasea a Marii Bucle. Garmin-Sharp, Movistar şi Rabobank au fost cele mai lovite echipe într-o zi care trebuia să fie liniştită, dar s-a transformat într-un haos. Paradoxal, asta ar putea avea drept consecinţă creşterea spectacolului, deoarece rutierii enumeraţi mai sus sunt obligaţi să atace începând cu prima etapă în munţi, dacă vor să recupereze din timpul pierdut pe drumul spre Metz.

Din păcate, incidentele produse cu 25 de kilometri înainte de sosire au dus la mai multe abandonuri – Mikel Astarloza, Davide Vigano, Tom Danielson, Wout Poels, Oscar Freire, Imanol Erviti, Maarten Wynants, Robbie Hunter, Jose Ivan Gutierrez, Amets Txurruka, Ryder Hesjedal şi Hubert Dupont – într-o etapă care a semănat foarte mult cu cea din 1999, când plutonul a trecut pe la Passage du Gois, unde a fost de asemenea un haos de nedescris.

Câteva cuvinte şi despre învingător: Peter Sagan era deja un fenomen din Paris-Nisa 2010, însă succesul de vineri, chiar dacă a venit şi datorită unei conjuncturi favorabile, a arătat că potenţialul slovacului în vârstă de 22 de ani este nelimitat, dar în acelaşi timp, necunoscut. Cu a treia victorie la debutul în Turul Franţei, Sagan i-a făcut pe toţi să îşi epuizeze laudele la adresa sa, ceea ce s-ar putea să reprezinte o “problemă” atunci când va obţine următorul succes.

Turul Franţei 2012 – etapa a Vl-a

Odată cu etapa a şasea se va încheia prima treime a Turului Franţei. Rutierii care şi-au pus amprenta asupra acestei săptămâni sunt Fabian Cancellara, Peter Sagan şi André Greipel. Şi Mark Cavendish a fost printre remarcaţi, însă britanicul este cu mult sub ceea ce a arătat la ediţiile anterioare. Conştient de acest lucru, el va face tot posibilul să se impună la Metz şi să obţină o victorie care l-ar ajuta să părăsească Marea Buclă împăcat cu sine însuşi.

Vineri, plutonul va termina etapa pe o porţiune de plat, ceea ce înseamnă că rutierul din Insula Man nu ar mai trebui să întâmpine problemele avute la Saint-Quentin, acolo unde finişul cu pantă medie de 3% s-a dovedit a fi prea mult pentru el, în condiţiile în care nu a avut alături un “trenuleţ” sau măcar un “lansator”. Prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la Saint-Quentin, Greipel este marele favorit la victorie acum, dar asta s-ar putea să fie în avantajul lui Mark Cavendish, deoarece britanicul a răspuns mereu cu un succes atunci când a fost criticat sau desconsiderat. Deşi nici vineri nu va beneficia de un “trenuleţ”, campionul mondial va încerca să repete figura de la Tournai, unde a trecut primul linia de sosire. În cazul în care va reuşi asta, îşi va adăuga în palmares a 22-a victorie în Turul Franţei şi îl va egala pe Lance Armstrong.

Personal, tot ce sper este să nu mai apară alte căzături care să dea peste cap plutonul. Însă şansele ca totul să decurgă perfect nu sunt foarte ridicate. Şi aceasta, deoarece un viraj de 90 de grade îşi va face apariţia cu ceva mai mult de un kilometru rămas până la sosire, iar tensiunea existentă în pluton şi-ar putea pune din nou amprenta asupra finalului de etapă.

Probleme pentru Cavendish

Etapa a cincea a Turului Franţei a demonstrat că şi cel mai bun sprinter din lume are dificultăţi atunci când nu se bucură de ajutorul unui coleg în ultimul kilometru. Mark Cavendish se aştepta să îi fie greu la această ediţie a Marii Bucle, dar cred că nici el nu bănuia că va întâmpina atât de multe probleme. În doar două etape de sprint, campionul mondial a fost “abandonat” de echipă, iar asta a avut consecinţe directe asupra rezultatelor sale. Practic, ciclistul din Insula Man vede acum că diferenţa dintre perioada Columbia/HTC-Highroad şi perioada Sky e ca de la cer la pământ.

Edvald Boasson Hagen nu îl poate ajuta la sprinturi pe Cavendish, între ei doi nu este suficientă “chimie” ş nici nu va exista, deoarece norvegianul nu are calităţile necesare pentru a fi un bun “lansator”. La Saint-Quentin, purtătorul tricoului curcubeu a rămas doar cu Boasson Hagen în ultimii 1500 de metri, iar apoi de-a dreptul singur cu mai mult de 700 de metri înainte de sosire. Mark Cavendish poate câştiga şi pe cont propriu, însă în anumite condiţii, aşa cum s-a întâmplat la Tournai. Joi, din cauza finişului în uşoară urcare, “Manxman” a fost surclasat de adversari şi a suferit o înfrângere usturătoare, la care nu se aştepta.

S-ar putea ca în tabăra lui Sky lucrurile să nu mai fie atât de roz odată cu eşecul de joi, iar Mark Cavendish să aducă situaţia sa în discuţie. De asemenea, e posibil ca echipa britanică să fi greşit atunci când i-a ales pe cei nouă ciclişti trimişi în Le Tour şi de acest lucru să se fi convins şi campionul mondial, care simte nevoia unui Ben Swift sau Chris Sutton la sprint. Dacă l-ar fi avut pe unul dintre aceştia alături, lucrurile ar fi stat cu totul altfel, iar el nu ar mai fi fost nevoit să sară dintr-o roată în alta.

Cum asta nu s-a întâmplat, Cavendish ar putea pleca din Turul Franţei cu doar un succes, mult sub media din anii anteriori. Acest lucru s-ar putea întâmpla chiar săptămâna viitoare, deoarece din ce în ce mai multe etape montane îşi vor face apariţia, iar britanicul nu va dori să îşi compromită şansele la Jocurile Olimpice de la Londra.

Turul Franţei – etapa a V-a

Imediat după finalul de la Rouen, au început discuţiile în legatură cu ce se va întampla joi. Îşi va lua Mark Cavendish revanşa după căzătura suferită cu puţin timp înainte de sosire? Va face André Greipel dubla? Sau Matthew Goss va trece peste dezamăgirea din zilele precedente şi va bifa prima victorie a carierei în Turul Franţei? Însă toate aceste întrebări s-ar putea dovedi inutile, deoarece sunt şanse mari ca runda care se va încheia la Saint-Quentin să îl aibă drept câştigător pe Peter Sagan.

Etapa este perfect plată, dar o privire mai atentă asupra finalului arată că acolo se află o capcană: ultimul kilometru are pantă medie 3%, iar asta l-ar putea ajuta pe slovac să transforme locul cinci de la Rouen într-un nou succes, unul care i-ar asigura în proporţie de cel puţin 50% tricoul verde, deşi până la finalul cursei mai sunt ceva mai mult de două săptămâni. Totuşi, dacă echipele sprinterilor îşi vor face fără greşeală treaba şi le vor oferi liderilor lor un plasament cât mai bun, atunci aceştia îl pot împiedica pe Sagan să devină primul rutier care realizează tripla la actuala ediţie a Marii Bucle.

Cum finişul nu este într-o porţiune de plat perfect, sprinterii trebuie să îşi aleagă cu atenţie momentul pentru a accelera, în caz contrar riscând să rămână fără energie în ultimii 50 de metri. În cazul în care purtătorul tricoului verde se va impune încă o dată, acesta va deveni cel mai tânăr triplu câştigător de etapă de la René Vietto, în 1934. Spre deosebire de zilele precedente dedicate sprinterilor, nu îl mai iau pe André Greipel la victorie, ci pe Mark Cavendish, deoarece mă aştept la o reacţie de orgoliu din partea campionului mondial, la fel ca în Giro, acolo unde a câştigat etapa de plat imediat următoare celei în care a căzut.