Cafe Roubaix

Joe Dombrowski: “Vreau să concurez într-un Mare Tur în 2014”

Joe Dombrowski este unul dintre cei mai promiţători rutieri din pluton, însă înainte de a se apuca de ciclismul pe şosea, a început în mountain bike, datorită unor colegi de liceu, care obişnuiau să îl invite la ieşirile din week-end-uri. A fost imediat atras de asta şi a început să viseze că poate deveni rutier profesionist. Cu ajutorul lui Jeremiah Bishop, un bun prieten şi partener de antrenament, Joe a făcut câţiva paşi importanţi în cariera sa, iar în 2011 a semnat cu Trek-Livestrong, echipa Continentală manageriată de Axel Merckx.

În cele două sezoane petrecute acolo, a beneficiat de suficiente oportunităţi pentru a-şi arăta talentul: după o victorie de etapă şi un loc secund în Giro della Valle d’Aosta în primul an, tânărul ciclist american a avut un sezon excelent în 2012, atunci când a terminat în top 10 atât în Turul Utah, cât şi în Turul Colorado. Ca şi cum nu era suficient pentru a trezi interesul unor echipe de World Tour, Joe a cîştigat Girobio, devenind primul american din istorie care a reuşit asta.

După aceste rezultate impresionante, a semnat cu Sky, însă lucrurile nu au mers aşa cum şi-a dorit în prima parte a lui 2013, din cauza unei accidentări la genunchi. Cu ajutorul companiei care îl manageriază, Trinity Sports Management, am luat legătura cu Joe Dombrowski, iar el şi-a făcut timp pentru a răspunde la câteva întrebări despre sezonul său şi planurile de viitor.

– Joe, cum a fost pasul de la o echipă Continentală la una de World Tour?

Este un pas solicitant şi cred că salt e cuvântul mai potrivit. Ritmul curselor este mai ridicat şi imediat îţi dai imediat seama de calitatea rutierilor împotriva cărora concurezi. Toţi sunt pregătiţi, concentraţi şi au aptitudini tehnice foarte bune. Aceste lucruri, la care se adaugă mai multe zile de curse pe parcursul unui sezon mai lung, duc la o tranziţie dură, dar realizabilă, de la amatori la profesionişti.

– Ce aşteptări ai avut atunci când ai semnat cu Sky?

Mi-am putut da seama din primele discuţii pe care le-am avut cu cei de acolo că au o structură foarte bine organizată. Au abordat lucrurile într-un mod diferit faţă de alte echipe de ciclism, investind o sumă mare din bugetul lor în susţinerea rutierilor. La Sky ai un antrenor personal, un nutriţionist şi un psiholog la dispoziţia ta, pe lângă staff-ul tradiţional al echipei. După ce am văzut asta, m-am aşteptat la un sistem foarte bine organizat, concentrat pe analiza datelor şi pe o relaţie constantă între antrenor şi rutier. Am văzut în asta o oportunitate bună de a-mi continua progresul ca tânăr ciclist.

– Te-ai adaptat la viaţa din Europa? Cum a fost acest proces?

Aş spune că în continuare mă adaptez. Sincer să fiu, procesul a fost dificil. Mutatul în Europa şi dorinţa de a scoate ce am mai bun din mine ca rutier au fost probabil cele mai solicitante lucruri cu care m-am confruntat în primul an. Am învăţat mult pe parcursul acestui prim sezon şi sunt cu mult înainte faţă de cum eram anul trecut. Aştept cu nerăbdare să mă reîntorc la familiaritatea unui apartament pe care să îl pot numi al meu, la Nisa, în această iarnă. În plus, anul viitor voi avea un coleg de apartament, pe Larry Warbasse, aşa că abia aştept să mă bucur de compania unui compatriot cât timp mă voi afla în Europa. Nu trebuie să subestimez cât de important este să te simţi confortabil în străinatate atunci când vrei să concurezi la cel mai înalt nivel acolo.

– Cum este genunchiul tău? S-au terminat problemele?

Genunchiul meu e bine. Se pare că am scăpat de toate acele probleme la jumătatea lunii mai. Pentru început, atunci când Sky a preluat antrenamentele mele, unul dintre lucrurile pe care le-a făcut a fost să crească drastic volumul lor. Acea creştere în volum, combinată cu o schimbare a echipamentului, a dus la apariţia problemei la genunchi foarte devreme în sezon. De asemenea, vremea rece şi umedă pe care am avut-o în Europa, în primăvară, nu m-a ajutat.

– Printre atâtea dezamăgiri cauzate de accidentări, au fost şi lucruri bune cu care ai rămas după acest an?

Da, aşa cred. Privesc aceste dezamăgiri ca pe nişte oportunităţi din care am de învăţat. Totul mă va pregăti mai bine pentru sezonul care mă asteaptă.

– Care este cea mai frumoasă amintire din 2013?

Faptul că m-am întors să concurez în Statele Unite, pentru Turul Colorado. Mulţi membri ai familiei au venit să mă vadă concurând. Participasem în destul de multe curse din Europa până la acel moment şi aşteptam cu nerăbdare să revin acasă pentru a concura în faţa prietenilor şi a familiei. De asemenea, mi-a plăcut să merg în Japonia chiar la finalul sezonului. Cupa Japoniei a fost o cursă de o zi extraordinară, iar după ce s-a încheiat, am avut ceva timp liber pentru a descoperi Japonia. Este o ţară frumoasă şi mi-ar plăcea să revin acolo.

– Regreţi că nu ai participat în Giro, aşa cum era planul la începutul sezonului?

Nu. Cred că a fost o decizie înţeleaptă să scot această cursă din program. Starea în care era genunchiul meu în primăvară ar fi ridicat un mare semn de întrebare în ceea ce privea capacitatea mea de a încheia cursa. Totodată, nu aş fi vrut să îi iau locul unui “locotenent” puternic, care ar fi putut fi de ajutor în permanenţă, în timp ce eu, dintr-un anumit punct de vedere, doar aş fi câştigat experienţă acolo. Nu mi-aş fi dorit să merg în Giro şi să fiu o verigă slabă, mai ales având în vedere obiectivele pe care le avea echipa. Vreau să particip, să fac o treabă bună şi să fiu considerat o piesă importantă a echipei.

– Ai putea concura în Turul Italiei anul viitor? Ai văzut traseul?

Este o posibilitate. Vreau să particip într-un Mare Tur sezonul următor. Am aruncat o privire peste parcurs şi arată bine. Aş vrea să particip, deoarece îmi place mult să concurez în Italia.

– Dacă tot am adus vorba despre asta, ai idee cum va arăta calendarul tău pentru 2014?

Încă nu. La începutul lunii decembrie voi merge în Mallorca, pentru primul cantonament al echipei. Acolo ar trebui să îmi fac o idee mai clară asupra programului meu.