Ziua Franţei
Ultimele două decenii au fost, de cele mai multe ori, dificile pentru rutierii din Hexagon, în special în cursa preferată a acestora, Marea Buclă. Din cauza dopajului scăpat de sub control, mulţi ciclişti valoroşi nu au avut nicio şansă la un rezultat bun în Le Tour, fiind nevoiţi să se mulţumească doar cu victorii de etapă. Acum câţiva ani, lucrurile au început să se schimbe în bine pentru francezi, iar aceştia au redevenit protagonişti în ierarhia generală. Mai întâi, în 2011, a venit un loc patru al lui Thomas Vockler, iar un an mai târziu, un tânăr, Thibaut Pinot, a surprins pe toată lumea cu succesul obţinut la Porrentruy şi locul zece pe care a terminat cursa.
Treptat-treptat, noua generaţie franceză a ieşit la suprafaţă şi a început să conteze în toate competiţiile pe etape, nu doar în Turul Franţei. Astfel, s-a ajuns ca în 2014, este adevărat, profitând şi de o conjunctură favorabilă, francezii să devină pretendenţi la podium în cursa de de pe teren propriu, lucru de neimaginat în urmă cu un deceniu. După o evoluţie din ce în ce mai bună de la o săptămână la alta, după ce au trecut de Vosgi, Alpi şi Pirinei, Jean-Christophe Peraud şi Thibaut Pinot s-au prezentat extrem de încrezători înaintea celei mai importante zile din carieră, doar un contratimp în lungime de 54 de kilometri aflându-se între ei şi o clasare pe podium.
Sâmbătă, 26 iulie, ambii ciclişti au făcut cel mai bun contratimp din carieră, lucru ce i-a ajutat să termine pe doi, respectiv pe trei, rezultate pe care francezii nu le-au mai văzut din 1984, atunci când se bucurau de una dintre cele mai valoroase generaţii avute vreodată, iar Laurent Fignon şi Bernard Hinault ocupau primele două locuri la general. Pe lângă Peraud şi Pinot, care şi-a adjudecat şi tricoul alb, nu trebuie uitat nici Romain Bardet, un alt tânăr foarte promiţător, clasat pe şase. Datorită acestora, francezii pot visa că nu va mai trece mult până când un rutier de-al lor va câştiga tricoul galben. Greul, însă, de abia acum începe.
Cafe Roubaix 