Cafe Roubaix

Rutierul săptămânii

Vincenzo Nibali a scris istorie în iulie, trecându-şi în palmares al treilea Mare Tur al carierei, şi merită să fie desemnat ciclistul lunii, însă rutierul săptămânii nu are cum să nu fie Jean-Christophe Peraud, una dintre cele mai mari surprize din istoria recentă a Marii Bucle. Prezent la start ca unul dintre liderii lui AG2R şi cu gândul de a termina între primii zece, francezul a făcut cursa vieţii şi a devenit primul francez din ultimii 17 ani care a terminat pe locul secund, o performanţă remarcabilă pentru un om care a devenit profesionist în 2010.

Venit în ciclismul pe şosea din mountain bike, Peraud a debutat alături de Omega Pharma-Lotto, în 2009, şi potenţialul său a devenit evident încă din primul sezon, când a obţinut clasări remarcabile în Paris-Nisa, Turul Ţării Bascilor sau Turul Poloniei. Doi ani mai târziu, pe când se afla deja la AG2R, a luat pe toată lumea prin surprindere în Turul Franţei, cu un impresionant loc nouă la general, care l-a făcut să creadă că poate mai multe. Din nefericire, lucrurile nu au mers mereu aşa cum şi-a dorit ciclistul din Hexagon, care a avut probleme la următoarele două participări, terminând pe 44 în 2012 şi abandonând un an mai târziu, din cauza unei fracturi de claviculă, suferită în ultimul contratimp individual.

În Turul Franţei din acest an, Jean-Christophe Peraud a mers excelent pe munte, terminând în top zece toate etapele încheiate în căţărare, dar asta nu a însemnat că a scăpat de probleme, o pană în penultima etapă şi o căzătură în care a fost implicat chiar pe Champs-Élysées, cu 40 de kilometri înainte de final, făcându-l să aibă emoţii uriaşe pentru locul secund ocupat la general, pentru care a muncit enorm, mai ales în a treia săptămână, când a părut la capătul puterilor. Până la urmă, ciclistul lui AG2R a ajuns cu bine la sosire şi a dat frâu liber emoţiilor, la fel ca la Perigueux, acolo unde a plâns fără încetare ore bune după contratimp. Apoi, a urcat pe podium şi a trăit cel mai frumos moment al carierei, unul care este cu atât mai dulce, cu cât şansele de a fi repetat sunt infime.