Turul Flandrei 1951: un italian devine “Leu al Flandrei”
În aproape patru decenii trecute de la înfiinţarea Turului Flandrei, un singur rutier din afara Belgiei a obţinut o victorie, elveţianul Henri Suter, în 1923. Explicaţia este simplă: nu doar că marii ciclişti străini evitau pavatele şi vremea capricioasă de acolo, dar şi atunci când veneau, puţine erau de făcut în faţa belgienilor care cunoşteau atât de bine drumurile şi dădeau de fiecare dată totul, Turul Flandrei fiind cea mai importantă cursă a sezonului pentru ei. Astfel, pe lângă succesul lui Suter, doar patru locuri pe podium le-au revenit non-belgienilor în acea perioadă.
Lucrurile au început să se schimbe la finalul anilor ‘40, odată cu prezenţa lui Fiorenzo Magni, a cărui serie de victorii a fost atât de surprinzătoare, ofensatoare şi de neconceput pentru gazde, încât Karel Van Wijnendaele, directorul clasicei, a avut grijă să amintească doar în treacăt despre ea în cartea de istorie a Turului Flandrei. După ce italianul s-a impus în 1949 (când învinsul său a fost unul dintre cei mai iubiţi ciclişti flamanzi din toate timpurile, Briek Schotte) şi 1950, belgienii sperau că nu vor mai trebui să asiste la un nou triumf al lui Magni, iar pentru asta îşi puneau speranţele în Rik Van Steenbergen (câştigătorul din 1944 şi 1946).
Ediţia din 1951 a Turului Flandrei (Gent – Wetteren, 274 de kilometri) a avut un debut foarte nervos, ritmul dus în pluton luându-i pe mulţi prin surprindere şi ducând la realizarea unei selecţii serioase după puţin mai mult de o oră de la startul cursei. Apoi, la Ingelmunster, un grup de nouă oameni s-a desprins de pluton, între cei prezenţi acolo aflându-se Van Steenbergen, Raymond Impanis, dar şi Fiorenzo Magni. Italianul, campion naţional la acea vreme, a trecut în frunte, nu s-a uitat deloc peste umăr şi a imprimat o viteză atât de ridicată, în special pe dealurile cu pantă de peste 10%, încât adversarii săi, unul câte unul, au fost distanţaţi. Astfel, când mai erau 75 de kilometri, Magni s-a trezit singur în faţă, o situaţie cu care se întâlnise şi în urmă cu un an.
Rutierul echipei Ganna a continuat să forţeze şi să îşi croiască drum printre miile de belgieni prezenţi pe marginea drumului, cărora nu le venea sa creadă că istoria se repetă. La Wetteren, oraşul ce găzduia finalul, Fiorenzo Magni a sosit cu un avans de peste cinci minute în faţa următorului clasat, francezul Bernard Gauthier, şi a devenit primul şi singurul “Leu al Flandrei” din afara Belgiei (titulatură acordată cicliştilor cu trei victorii). Perioada în care acesta a dominat Turul Flandrei rămâne până astăzi cea mai lungă din istoria cursei fără un succes belgian.
Cafe Roubaix 