Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Turul Elveţiei 2014

Turul Elvetiei 2014

Ultima cursă de World Tour programată înainte de Turul Franţei, Turul Elveţiei nu adună la start cele mai mari nume, dar se anunţă a fi o competiţie extrem de spectaculoasă, deoarece mulţi rutieri din noua generaţie şi-au anunţat prezenţa şi sunt dornici să obţină un rezultat bun. În plus, traseul e extrem de ofertant şi promite să ofere oportunităţi tuturor tipurilor de ciclişti. Competiţia va începe la Bellinzona, cu un contratimp individual în lungime de 9,4 kilometri, ce are o ascensiune plasată în a doua jumătate; nu doar aceea (2,5 kilometri, pantă medie 7%) va fi importantă, ci şi coborârea, pe care se pot câştiga sau pierde secunde serioase.

Ziua secundă va veni cu patru căţărări repertoriate, însă acestea nu vor avea niciun impact asupra clasamentului general, deoarece vin departe de final, şi tot ce vor face va fi să subţieze plutonul şi să asigure un final la sprint dintr-un grup redus. Etapa următoare se va termina în căţărare, dar va fi perfectă pentru o evadare, deoarece e de munte mediu, fără prea mari dificultăţi, în timp ce runda a patra le va da o şansă sprinterilor prezenţi aici, cu menţiunea că va fi un sprint atipic, pentru că drumul urcă pe final. Tot sprinterii vor fi în prim-plan şi o zi mai târziu, la Buren, acolo unde îşi vor încheia socotelile cu cea de-a 78-a ediţie a Turului Elveţiei.

Etapa a şasea va aduce o nouă oportunitate pentru atacanţi, însă nu ar fi deloc exclus ca unele echipe să controleze evadarea şi acţiunile care vor fi iniţiate pe ultima ascensiune a zilei, cu ceva mai mult de 12 kilometri înainte de sosire, astfel încât să se ajungă la pluton, iar victoria să fie decisă din nou pe final. Apoi, ultimele trei zile vor aduce şi cele mai interesante bătălii pentru tricoul galben. Mai întâi, favoriţii vor lupta într-un contratimp individual valonat, în lungime de 24,7 kilometri, care va avea loc în jurul oraşului Worb, aflat pentru prima dată pe harta cursei.

Etapa a opta îi va duce pe rutieri pe Verbier, acolo unde se va ajunge pentru a şasea oară în ultimii 14 ani. Verbier are zece kilometri lungime, cei mai dificili fiind primii opt, care au o pantă medie de 7,2%. Atacurile trebuie să apară acolo, deoarece penultimul kilometru este în coborâre, înainte ca drumul să înceapă să urce din nou, la o pantă medie de 6,6%. Etapa finală va fi şi cea mai dură de la această ediţie, cu patru ascensiuni repertoriate: Veysonnaz, St.Martin, Eischoll şi Saas-Fee. Ultima căţărare are 21 de kilometri lungime şi o pantă maximă ce ajunge la aproape 10%, în două rânduri. Pe Saas-Fee sunt şanse să se realizeze diferenţe mari, iar ecarturile din zilele anterioare să fie recuperate cu uşurinţă.

Favoriţii

Rui Costa încă nu a obţinut o victorie în 2014, dar este încrezător că se va impune în Turul Elveţiei şi va deveni primul rutier cu trei succese consecutive aici. Recent, portughezul a declarat că se află în cea mai bună formă a sezonului, însă rămâne de văzut dacă asta va fi suficient pentru a câştiga cursa, mai ales că traseul este mult mai dificil decât la ediţiile precedente. Pentru campionul mondial, un succes în cursa din Ţara Cantoanelor va conta mult nu doar pentru a sparge gheaţa în tricoul curcubeu, dar şi pentru a avea un moral ridicat la startul Turului Franţei, acolo unde va ţinti clasamentul general, pentru prima oară în carieră.

Învingător în 2008, Roman Kreuziger speră să reediteze acel succes, mai ales că aceasta va fi ultima sa ocazie să o conducă pe Tinkoff-Saxo în prima jumătate de sezon, urmând ca apoi să redevină “locotenentul” lui Alberto Contador. Deşi se află într-o formă bună, Kreuziger are un handicap important în această cursă – echipa slabă – ce îl poate trăda în momentele-cheie. Nu acelaşi lucru se poate spune despre Bradley Wiggins, care se va baza pe oameni ca Joe Dombrowski, Dario Cataldo, Peter Kennaugh sau Philip Deignan. Britanicul va fi motivat să demonstreze că merită să meargă în Turul Franţei, însă problema sa o reprezintă căţărările, teren unde e mult sub adversarii săi, neavând explozia necesară pentru a răspunde atacurilor. De asemenea, rămâne de văzut dacă Wiggins va fi liderul lui Sky, în condiţiile în care columbianul Sergio Haneo va reveni în curse după o pauză de câteva luni şi îi este net superior pe munţi.

