Cafe Roubaix

Nathan Van Hooydonck: “Clasicele pe pavate sunt viitorul meu”

La începutul anilor ’90, Edwig Van Hooydonck era unul dintre cei mai buni rutieri de clasice din plutonul profesionist, cu victorii în Turul Flandrei şi Brabantse Pijl, după câteva evoluţii remarcabile. Două decenii mai târziu, un alt membru al familiei Van Hooydonck e pregătit să îşi treacă numele în cartea de istorie a clasicelor pe pavate. Este vorba despre Nathan Van Hooydonck, care şi-a arătat potenţialul în cursele de la juniori, înainte de a face trecerea la categoria sub 23 de ani, în 2014.

Un bun contratimpist, cu rezultate impresionante şi în clasice, Nathan Van Hooydonck va concura anul viitor pentru Bissell, sub îndrumarea lui Axel Merckx, care i-a ajutat pe mulţi dintre cicliştii săi din sezoanele anterioare să ajungă în World Tour. Acesta este şi unul dintre obiectivele lui Nathan, care a vorbit despre visurile şi ţelurile sale în interviul exclusiv de mai jos.

– Nathan, cum ai început ciclismul?

Obişnuiam să joc fotbal, dar nu eram prea bun la asta, aşa că într-o zi am decis să încerc altceva. Vărul meu mai tânăr cu un an începuse deja ciclo-cross-ul, pe care l-am încercat şi eu şi mi-a plăcut foarte mult. Nu eram cel mai bun şi am terminat la două sau trei minute în urma câştigătorului, Mathieu Van der Poel. Tatăl meu mi-a adus o bicicletă de ciclo-cross Eddy Merckx şi am început ciclismul la fosta mea echipă, Hoboken WAC. Acesta a fost startul unei noi etape din viaţa mea.

– Te-a influenţat unchiul tău în vreun fel, sau a preferat să te lase să îţi găseşti propriul drum?

Unchiul meu m-a inspirat să continui ciclismul. Niciodată nu ne-a forţat pe mine şi pe vărul meu (fiul său). Am început să lucrăm cu un antrenor în 2010. Jeroen Dingemans, de la Centrul de Antrenament 185 Marc Herremans este în continuare antrenorul meu. Unchiul meu mi-a dat câteva sfaturi bune pentru Paris Roubaix, anul trecut şi sezonul acesta. Mă inspiră să devin profesionist în câţiva ani şi sper să obţin performanţele pe care el le-a avut.

– Există vreun rutier pe care îl admiri sau cu care ai dori să semeni?

Îmi place mult Fabian Cancellara. Felul cum concurează pe bicicletă şi cum vorbeşte cu fanii săi este cu adevărat minunat. Cred că sunt acelaşi gen de ciclist ca şi el. El e un contratimpist şi un rutier de clasice, iar eu la fel, doar că el este în continuare mult mai puternic decât mine.

– Al treilea în Turul Flandrei şi al doilea în Paris-Roubaix sunt câteva dintre cele mai bune rezultate ale tale de până acum. Cum a fost să simţi gustul acestor clasice, chiar dacă doar ca junior?

Anul acesta mi-am dat seama că nu sunt un căţărător adevărat, aşa cum este cazul cu alţi ciclişti din categoria mea de vârstă – Mathieu Van der Poel, Laurens De Plus şi Tao Geoghegan Hart. Cred că sunt mai mult un rutier de clasice, ca unchiul meu. Şi cursele ca Liège–Bastogne–Liège mi se potrivesc. Vreau să muncesc în continuare pentru clasice, deoarece cred că acestea vor fi specialitatea mea, însă şi contratimpul va fi important în anii următori.

– Este acesta cel mai mare vis al tău, să câştigi o astfel de cursă ca profesionist?

Da, visul meu e să mă impun în Paris-Roubaix, Turul Flandrei şi Brabantse Pijl, acestea sunt cursele care îmi plac mult.

– Cum au fost Campionatele Mondiale de la Florenţa? Ştiu că îţi fixaseşi un obiectiv pentru contratimpul individual, însă ai terminat doar al 17-lea.

Campionatele Mondiale au fost puţin dezamăgitoare, iar înainte de acestea am plecat din Belgia puţin bolnav şi nu m-am simţit bine. Am parcurs primii doi  kilometri ai cursei de contratimp la un nivel foarte ridicat, dar apoi am început să mă simt rău şi nu am mai putut rula la fel ca la început. Când nu sunt bolnav, sunt mai rapid cu zece secunde şi pot termina în top zece. De asemenea, parcursul nu mi s-a potrivit.

– La polul opus, care a fost cel mai bun moment al stagiunii?

Succesul meu de la Tollembeek a fost unul frumos, am concurat 70 de kilometri de unul singur şi am câştigat cu un avans de două minute şi jumătate. Victoria din Keizer des Juniores a fost la rândul ei una importantă, deoarece mulţi ciclişti buni au fost la start. Un alt moment frumos nu a fost un succes, ci titlul mondial obţinut de unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, Igor. El mi-a făcut ziua mai frumoasă.

– Sezonul viitor vei concura pentru Bissell. Ce impact crezi că va avea această echipă asupra ta?

Cred că pot învăţa multe de la Axel Merckx şi de la ceilalţi rutieri. Este o formaţie bună, care mă va ajuta să progresez în anii următori.

– Care vor fi obiectivele tale alături de Bissell?

În primul sezon nu voi participa în curse în care se vor afla şi echipe de World Tour, deoarece trebuie să merg la şcoală, iar asta va face călătoriile în Statele Unite mai dificile. Voi vedea apoi ce vor aduce anii următori.