Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Milano-San Remo 1966: primul Monument al “Canibalului”

Sezonul de debut al lui Eddy Merckx la profesionişti – 1965 – nu a fost deloc pe placul belgianului, în ciuda faptului că acesta a bifat câteva rezultate importante. Principala problemă a fost atmosfera ostilă întâlnită la echipă – Solo-Superia – acolo unde Rik Van Looy nu doar că îşi simţea ameninţat statutul, dar îl avea ca protejat pe Ward Sels, pe care încerca în permanenţă să îl promoveze, în dauna mai tânărului şi mai talentatului său compatriot. Tocmai de aceea, impresarul lui Merckx, celebrul Jean Van Buggenhout, a decis că lui Merckx nu i-ar strica să schimbe echipele. Astfel, acesta a început sezonul 1966 în Franţa, alături de Peugeot.

Gaston Plaud, managerul formaţiei din Hexagon, i-a arătat belgianului că are încredere în el, trecându-l pe lista de start pentru Milano-San Remo, primul Monument din cariera lui. Fără să fie timorat de prezenţa sa în “La Primavera”, Eddy Merckx a fost unul dintre cei mai activi ciclişti din pluton: pe Capo Berta, a răspuns imediat atacului dat de Raymond Poulidor, după care nu a forţat, asteptând să vină plutonul. Pe Poggio, ultima ascensiune de pe traseu, Merckx a accelerat şi a realizat o selecţie importantă, doar zece oameni mai rămânând lângă el.

Sfătuit de acelaşi Plaud, belgianul a stat cuminte în grupul respectiv şi a aşteptat ultimul kilometru pentru a face ceva. Mai întâi, când mai erau doar 800 de metri, a accelerat şi i-a surprins pe mulţi, atfel încât doar Michele Dancelli, Herman Van Springel şi Adriano Durante, campionul Italiei, au putut răspunde. Apoi, Eddy Merckx s-a deplasat pe partea dreaptă a drumului, cu Van Springel în roata sa, şi cei doi italieni pe cealaltă parte. După ce a analizat scurt situaţia, a sprintat cu 150 de metri înainte de final şi a trecut victorios linia de sosire de pe Via Roma, urmat de Dancelli şi Van Springel.

A fost primul mare succes al lui Merckx şi începutul unei poveşti frumoase de dragoste cu Milano-San Remo, ce avea să ţină exact un deceniu. Coincidenţă sau nu, “Canibalul” a obţinut ultima mare victorie a carierei tot acolo, devenind ciclistul cu cele mai multe triumfuri în “La Classicissima”, şapte.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: