Rutierul săptămânii
Dacă există o echipă recunoscută pentru interesul acordat tinerilor ciclişti, descoperirea, dezvoltarea şi promovarea lor, atunci aceasta este Topsport Vlaanderen. De două decenii, de când a apărut, gruparea belgiană i-a lansat pe Tom Steels, Leif Hoste, Bjorn Leukemans, Thomas De Gendt sau Sep Vanmarcke. Mai recent, Topsport i-a crescut pe Tom Van Asbroeck, Kenneth Vanbilsen şi Yves Lampaert, cu toţii găsindu-şi, datorită rezultatelor din 2014, contracte mai bune pentru sezonul viitor. Nu şi Jelle Wallays, care a fost afectat probleme de sănătate, ce l-au împiedicat să îşi pună în valoare potenţialul arătat la tineret.
Asta până duminică, atunci când rutierul originar din Flandra a plecat într-o evadare formată la puţin timp de la startul clasicei Paris-Tours şi a rezistat până la capăt, alături de Thomas Voeckler, pe care l-a învins la sprint. Ce a impresionat la Wallays a fost nu doar că a stat în frunte mai bine de 200 de kilometri, dar că nu a cedat jocurilor psihologice ale mult mai experimentatului său adversar, evitând să treacă la trenă atunci când acesta i-a cerut-o şi asigurându-se că astfel va putea sprinta din cea mai bună poziţie.
La 25 de ani, Jelle Wallays a devenit nu doar cel dintâi rutier al unei echipe Pro Continentale triumfător în Paris-Tours, dar şi primul ciclist care a câştigat cursa din Hexagon atât ca amator, cât şi ca profesionist. Practic, victoria de săptămâna trecută reprezintă un nou start în cariera belgianului, datorită căruia visul său, de a concura pentru o echipă de World Tour, poate deveni realitate mai repede decât s-ar fi aşteptat.
Cafe Roubaix 