Olandezul Bauke Mollema, ocupantul locului secund la ediţia precedentă, va fi un alt om de luat în seamă, mai ales că se prezintă la start după un cantonament montan şi va fi susţinut de Steven Kruijswijk, care a participat recent în Giro. Tot de acolo vine şi Cadel Evans, însă este greu de crezut că australianul poate spera la mai mult de un top cinci, chiar şi podiumul părând un obiectiv îndrăzneţ. Dacă fostul campion mondial va pune punct primei jumătăţi de an cu această ocazie, fraţii Schleck vor căuta să îşi relanseze sezonul şi să arate că merită să facă parte din echipa pe care Trek Factory Racing o va trimite în Marea Buclă. Deşi nu vor fi favoriţi, cei doi vor fi printre cei mai urmăriţi ciclişti.

Nu mai puţin de 16 rutieri elveţieni vor fi în cursă, iar speranţele gazdelor vor sta în Mathias Frank, autor al unui sezon foarte bun, de-a lungul căruia a obţinut un succes şi trei clasări în top cinci la general: Criteriul Internaţional, Turul Romandiei şi Turul Bavariei. Anul trecut, actualul ciclist al lui IAM a venit pe cinci, iar dacă va avea forma arătată în ultimele săptămâni, poate obţine un rezultat similar şi acum. Alţi rutieri ce ar mai putea avea un cuvânt important de spus sunt Warren Barguil, Lawson Craddock, Rohan Dennis, Domenico Pozzovivo sau Thibaut Pinot.

În Turul Elveţiei, şi sprinturile vor fi foarte interesante, deoarece mulţi dintre actorii principali vor merge în Turul Franţei, peste mai puţin de o lună. Cu victorii în precedentele două curse pe etape în care a participat, Mark Cavendish va căuta să obţină măcar un succes aici, însă misiunea sa va fi dificilă, chiar dacă din echipa lui Omega Pharma-Quick Step nu vor lipsi Tom Boonen, Matteo Trentin şi Mark Renshaw. Peter Sagan, John Degenkolb, Alexander Kristoff şi Sacha Modolo vor fi principalii adversari ai britanicului, toţi fiind conştienţi că o victorie aici contează mult pentru moralul pe care îl vor avea în Le Tour.

Date statistice

– Italianul Pasquale Fornara deţine recordul de victorii la general, patru, obţinute între 1952 şi 1958

– Fornara e şi ciclistul cu cele cu cele mai multe zile petrecute în tricoul de lider al ierarhiei generale, 18

– Clasamentul naţiunilor este condus de Elveţia, care a adunat 23 de succese

– Doar patru ciclişti din afara Europei s-au impus până acum: Phil Anderson (Australia), Andy Hampsten (S.U.A.), Alexandre Vinokourov (Kazahstan) şi Levi Leipheimer (S.U.A.)

– Ultimul purtător de tricou curcubeu care şi-a adjudecat cursa e olandezul Hennie Kuiper, în 1976

– Elveţienii Hugo Koblet şi Ferdi Kubler se află pe primul loc în ierarhia etapelor câştigate, cu câte 11 victorii

– Zurich este oraşul care a figurat de cele mai multe ori pe harta cursei

– În afară de Elveţia, o singură ţară a mai monopolizat podiumul – Italia – la ediţia din 1954

– Belgianul Daniel Willems deţine recordul pentru cele mai multe etape câştigate la aceeaşi ediţie, şase, în 1980

– În 1941, Josef Wagner şi Werner Buchwalder au încheiat în acelaşi timp, victoria revenindu-i primului

– Cea mai mare diferenţă a fost înregistrată în 1947, când Gino Bartali l-a învins pe Giulio Bresci pentru 21 de minute şi 16 secunde

– 1991 este anul în care a avut loc cea mai lungă ediţie, 1921 de kilometri; cea mai scurtă ediţie s-a desfăşurat în 1941, doar 606 kilometri

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: