Cafe Roubaix

Unde se poate câştiga sau pierde Il Giro 2012

– Etapele din Danemarca – viraje periculoase, drumuri înguste, vânt puternic şi ploaie, acestea vor fi principalele obstacole pentru rutieri în primele trei zile ale cursei. Acum doi ani, când caravana a plecat din Olanda, căzăturile au fost la ordinea zilei şi doi oameni importanţi au ieşit din calcule: Bradley Wiggins şi Domenico Pozzovivo. Având în vedere că plutonul va fi extrem de tensionat şi crispat, este de aşteptat ca scenariul să se repete şi acum; tocmai de aceea, etapele din nordul Europei vor reprezenta o luptă pentru supravieţuire.

– Etapa a şasea – cicliştii vor ajunge la Porto Sant’Elpidio, după un traseu valonat, care la prima vedere nu ar trebuie să creeze probleme. Însă lucrurile nu vor sta deloc aşa, deoarece mai multe porţiuni ale drumului nu sunt pavate. Nu vor fi chiar bucăţile de strade bianche văzute la precedentele două ediţii, dar o neatenţie acolo îi poate costa pe oamenii de la general minute bune.

– Etapa a 14-a – va fi primul finiş adevărat în căţărare. Cervinia este o căţărare interminabilă, în lungime de 27 de kilometri şi cu o pantă maximă de 12%. Porţiunea cea mai dură va fi între kilometrul 12 şi kilometrul 18, ceea ce înseamnă că acolo vor putea fi văzute atacuri din partea celor care au gânduri la victorie sau la ierarhia generală.

– Etapa a 15-a – deşi ultima ascensiune a zilei este de categoria a doua, aceasta are câteva porţiuni dure pe care se poate face diferenţa. În mod normal, atacanţii vor fi favorizaţi, însă unii dintre favoriţi, dornici să câştige sau să recupereze timp, ar putea avea ceva idei pe Pian dei Resinelli, unde plutonul va ajunge pentru prima dată după jumătate de secol.

– Etapa a 17-a – Passo Valparola, Passo Duran, Forcella Staulanza şi Passo Giau vor face parte din “meniul zilei”. Cele patru căţărări dure, plasate între kilometrul 30 şi kilometrul 168, îi vor solicita din plin pe rutieri, care vor trebui să îşi păstreze energia pentru ultima ascensiune a zilei, unde panta nu va coborî sub 8%. Acela nu va fi obstacolul final, deoarece runda se va încheia la Cortina d’Ampezzo, după o lungă coborâre, care va necesita multă atenţie şi concentrare din partea cicliştilor.

– Etapa a 19-a – o primă selecţie a plutonului se va realiza devreme, încă de pe Passo Manghen, ce le va pune probleme cicliştilor atât la urcare, cât şi la coborâre, una extrem de tehnică. Apoi, după alte două ascensiuni, caravana va ajunge la poalele lui Alpe di Pampeago. După un început mai uşor, panta se va înăspri brusc, iar porţiunile de 16% vor duce la distanţarea multor oameni, pentru asta fiind necesară doar o creştere a ritmului. Un rutier aflat într-o zi bună are toate şansele să le ia adversarilor între un minut şi un minut şi jumătate şi să facă pasul decisiv spre victorie.

– Etapa a 20-a – tricoul roz se va juca sâmbătă, 26 mai. Nici nu avea cum să fie altfel, având în vedere traseul gândit pentru penultima rundă de organizatori, care le-au pregătit rutierilor un meniu cu două feluri: primul este Mortirolo, ce va zgudui serios plutonul, înainte de ascensiunea finală, care va coincide cu cea mai înaltă sosire din istoria Marilor Tururi – 2758 de metri altitudine. Este vorba despre Passo dello Stelvio, căţărare devenită celebră acum mai mult de jumătate de secol, când Fausto Coppi a trecut primul. Numeroasele viraje, plasate de-a lungul celor 22 de kilometri, le vor face viaţa şi mai grea cicliştilor care vor ajunge acolo cu puţine resurse de energie, la capătul a trei săptămâni foarte dificile.

Il Giro 2012 – opt pentru tricoul roz

În mod normal, lupta pentru victorie în Turul Italiei se dă între doi sau trei ciclişti, dar ediţia din acest an pare atât de deschisă, încât este dificil de spus cine vor fi aceia. Tocmai de aceea, am făcut o listă mai lungă a rutierilor care ar putea avea şansa lor la glorie pe parcursul celor trei săptămâni ale Il Giro. De asemenea, mă aştept ca unul sau doi oameni să iasă din calculele pentru tricoul roz după prima săptămână, când etapele de plat şi vântul din Danemarca îşi vor cere tributul.

