Clasica San Sebastian 2014
A 34-a ediţie a cursei de o zi, cea mai importantă de acest gen din Spania, propune un traseu mai scurt (219,2 kilometri), dar mult mai dificil decât până acum, care îi favorizează nu doar pe rutierii de Ardeni, ci şi pe căţărătorii puri. Primul obstacol va fi Alto de Iturburu, însă acesta nu avea un impact asupra plutonului, deoarece apare devreme, în primii 60 de kilometri. În a doua jumătate a Clasicei San Sebastian îşi va face apariţia Jaizkibel (7,8 kilometri, pantă medie 5,8%), care va fi urmată, la scurt timp, de Arkale (2,7 kilometri, pantă medie 6,3%).
Această combinaţie va duce la distanţarea unor rutieri şi poate la câteva atacuri, însă lucrurile serioase vor veni odată cu a doua trecere peste Jaizkibel şi Arkale. Totuşi, nu favoriţii vor fi cei care vor ieşi la suprafaţă, deoarece ultima trecere peste Arkale vine mai devreme decât la ediţia precedentă, ascensiunea fiind urmată de o lungă porţiune de fals plat. Pe de altă parte, e posibil ca ritmul să fie foarte ridicat în fruntea plutonului, astfel încât mulţi dintre puncheuri să fie scuturaţi. Apoi, rutierii vor intra în San Sebastian, unde vor trece peste linia de sosire şi vor începe un circuit în lungime de 16,2 kilometri.
La jumătatea acestuia, se va urca pe Bordako Tontorra, căţărare care nu a mai fost folosită până acum. Bordako Tontorra are 2,5 kilometri lungime, pantă medie 9% şi pantă maximă 20%, iar acele porţiuni se pot dovedi decisive pentru stabilirea învingătorului. În mod normal, se va ajunge într-un grup numeros la baza lui Bordako, dar diferenţele se vor face imediat, mulţi urmând să întâmpine probleme pe dificilele porţiuni ale ascensiunii basce. Din vârf, mai rămân 7,3 kilometri până la sosire, împărţiţi între o coborâre destul de tehnică şi o porţiune de plat, care se va încheia pe celebrul Boulevard.
Şi vremea va juca un rol important în cursa de sâmbătă: pe parcurs se anunţă ploaie, iar mai apoi, odată ce vor începe căţărările, cicliştii vor avea parte de vânturi laterale, dar şi de vânt de faţă. Dacă prognoza se respectă şi vântul va bate astfel pe Bordako Tontorra, atacurile nu vor mai putea duce la diferenţe însemnate, caz în care victoria s-ar putea decide în urma unui sprint dintr-un grup redus, scenariu ce nu a mai fost văzut din 2010, când victorios a fost Luis Leon Sanchez.
Favoriţii
Peter Sagan este considerat de mulţi principalul favorit, în ciuda faptului că va debuta în Clasica San Sebastian. Slovacul vine din Turul Franţei, unde nu a câştigat nicio etapă, iar acum va fi extrem de motivat să facă uitată dezamăgirea de acolo şi să îşi treacă în palmares a treia victorie într-o cursă importantă de o zi, după E3 Harelbeke şi Gent-Wevelgem. Problema lui Sagan este că va fi din nou un om supravegheat şi îi va fi dificil să se desprindă de adversarii săi. Tot cu gând de revanşă vor veni şi Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez, care au avut un Tur al Franţei sub aşteptări; dintre cei doi, ciclistul Katushei va fi avantajat de ultima ascensiune, pe care poate pune secunde bune între el şi oponenţi.
Învingător în Liège–Bastogne–Liège, Simon Gerrans va fi un alt rutier de urmărit, mai ales că australianul nu este obligat să atace, ci doar să stea în roata celorlalţi şi să sprinteze. Pe de altă parte, dacă ritmul cursei va fi foarte ridicat, iar atacurile vor fi la ordinea zilei, e greu de crezut că Gerrans va mai ajunge să lupte pentru victorie. În cazul în care acesta va avea probleme, Orica-GreenEdge poate miza pe Michael Albasini, elveţianul fiind un outsider periculos. Gerrans şi Albasini vor fi susţinuţi de fraţii Yates, Adam şi Simon, ce se pot dovedi importanţi pe finalul cursei, dacă vor ajunge acolo.
În teorie, BMC va miza pe Greg Van Avermaet, şi nu pe un Philippe Gilbert care nu a mai concurat din luna iunie, deşi nu ar fi exclus ca fostul campion al Belgiei să devină pe parcurs liderul echipei americane, ce îl va mai avea acolo şi pe Tejay van Garderen. Pentru cei doi rutieri de clasice, problema s-ar putea dovedi dealul final, cu ale sale pante de 20%, pe care pot fi distanţaţi. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Daniel Martin, căruia i se potriveşte Bordako Tontorra, minusul irlandezului fiind altul: nu a mai participat într-o cursă de aproape trei săptămâni şi nu se află în cea mai bună formă.
Tony Gallopin este deţinătorul trofeului, dar francezului îi va fi greu să repete succesul din 2013, când a surprins pe toată lumea. Asta nu înseamnă că nu va fi un protagonist, mai ales după evoluţia foarte bună din Marea Buclă. Gallopin va ieşi la atac, însă rămâne de văzut dacă va mai putea face diferenţa, la fel ca anul trecut. În afară de el, Lotto-Belisol îi mai are pe Jelle Vanendert şi Tim Wellens, cu un plus pentru ultimul, care a impresionat în Turul Valoniei, unde a ieşit mereu la atac.
Rutierilor care vin la start după ce au concurat în Turul Franţei li se pot aplica două scenarii: fie vor fi într-o formă foarte bună, fie vor fi storşi de energie şi nu se vor număra printre actorii principali. Asta va fi valabil şi pentru Romain Bardet, ocupantul locului zece din Liège–Bastogne–Liège, care ar putea fi surpriza cursei, cu condiţia să arate forma din a doua jumătate a lunii iulie. Bardet va fi un outsider, la fel ca Simon Geschke, Ramunas Navardauskas, Bauke Mollema sau Zdenek Stybar (aflat la un nivel excelent), alţi rutieri care pot da lovitura pe finalul cursei de sâmbătă.
Date statistice
– Marino Lejaretta are cele mai multe victorii, trei, obţinute între 1981 şi 1987
– Clasamentul pe naţiuni este condus de Spania, cu 12 succese
– Doi ciclişti din afara Europei au câştigat cursa: Raul Alcala (Mexic) şi Lance Armstrong (S.U.A.)
– Ultimul câştigător de Mare Tur care s-a impus în Clasica San Sebastian este Laurent Jalabert (2002)
– În afară de Spania, singura naţiune ce a mai monopolizat podiumul la o ediţie a fost Italia, în urmă cu 11 ani
– Cea mai mare diferenţă între primul şi al doilea clasat a fost înregistrată în 1990, atunci când Miguel Indurain l-a învins pe Laurent Jalabert pentru două minute şi 24 de secunde
– Niciun purtător al tricoului curcubeu nu şi-a adjudecat clasica din Spania
– Alejandro Valverde, Philippe Gilbert şi Tony Gallopin sunt cei trei câştigători prezenţi la start
– Cel mai tânăr învingător din istorie este elveţianul Niki Ruttimann (22 de ani); la polul opus se află Laurent Jalabert (33 de ani)
Au vreo sansa Carlos Verona si Alexey Lutsenko. Mi-ar placea ca macar unul dintre ei sa faca o figura frumoasa. Lutsenko a fost campion mondial de tineret, atunci cand s-a terminat pe Cauberg.