Secundele lui Froome
În etapa întâi din Turul Franţei 1993, încheiată la Les Sables-d’Olonne, Miguel Indurain l-a învins la un sprint intermediar pe Laurent Jalabert, lupta dintre ei fiind catalogată la acea vreme ca una cel puţin ciudată. Exact un deceniu mai târziu, Lance Armstrong, liderul Marii Bucle, simţea în spate răsuflarea tăioasă a lui Jan Ullrich, aşa că a decis să obţină câteva bonificaţii la un sprint intermediat din etapa a 18-a, însă germanul a fost mai puternic şi i-a luat deţinătorului trofeului o secundă, care a avut rolul de a menţine suspansul pentru clasamentul general până în penultima zi a cursei.
Miercuri, în etapa a cincea din Vuelta, Chris Froome a surprins pe toată lumea la Campillos, cu aproximativ 60 de kilometri înainte de final, când a accelerat din pluton împreună cu germanul Christian Knees şi a înhăţat două secunde de bonificaţie la ultimul sprint intermediar al rundei, acţiunea sa având darul de a-l enerva pe Nacer Bouhanni, aflat în căutarea unor puncte care să îi dea speranţe la câştigarea tricoului verde. Datorită acelor secunde, Froome a urcat un loc la general, pe 13, însă mai important decât acest salt de o singură poziţie este de ce a iniţiat britanicul acea acţiune rar întâlnită la un favorit dintr-un Mare Tur.
Imediat după sprint, mulţi au speculat că rutierul lui Sky are o slăbiciune de care este conştient, iar asta l-a făcut să plece pentru cele două secunde, în ciuda faptului că nu l-au ajutat prea mult. Alţii au fost de părere că Froome, conştient că un Tur poate fi pierdut pentru puţin – aşa cum s-a întâmplat în 2011, când Juan Jose Cobo l-a învins la o diferenţă de doar 13 secunde – a arătat că este hotărât să lupte pentru fiecare firimitură, oricât de ridicol ar părea asta. Foarte probabil, ciclistul originar din Kenya nu ştie la ce nivel se află, şi în acelaşi timp, a simţit că Nairo Quintana e omul de învins la această ediţie. Tocmai de aceea, la fel ca Alberto Contador, care încearcă să îşi creeze o oportunitate atunci când nimic nu o anunţă, şi fostul câştigător al Turului Franţei este decis să profite de fiecare situaţie, cel puţin până când va primi câteva răspunsuri pe munte.
Cafe Roubaix 
Cand Froome merge sa ii fure punctele lui Bouhanni, Matthews are dreptate: ” I thought the red jersey would have got a bit more respect but there’s not much respect in this peloton. „
Nu sunt de aceeasi parere. In ciclism, asa cum s-a vazut si in etapa a patra din Turul Colorado, nu este loc de cadouri. Fiecare isi urmeaza propriul interes, ceea ce e normal. Matthews s-a plans pentru ca la final a fost incomodat, dar cati sprinteri nu isi dau coate si umeri la o sosire? E ridicol ce dorea, sa fie lasat sa zburde pe ultimii metri, doar pentru ca era lider la general.
Adica tot mai e respect? 🙂 Asta cu fiecare isi urmeaza interesul e „dog eats dog”, pana la urma duce la ceea ce lumea numeste curse de juniori, cand fiecare trage cum il duce capul (si contractul) sau dueluri clasice, dar tind sa cred ca prima optiune e mai realista.