Ivan Basso – 22 de zile de cursă; 0 victorii

Toamna trecută, după ce traseul din Il Giro a fost făcut public, rutierul lui Liquigas a declarat că ţinteşte un al treilea succes, care i-ar asigura intrarea în legendă. Din păcate, primele patru luni din 2012 nu au mers deloc bine pentru Ivan Basso, care a încheiat puţine curse şi chiar s-a accidentat la genunchi în Turul Cataluniei, fiind nevoit să ia o pauză de câteva zile. Pe de altă parte, italianul are două avantaje: se bucură de o echipă foarte puternică, iar etapele decisive vor veni doar în a doua jumătate a ultimei săptămâni. În plus, “motorul diesel” al lui Basso se pliază perfect pe ultimele două finişuri în căţărare, Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio.

John Gadret – 18 zile de cursă; 0 victorii

Surpriza plăcută a ediţiei precendente, francezul nu s-a făcut remarcat sezonul acesta decât în câteva concursuri de ciclo-cross. Mai mult, în cele două curse pregătitoare pentru Giro, el a înregistrat rezultate slabe: locul 19 în Turul Trentino şi locul 44 în Turul Romandiei. Pentru Gadret, ediţia de acum va reprezenta momentul adevărului, el fiind obligat să confirme excelenta clasare din 2011. Un rol important în parcursul francezului l-ar putea avea colegul său de la AG2R, Hubert Dupont, care a arătat în trecut că este un ajutor de nădejde pe munte.

Roman Kreuziger – 19 zile de cursă; 0 victorii

Anul trecut, la prima participare din carieră în Turul Italiei, Roman Kreuziger a terminat pe locul cinci. Sezonul acesta, are şanse mari să încheie peste acea poziţie, fiind avantajat de un traseu care i se potriveşte mult mai bine. Deşi nu are nicio victorie în 2012, cehul în vârstă de 25 de ani a crescut frumos de la o cursă la alta, ceea ce arată că şi-a gândit perfect pregătirea pentru Il Giro. O evoluţie foarte bună în etapele de contratimp şi o cursă inteligentă pe munţi îi pot aduce lui Kreuziger primul podium din carieră într-un Mare Tur.

Domenico Pozzovivo – 20 de zile de cursă; 2 victorii

Un căţărător “de buzunar”, Pozzovivo s-a impus recent în Turul Trentino, dar succesul de acolo nu îl recomandă neapărat la o clasare importantă şi în Corsa Rosa, deoarece există riscul ca rutierul echipei Colnago să îşi fi atins vârful de formă prea devreme. În plus, italianul este predispus căzăturilor, drept dovadă pentru asta stând cele trei abandonuri înregistrate în precedentele cinci participări în Il Giro. Entuziasmant în Trentino, micuţul ciclist originar din provincia Matera ar putea fi unul dintre cei care vor “dinamita” cursa în etapele montane, dacă îşi va păstra forma din luna aprilie.

Joaquim Rodriguez – 25 de zile de cursă; 4 victorii

Spaniolul a fost prezent şi anul trecut în Turul Italiei, când a terminat pe poziţia a patra. Atunci, “Purito” şi-a intrat mai greu în formă şi este posibil ca acest lucru să îl fi costat un loc pe podium. Triumfător luna trecută în Flèche Wallonne, Joaquim Rodriguez va fi clar unul dintre protagonişti, mai ales că îl va avea alături pe “locotenentul” lui cel mai bun, Daniel Moreno. Avantajat de faptul că există doar 40 de kilometri de contratimp individual, ibericul în vârstă de 32 de ani se va folosi de explozia sa fantastică în finişurile scurte în căţărare, dar va trebui să nu dezamăgească pe căţărările lungi, aşa cum s-a întâmplat în Vuelta din 2011, când a pierdut orice şansă la podium tocmai din această cauză.

