Turul Lombardiei 2006: Paolo Bettini, victorie pentru Sauro
În urmă cu şapte ani, Paolo Bettini a cucerit pentru prima oară titlul de campion mondial, dar nu a apucat să se bucure de acel succes decât puţin mai mult de o săptămână, deoarece fratele său, Sauro, şi-a pierdut viaţa într-un accident de maşină. Copleşit de durere, italianul a folosit acel sentiment pentru a-şi găsi determinarea necesară ca să participe în “Clasica Frunzelor Moarte”, o aventură în lungime de 245 de kilometri, de la Mendrisio la Como.
Evadarea iniţială nu a avut nicio şansă, avansul său de 13 minute topindu-se imediat cum echipele favoriţilor au trecut la trenă, astfel încât diferenţa dintre cicliştii aflaţi în faţă şi pluton era de sub patru minute la startul căţărării Madonna del Ghisallo. Acolo, Bettini a fost cel care a venit la conducerea grupului, înăsprind ritmul, astfel încât alături de el au mai rămas doar Danilo Di Luca, Davide Rebellin, Riccardo Ricco, Michael Boogerd, Frank Schleck şi Samuel Sanchez. Înainte de vârful lui Ghisallo, ciclistul echipei Quick Step a mai accelerat o dată, făcând o nouă selecţie, însă noul grup nu a rezistat mult timp în această componenţă, deoarece a fost ajuns de alţi rutieri pe coborâre.
Pe Civiglio, cu 15 kilometri rămaşi până la sosire, acelaşi Bettini şi-a asumat iniţiativa, a atacat din nou şi s-a desprins de adversari, însă nu decisiv, pentru că Fabian Wegmann a recuperat diferenţa de pe ascensiune pe coborârea tehnică dinainte de San Fermo di Battaglia. Totuşi, efortul depus de germanul de la Gerolsteiner l-a costat pe acesta ceva mai târziu, fiind incapabil să răspundă atunci când favoritul gazdelor a atacat încă o dată.
A fost mişcarea decisivă a ediţiei centenare, care i-a permis lui Paolo Bettini să ia un avans de aproape jumătate de minut, suficient de mare pentru a ajunge liniştit la finalul din Como, acolo unde a dat frâu liber lacrimilor şi i-a dedicat victoria fratelui său, înainte de a se lăsa îmbrăţişat de părinţii săi, martori ai celui mai emoţionant succes obţinut vreodată de “Il Grillo”.
Cafe Roubaix 