Cafe Roubaix

Nemuritorul Horner

În analiza făcută după etapa secundă din Vuelta, am spus că mă aştept ca americanul Chris Horner să aibă o evoluţie foarte bună, care să îl ajute să obţină o victorie memorabilă. Acea victorie a venit luni, în runda a treia, aducându-i ciclistului echipei RadioShack-Leopard şi tricoul roşu, de lider al clasamentului general. Atacul său, neluat în seamă de pluton, a fost unul epic, cu atât mai mult cu cât a venit din partea unui ciclist care în urmă cu câteva luni a suferit o accidentare ce îi punea în pericol cariera.

La 41 de ani şi 307 zile, Horner a devenit nu doar cel mai vârstnic ciclist care a câştigat o etapă într-un Mare Tur, dar şi cel mai bătrân rutier aflat la conducerea unei curse de trei săptămâni. Fără contract şi cu puţine perspective pentru sezonul viitor, rutierul de peste ocean s-a prezentat la startul Vueltei foarte optimist şi a spus că vrea să poarte tricoul roşu, dar nimeni nu i-a dat vreo şansă, nici măcar după contratimpul excelent făcut de RadioShack-Leopard.

Clasat foarte bine la Alto Do Monte Da Groba, Chris Horner nu doar că a dat lovitura pe Mirador de Lobeira, o zi mai târziu, dar a şi prins o încredere uriaşă în forţele sale, care îi dă speranţe că finalul de la Madrid îl poate găsi pe podium. Momentan, acest vis îi face pe mulţi să zâmbească, însă la fel s-a întâmplat şi când americanul a anunţat că doreşte să fie liderul Vueltei. Un rutier căruia îi prieşte Peninsula Iberică (în 2010 a câştigat Turul Ţării Bascilor) şi care iubeşte enorm ciclismul (a divorţat de soţie în 2005, când aceasta l-a pus să aleagă între ea şi participarea în Turul Franţei), Horner este deja una dintre poveştile Vueltei 2013 şi e foarte posibil ca ambiţia mare pe care o are să îl ajute să mai scrie câteva capitole frumoase în următoarele săptămâni.

PS: cel puţin la fel de spectaculos ca succesul obţinut luni a fost interviul acordat după etapă.