Jose Rujano – 19 zile de cursă; 0 victorii

Venezueleanul reprezintă un caz aparte: în 2005, când rula tot pentru Gianni Savio, s-a impus la Sestriere, a obţinut tricoul verde şi a terminat pe trei la general. Apoi, din cauza pretenţiilor financiare exagerate şi a sfaturilor proaste primite, cariera sa a intrat pe o pantă descendentă şi Rujano părea să nu mai aibă niciun viitor în Europa. Din fericire pentru el, tot Androni Giocattoli i-a oferit o nouă şansă şi Rujano nu a dezamăgit, impunându-se la ediţia din 2011 a Il Giro pe Grossglockner. Acum, aşteptările sunt mult mai mari din partea lui, deoarece este văzut ca un candidat extrem de serios la podium. Un rezultat bun al rutierului sud-american depinde de doi factori: să nu piardă timp în etapele din Danemarca şi să nu cedeze impulsului de a ataca imediat cum drumul urcă.

Michele Scarponi – 22 de zile de cursă; 0 victorii

Prin locul secund obţinut pe şosea în 2011, când doar Alberto Contador a fost mai bun ca el, liderul lui Lampre a demonstrat că este unul dintre cei mai puternici ciclişti italieni ai momentului. Foarte rezistent pe munte, cu o evoluţie relativ bună la contratimp şi o echipă din care nu vor lipsi Damiano Cunego şi Przemysław Niemiec, Michele Scarponi pare să aibă mai multe atuuri decât Ivan Basso. În plus, el a dat impresia că se află într-un punct mai avansat cu pregătirea, iar toate aceste detalii s-ar putea dovedi decisive în momentele-cheie ale cursei. Un eventual succes l-ar consacra pe Scarponi, care a spus în mai multe rânduri că nu se consideră învingătorul ediţiei cu numărul 94.

Frank Schleck – 26 de zile de cursă; 0 victorii

Pentru mulţi, forma luxemburghezului este o necunoscută. Acesta a început anul cu gândul la Turul Franţei, dar problemele de sănătate ale lui Jakob Fuglsang şi lipsa de rezultate cu care se confruntă RadioShack-Nissan l-au trimis în Il Giro, unde va fi căpitanul echipei. Frank Schleck revine aici la şapte ani de la precedenta participare, iar Johan Bruyneel speră să mai dea o lovitură de maestru, la fel ca în 2008, atunci când a câştigat tricoul roz cu Alberto Contador, deşi acesta a fost chemat la start de pe plajă. Pentru Frank Schleck, participarea în Corsa Rosa ar putea reprezenta marea şi unica şansă a carierei de a se impune într-un tur major. Rămâne de văzut în ce măsură va profita de ea.

Frank Schleck, liderul lui RadioShack-Nissan în Giro?

Scriam în urmă cu doar o zi despre problemele cu care echipa luxemburgheză se confruntă pe plan intern în acest sezon. La cele menţionate, vineri a mai apărut una: Jakob Fuglsang, omul de clasament general al lui RadioShack-Nissan pentru Turul Italiei, nu va mai lua startul în cursa peninsulară, din cauza unei afecţiuni la genunchiul stâng. De atlfel, danezul s-a retras din Turul Romandiei înainte de a începe etapa a treia şi a declarat că durerile extrem de puternice îi fac imposibilă participarea în Il Giro.

Cine să fie în aceste condiţii liderul unei echipe aflate în nevoie mare de rezultate? Ziarul luxemburghez L’Essentiel spune că Frank Schleck va fi trimis în Corsa Rosa, chiar dacă el a respins această variantă în mai multe rânduri. În vârstă de 32 de ani, fostul câştigător al Turului Elveţiei a concurat o singură dată în Turul Italiei, la ediţia din 2005, când a terminat pe locul 42. Sezonul acesta, Frank Schleck are 26 de zile oficiale în picioare şi aproximativ 3900 de kilometri parcurşi – parametri buni, însă problema sa este că nu ţintea Il Giro.

În fine, nu pot să nu remarc un lucru: printre atâtea ghinioane, Joahn Bruyneel mai are parte şi de noroc. În iarnă, belgianul sugera posibilitatea ca cel mai mare dintre fraţii Schleck să meargă în Turul Italiei, însă acesta nu a fost de acord, la fel cum nici Andy nu a văzut cu ochi buni ideea managerului formaţiei de a-i despărţi. Acum, forţat de împrejurări, Bruyneel ar putea să îl trimită pe Frank în Giro, caz în care participarea acestuia în Turul Franţei ar fi serios pusă sub semnul întrebării. Dacă se va întâmpla asta, Bruyneel se poate considera mulţumit: după Kim Andersen, poate scăpa şi de Frank, astfel încât să aibă control total asupra lui Andy Schleck în Marea Buclă.